Un nou deţinut ajunge la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Comandantul şantierului îl primeşte:
-Văd la dosar o condamnare la 50 ani de munca forţată. Care-i motivul?
-Am spus că Ceausescu este un idiot şi am luat: 10 ani pentru insultarea prim-secretarului, 10 pentru insultarea partidului şi 30 de ani pentru divulgarea secretului de stat!
Cei trecuţi de 20 şi ceva de ani îşi amintesc probabil câteva din bancurile care circulau spuse în şoaptă pe vremurile comuniste, acele bancuri cu “el şi ea” sau despre regim, şi care îţi puteau aduce foarte multe necazuri. Foarte mulţi oameni au făcut închisoare pentru o simplă glumă, sau şi-au pierdut locul de muncă pentru o remarcă acidă la adresa conducerii sau a sistemului, spusă la nervi sau într-un moment de “neglijenţă”.
Totuşi, mie mi se par unele dintre cele mai reuşite poante, mai ales pentru că o glumă este cu atât mai bună cu cât are ca subiect ceva tabu, interzis dar amuzant şi real. Faptul că nu era voie să spui sau să fi văzut într-un anturaj în care se spuneau astfel de glume, consecinţele fiind de negândit în ziua de azi, făcea totul mult mai interesant si mai palpitant. Aveam un vecin care ştia foarte multe glume şi le zicea foarte bine, dar glumele “cu el şi ea” se ziceau numai în familie sau între persoane în care aveai foarte multă încredere.
Se spuneau multe glume şi la televizor, de către marii actori, precum Caragiu sau Amza Pelea, dar într-un mod foarte subtil, metaforic chiar, deşi aluziile erau evidente adesea. Se practica o satiră deosebit de rafinată, şi râdeai de 2 ori, odată pentru cum o spunea şi apoi pentru subînţeles, care nu se putea explica unuia care n-a prins poanta.
Ieri am văzut pe TVR un documentar despre bancurile Cortinei de Fier, despre cum sute de mii de oameni au făcut închisoare şi muncă forţată pentru o simplă glumă cu comunişti, dar cum acest umor i-a făcut pe oameni să învingă comunismul. Îmi amintesc că în 1989 se spunea discret pe la colţuri – “la al 14-lea congres, patru ani de la deces” (după celebra- la al …-lea congres, Ceauşescu reales) şi lumea se temea, dar se bucura în acelaşi timp, sperând că va fi adevărat. Comunismul ne-a învăţat să sperăm, iar tranziţia capitalistă să devenim blazaţi. Mă rog, era alt banc şi cu asta, cum că după 1989 ţările foste comuniste au început să se caţere din prăpastie, după ce s-au izbit de fund, doar România continue să sape mai adânc!
Câţi vă mai amintiţi o glumă bună de pe vremuri? Dacă mai ştiţi una, lăsaţi-o la comentarii.
gata 🙂
http://blog.e-altfel.ro/leapsa-cu-glumele-comunismului/
În rai, Dumnezeu sta de vorba cu câtiva români :
-Cum o duc moldovenii tai Stefane?
-Rau, Doamne …
-Cum asa?
-Pai jumatate sunt în C.A.P., jumatate în U.R.S.S.
-Da ardelenii tai, Iancule?
-Binisor Doamne…
-I-auzi! Pai de ce?
-Jumatate sunt în C.A.P., jumatate sunt în R.F.G.!
-Da’ oltenii tai, Tudore?
-Foarte bine, Doamne!
-Bravo!Cum asa?
-Pai jumatate sunt în C.A.P., jumatate în C.C.!!!…
Pe vremea comunismului, la o conferinta economica internationala, se întîlneste un specialist român cu un specialist american. Întreaba americanul:
-Voi ce exportati?
Raspunde românul:
-Chirpici.
-Si… cine-l cumpara?!
-Bulgaria.
-Si… ce primiti în schimb?!
-Oua.
-Foarte frumos, oua pentru chirpici. Si ce faceti cu ouale, le mîncati?
-Nu. Le trimitem în Ungaria.
-Si ce primiti în schimb?
-Gaini.
-Si cu gainile ce faceti?
-Le trimitem în Polonia.
-Si ce primiti în schimb?
-Curci.
-Si cu curcile ce faceti?
-Le trimitem în Cehoslovacia.
-Si ce primiti în schimb?
-Vitei.
-Si cu viteii ce faceti?
-Îi trimitem în Uniunea Sovietica si primim în schimb balegar, cu care facem chirpiciul, pe care îl trimitem în Bulgaria.
Nicusor se duce la Sf.Petru si-l roaga sa-l ajute sa-si viziteze parintii. Dupa ce-l întreaba Sf. Petru ce au fost parintii în viata, îi indica aleea presedintilor. Merge Nicusor si ramâne socat: Lenin statea cu picioarele într-un hârdau cu cacat, Hrusciov în cacat pâna la brâu, Stalin în cacat pâna la gât, Ceausescu doar cu pantofii în cacat.
-Ei te-ai descurcat bine si aici, tata! Dupa câte ai facut si te-au pus numai cu pantofii în cacat…
-Taci prostule, nu vezi ca stau pe capu lui mata!
@Ionut, e grozav bancul, dar ai o problema cu antispamul pe blog, ca nu ma lasa sa scriu comentarii, si scriu aici:
Eu stiam o varianta, si anume:
La o manifestatie de manifestare a dragostei fata de conducatorul iubit, Tovarasul Nicolae Ceausescu, se scandeaza diferite lozinci, urmate de strigatul inflacarat unanim, “Ura! Ura! Ura!”.
In spatele multimii, un singur tovaras mai abatut, nu striga defel, iar un militian il intreaba:
– Dumneata tovarase de ce faci nota discordanta si nu strigi ca ceilalti – “Ura, Ura”?!
– *omul cu o voce ragusita* Imi pare rau tovarase, dar sunt ragusit, cat despre ura, o tin un suflet!
@LucianV – al doilea banc e genial 🙂
Sirg, super si varianta, mi-amintit de ea…
ce problema ai cu comentariile? m-am uitat acum in akismet si nu am nici un comentariu de al tau. da-mi, te rog, un mail, sa-mi zici ce ti se intampla.
Pingback: Remember – 20 de ani de la Revolutie – 15 decembrie 1989
Pingback: Remember – 20 de ani de la Revolutie – 16 decembrie