Am urmărit cu un oarecare dezinteres rezultatele alegerilor din capitală, pentru că, sincer nu mă interesa cine iese. Mi s-a părut mai interesantă ştirea cu primarul reales în ziua în care a murit, şi cea cu candidaţii care au acumulat exact acelaşi număr de voturi. Cel puţin aşa învăţăm şi noi că fiecare vot e important.

Revenind la alegerile din Bucureşti, mi se pare un rezultat hilar, nu pentru că aş fi vrut să iasă PDL cu Blaga, ci pentru că mie dl. Oprescu nu-mi pare deloc independent. În democraţie, există candidaţi independenţi, cel puţin teoretic, dar cu cât miza creşte mai mult, gradul de independenţă scade şi lumea începe să se întrebe cine te susţine din umbră. Rezultatul e hilar pentru că PSD nu a fost în stare să câştige cu blazonul lor roşu, şi ca să câştige, a trebuit să se dezică de un posibil candidat, ca acesta să candideze “pe cont propriu”, chipurile apolitic. Realitatea e că Oprescu a simţit “trendul” înainte să îl oficializeze, şi mizând pe lehamitea alegătorilor faţă de culorile politice, a ales varianta candidatului independent, care odată ales poate jongla mai mult decât un primar politic, lucru ce convine de minune şmecherilor de milioane de euro din capitală.

Alegerea asta mi-a arătat cât de puţin le pasă celor din Bucureşti de oraşul lor. În alte capitale europene totul decurge după un plan managerial bine pus la punct pe zeci de ani care include foarte multe proiecte turistice, ecologice şi asa mai departe, în schimb la noi se votează caterinca şi populismul. Am ajuns la concluzia că bucureştenii îşi tratează oraşul ca pe un maidan, unde nu sunt reguli, şi te poţi comporta primitiv. Este paradoxal că noi suntem poate singura ţară din Europa căreia îi e ruşine de capitala noastră şi în ce stadiu se află, în timp ce pentru alte ţări capitala este mai mult decât un simbol naţional şi o mândrie. Capitale precum Amsterdam au transformat oraşul lor într-un brand (I AMsterdam) dar există multe alte oraşe care au abţibilde gen “I love my city“. Aşa e că sună neverosimil “I love Bucharest“? Cum să îţi iubeşti oraşul când de abea aştepţi să pleci din el la sfârşitul săptămânii, cum fac bucureştenii? Cu toate astea ei dispreţuiesc “provincia” deşi printre dinţi recunosc că unele oraşe din provincie sunt mai curate şi mai civilizate decât capitala. Probabil că unul din motivele pentru care sunt mai curate este şi mândria locală, pentru că atunci când ţi la oraşul tău, nu îţi baţi joc de el sfidând orice regulă de bun simţ şi civilizaţie şi nu te porţi ca pe maidan.

Oprescu deschide calea viitorilor independenţi oportunişti, care acum au văzut că “se poate” şi vom avea o politică tot mai incoloră la suprafaţă, condusă convenabil, din umbră de grupuri de interese, care de acum nu mai trebuie să se afişeze într-o culoare politică. Dacă imediat după 1990 se discuta despre doctrine, astăzi partidele nu mai au nici o doctrină, sunt toate la fel dar colorate diferit. Voturile nu se mai strâng pe discursuri ideologice ci cu caterincă şi gargară populistă condimentată la saturaţie cu atacuri la persoană şi circ, ca să abată atenţia oamenilor de la problemele care trebuie rezolvate. Cred că Bucureştiul are primarul pe care îl merită, dar nu mă lasă indiferent totuşi că avem o capitală jenantă, în care nu prea ai ce să vezi şi cu ce să te lauzi unui prieten străin.