Ritmuri de consola

Chronotrigger - Fiona’s forestIeri i-am auzit pe colegii mei din ghilda de wow cum vorbeau pe vent de muzica din jocuri. Si mi-am dat seama ca nu sunt singurul geek care isi aminteste cu placere de ritmurile ascutite si saltarete ale jocurilor de acum 10-15 ani. Final Fantasy, Chronotrigger, Mario (hehe), Prince of Persia, Zelda sunt cateva nume. Nu zic ca acum nu sunt oameni pasionati in spatele jocurilor de azi dar parca atunci, in “epoca de aur”, niste oameni incredibili faceau intr-un garaj cate un joc care urma sa devina legendar si generatorul unui nou gen, asa cum a fost de exemplu Mario sau Zelda create de Shigeru Miyamoto. Miyamoto a fost primul care s-a gandit si a reusit sa recreeze intr-un joc relativ simplist, aventurile copilariei, un fel de Cireșarii virtual, in care tu sa fi eroul principal. Pe atunci grafica era foarte limitata, dar imaginatia ajutata de o poveste bine gandita si de dialoguri interesante, completa lipsurile tehnologiei de la inceputul anilor 1990.

Diferenta intre film si carte este ca filmul iti prezinta viziunea regizorului, pe cand, citind cartea si neavand suportul vizual,  iti creezi propria viziune, ceea ce ofera o experienta mai bogata si la un nivel mai spiritual. Filmul tine ocupati ochii si urechile, pe cand cartea iti tine ocupata mintea. Cam la fel se intampla si cu jocurile acelea cu grafica simpla dar sugestiva. Exista carti pe care imi doresc sa le vad ecranizate, din dorinta de vedea “cu adevarat” acele intamplari monumentale – Stapanul Inelelor ar fi o astfel de ecranizare, dar aceste filme nu pot decat sa completeze experienta cartii, nu sa o si inlocuiasca.

Inchei cu tema din Chronotrigger (foto) de Yasunori Mitsuda, cantata de orchestra Eminence