A opta finală a adus un omagiu marilor voci ale muzicii ușoare românești, precum Dan Spătaru, Gică Petrescu și Laura Stoica. Din păcate dimensiunea acestor clasici a pus în dificultate concurenții, în mare parte străini de muzica de acum 30 de ani, și emoțiile și-au pus amprenta asupra interpretărilor lor.

Cel mai mult mi-au plăcut interpretările după Laura Stoica, dar ambele melodii au purtat într-un fel cu ele încărcătura emoțională suplimentară, datorată morții premature a artistei. Mi-a readus aminte de conul de umbră în care foarte multe valori românești, nu numai din muzică, au ajuns în ultimii ani, pe care doar moartea i-a scos la lumina – oricât de cinic ar suna. Din păcate, în România adevărul este aproape mereu cinic.

Și vorbind de valoare, eliminarea Alexandrei, lăudată de juriu, demonstrează că publicul care dă 1,19 euro pe vot apreciază altfel valoarea și talentul muzical, de multe ori în antiteză cu juriul. Faptul că unii concurenți eliminați (Cristina) cu săptămâni în urmă pot avea evoluții în afara concursului la megastar, comparabile sau mai bune decât cei din concurs, demonstrează din nou că nu neapărat cei mai valoroși rămân în cursa pentru titlul de megastar.

Aș vrea să înțeleg în ce constă acel nu știu ce, acel ingredient minune care îi face pe oameni să voteze cu un concurent. Cred că talentul este mai puțin important, în schimb controversa incită oamenii de acasă mai mult decât calitățile vocale. Și un exemplu este Costel “al nostru” (după ce i-am închis ușile peste tot în România), a cărui popularitate a crescut nu atât pentru vocea sa, ci pentru povestea lui — mă îndoiesc că există atâta lume în România pasionată de operă.

Astăzi vedetele nu mai pot fi așa cum erau acum 30 de ani. Trebuie să fi controversat, să ai o viață tumultoasă cu fără perdele, ca să apari în revistele cu paparazzi, iar lumea să te poată vedea și bârfi. Defapt succesul în showbiz se construiește pe bârfe, nu pe altceva. Dacă nu ești bârfit, nu exiști. Revenind la Megastar, concurenții “cuminți” pleacă acasă repede, cei care fac caterincă cu juriul rămân, iar publicul votează în consecință.