Unul din avantajele unui blog este că poţi vedea ce ai scris cu ani în urmă. Şi pentru că în ultima vreme nu am mai avut chef să scriu, privind blogul cu o oarecare indiferenţă, azi mi-am recitit unele din posturile mai vechi. E un exerciţiu util care de multe ori te poate face să te întrebi – chiar eu am scris prostia aia, sau wow ce le ziceam atunci!
Din ciclul – ce naiba am scris eu acum 3 ani:
Un post aproape dadaist – Aztăsi-snut-cnofuz-si-ipmoisbil
Din perete priveşte fix Lană Jags, cetăţean amator şi chibiţ fără ocupaţie. Nu se ştie dacă ce vedem e un tablou sau e un vizor. În fond, cineva îşi bagă tot timpul nasul.
Scriind postul de faţă, mi-a picat fisa ca pe 15, blogul meu a împlinit frumoasa vârstă de trei ani! Pe atunci eram mai idealist şi mai filozof, dar primul meu post a fost Azi n-am chef (titlul e cât se poate de actual) de unde se vede că nu aveam nici o idee despre ce vreau să scriu pe blog. Credeam că blogul e un demers literar, iar blogherul e un fel de filozof online, care îşi spune frustrările într-un mod ermetic şi bombastic, rămânând mereu anonim şi misterios. Vremuri!
La mulţi ani blogule!
La mai mare 🙂 sa triiti sampanii in toate colturile tarii 😀
La Multi Ani blogului tau!
Si tie!:)
Fa-ti timp sa mai scrii cate ceva.
La multi anisori si mai mult spor la scris. 🙂
la multi ani blogul lui Sirg!
Si totusi blogul poate fi un demers literar… O poarta inspre adevarata literatura din offline. Un punct de plecare si un ajutor inspre deprinderea tehnicilor.
La multi ani blogului, daca o vrea proprietarul! 🙂
Blogul poate fi un demers literar… totusi farmecul lui e spontaneitatea si feedbackul aproape instantaneu de la vizitatorii fideli si cei ocazionali