Totuși, timpul nu este un corp față de care să te afli în repaus sau mișcare. Timpul este o consecință a mai multor factori, explicați mai sus. Un mare fizician, Carl Lewis Epstein, spune într-o carte genială, pe care am găsit-o doar la bibliotecă (teoria relativității pe înțelesul tuturor) că defapt toți ne mișcăm cu viteza luminii. Chestia asta pare un nonsens, dar el o explică foarte frumos.

Ideea e că spațiu-timpul se deformează datorită masei/energiei și corpul aflat în zona deformată va urmări acel “drum” deformat. Poate ai văzut la tv cum explică unii oameni de știință conceptul de warp speed din Star Trek. În cazul unei găuri negre, spațiu-timpul este atât de deformat încât e ca o pâlnie din care nu mai iese nimic, nici măcar fotonii. Momentan oamenii de știință nu înțeleg bine ce se întâmplă exact într-o stea neutronică, unde sunt mii de tone pe centimetru cub, dar mai într-un corp ca o gaură neagră.

deci: Δt₁ = γΔt₂

de unde reiese dilatarea timpului (delta t1 tinde spre zero, dacă viteza tinde spre cea a luminii)

Greșeala ta e că consideri timpul absolut, ca pe o constantă sau ceva fix și neinfluențabil. Dar realitatea ne arată contrariul, că timpul este o consecință a materiei (sau a energiei, prin echivalența lor descoperită tot de Einstein).

Confuzia apare din cauza a două “principii” aparent contradictorii:

1) Fenomenele fizice decurg identic în toate sistemele de observație

2) Fenomenele fizice sunt (sau pot fi) percepute diferit de la un sistem de observație la altul (navă / pământ)

Concluzia e că pe nava ta rapidă un ceas va avea tot o bătaie la o secundă, pentru că mecanismul său se bazează pe niște legi fizice identice peste tot, iar pe pământ același ceas sau copia lui fidelă va bate tot o secundă. Până aici e simplu. Dar, pe navă o secundă durează o 1000 de secunde măsurate cu ceasul de pe pământ, iar pe pământ, o secundă durează o miime de secundă măsurată cu ceasul de pe navă, pentru că nava se deplasează cu o viteză comparabilă cu viteza luminii.

sper că am fost destul de clar, dacă nu, mai întreabă, dar eu îți recomand să citești despre factorul Lorentz și mai mult despre relativitate.

Trebuie să ți cont că în calculele relativiste, atunci când viteza e peste 30% din c, intervine factorul Lorentz. Nu știu cum ai calculat acel minut

Nu știu ce pregătire fizică ai, dar timpul nu se poate considera absolut decât în sisteme newtoniene, adică acolo unde nu intervin viteze comparabile cu cea a luminii. În experimentul cu ceasurile nu e nici o eroare umană, eroarea e la tine. Timpul nu are o viteză anume de curgere, timpul se observă întotdeauna indirect, prin numărarea unui eveniment de natură periodică cu durată cunoscută: metronom, clepsidră, ceas cu pendul, cu arc, cu oscilator pe bază de cuarț, sau atomic, etc. Pentru toți observatorii, timpul se scurge la fel de repede, dar când se compară rezultatele ulterior, se constată că în anumite sisteme de observație, avion, navă cosmică, Pământ, vale, munte, duratele de timp măsurate nu coincid pentru fenomene repetabile și identice, cum e principiul ceasului atomic. Deci nu e o eroare umană

Și da, dacă ai călători prin spațiu foarte foarte repede, ai influența timpul, în sensul că datorită energiei pe care o depui pentru a-ți deplasa masa prin spațiu, energia ta totală (energia înseamnă masă) crește, iar asta va influența curgerea timpului pentru sistemul tău de referință, ca în cazul unui astru masiv. În cazul acesta, timpul curge mai încet pentru cel din nava cosmică aflată în viteză, dar cei din navă nu vor simți acest lucru. Adică ei nu vor simți că se mișcă cu încetinitorul. În schimb, pentru cei de pe Pământ, nava va parcurge 100 de ani până la Alfa Centauri, dar pentru cei din navă vor trece doar 6 ani, de exemplu. Cei din navă vor îmbătrâni cu 6 ani, iar cei de pe Pământ nu vor mai apuca să vadă nava ajunsă la destinație. Chestia asta se mai numește și paradoxul gemenilor, într-o formă similară.

Pentru a înțelege teoria relativității, trebuie în permanență să judeci totul folosind două puncte de observație. De aia îi și zice t. relativității. Pentru că un lucru e relativ față de altul. Tu nu vei îmbătrâni mai repede în situația imaginată de tine, dar altcineva, din alt sistem de observație aflat în viteză mai mare decât a ta, sau lângă o masă mai mare (deci gravitație mai puternică), te va vedea îmbătrânind mai repede.