Despre idealişti, idealuri şi principii

Există mai multe sensuri ale cuvântului idealist. Unul este “a fi lipsit de simţul realităţii, de spirit practic”, conform DEX. Oamenii fac adesea confuzia între idealist şi omul cu idealuri. A avea idealuri este un lucru bun. Idealurile îţi dau o continuitate în viaţă, o identitate proprie – lumea ştie ce vrei şi la ce să se aştepte de la tine. Aici includ şi familia, pentru că e bine ca părinţii să se împace de la un moment dat cu viitorul pe care ţi-l alegi. Cred că e o mare problemă dacă în liceu nu ştii deja ce vrei să faci în viaţă, dacă nu ai nici un ideal şi singura preocupare e ca să prinzi un job bine plătit, fără ca tu să ai vreo direcţie. Revin la ce scriam într-un post anterior — a face ceea ce îţi place pentru un profit trebuie să fie unul din idealurile în viaţă. În occident copiii sunt educaţi în sensul de a-şi descoperi talentele de cât mai devreme, după care îndrumaţi şi încurajaţi în direcţia respectivă.

La noi încă mai există mentalitatea conform căreia idealurile sunt ceva învechit sau demodat, că trebuie trăit numai în prezent, pentru profitul imediat şi că trebuie să ne adaptăm situaţiilor prin compromisuri, renunţînd la orice prejudecată (demodată) pentru a rămâne pe poziţie la firmă sau chiar şi la şcoală (de exemplu, dacă toţi fură copiază, eu de ce să nu fur copiez).

Divaghez de la idealuri şi trec la principii, un alt concept demodat de o societate românească cu un trecut şi identitate ştearsă de buretele istoriei dupa 1948. Ce e rău în a avea principii? În primul rând, în România, eşti imediat catalogat ca fraier de cei din anturaj, colegi sau colaboratori. În străinătate, nu este nimic rău în asta, dimpotrivă, este un lucru care te recomandă, şi acum mă refer cu precădere la relaţiile de afaceri, pentru că
lumea ştie la ce să se aştepte de la tine. Nu întârzii, te ţi de cuvânt, faci plata la timp, te încadrezi în termene, şamd. Cu alte cuvinte, câştigi încredere.

Principiile înseamnă deasemenea tradiţie. România este o ţară fără tradiţie, şi aici nu mă refer la obiceiuri populare sau datini de la daci. Nemţii au o tradiţie a calităţii, a lucrului bine făcut. Englezii au o tradiţie a fair play-ului şi a punctualităţii. Olandezii au o tradiţie în construcţii şi inginerie, şamd. Aceste popoare se mândresc cu un trecut, pentru că principiile lor nu sunt de ieri de azi. Sunt valori cu care ei se identifică – din nou ajung la identitate. Ei nu îşi aruncă la gunoi trecutul, este al lor, şi-l asumă. În schimb noi considerăm că tot ce e vechi trebuie aruncat şi să trăim doar în prezent, pentru a-l valorifica, de ce să ne împovărăm cu lucrurile părinţilor şi cu alte amintiri? Câţi români nu au vândut casele părinteşti de la ţară cu pământul aferent, doar pentru a se muta la oraş? Iar la oraş s-au mutat într-un apartament modest, anonim şi gri de la periferie, investind toţi banii în dotările moderne pe care le vedeau la cei cu vile – termopane, faianţă şi cadă de lux, centrală termică şi altele? Trecutul schimbat în obiecte de uz casnic, desfiinţat şi neasumat pentru a părea altceva decât sunt – ţărani la oraş.

Fără principii nu ai trecut şi identitate, iar fără idealuri nu ai viitor, nu ai viziune. Prezentul este doar un punct minuscul între acestea două.

6 thoughts on “Despre idealişti, idealuri şi principii

  1. Intr-adevar colegii mei de liceu nici acum nu stiu ce vor sa se faca.Sunt la mate-info si am colegi de clasa care gandesc asa:
    ma duc la mate info ca apoi am mai multe cai posibile ,gen:drept/economie/medicina nicidecum informatica/automatizari/programare.
    M`am certat de mai multe ori cu ei pe tema aceasta, de ideal in viata.

  2. wow, frumos articol. la partea cu idealurile si principiile nu ma bag, dar am de comentat la partea cu traditia.
    intr`un final ne vom reveni si noi ca popor si vom incepe sa apreciem si trecutul, traditiile, etc pentru ca astea sunt singurele lucruri care diferentiaza popoarele intre ele si e normal ca atunci cand vizitezi o tara vrei sa vezi ceva specific acelei tari. dc ma duc in franta nu mananc la mcdonalds, ma duc la un restaurant specific, exemplu banal.
    in rest cu istoria, stim toti cum e, calariti de turci, rusi, austro-ungari, etc normal ca de pe vremea dacilor nu mai avem coloana vertebrala.

  3. legat de istorie, eu cred ca am avut coloana vertebrala pentru ca altfel am fi fost asimilati complet cultural sau religios de alte popoare, in schimb multe traditii, chiar si dacice au ramas. Totusi influenta marilor puteri a fost covarsitoare, si de asta nume precum Mircea cel Batran, Stefan cel Mare sau Mihai Viteazu sunt doar cateva.
    Problema coloanei vertebrale romanesti e mai mult o chestiune de actualitate decat una ce tine de trecut 😉

  4. super articol. felicitari. sunt de acord cu tine si cred ca ai atins niste lucruri importante. da intr-adevar omul care nu are idealuri, nu are principii e un om sters si din pacate intalnim multe exemplare la noi in tara, insa ai zis tu ceva care nu e de ignorat…in tara noastra sistemul educational e bazat pe imbogatirea culturii generale, adica inveti mult si diversificat si nu ramai cu nimic. pe cand in alte tari copii sunt ajutati sa ii descopere talentele si, dupa cum ai zis si tu sa se indrepte in directia respectiva. cred ca de aici incepe problema…oricum inca odata ms ca ai atins punctul asta.

  5. daca visurile se implinesc,ele nu mai sunt visuri!frumos articol!!!

  6. Frumos spus, insa idealurile si principiile unora nu le apartin, dat fiind ca ei nu-si pot alege singuri drumul in viata, pentru ca matusa, unchiul, mama, bunica sau catelul vor ca tu, adolescentul familiei sa urmezi ceva ce ei n-au putut sa faca. De aici pornesc toate. Din faptul ca ai tai n-au putut sa faca ceva ce-si doreau si tu trebuie sa le indeplinesti visul. Bine. Si ale tale vise unde sunt?
    Si de asta strainii pun accent pe talent, sau pe ceva ce copilului ii place sau il pasioneaza. Pentru ca meseria pe care urmeaza s-o practici trebuie s-o faci cu placere..

Comments are closed.