Remember – 20 de ani de la Revolutie – 21 decembrie 1989

Acum 20 de ani era rândul Bucureștiului ca să preia flacăra revoluției începute la Timișoara. Mitingul organizat de Ceaușescu cu gândul la gloriosul său miting din 1968 (pe problema Cehoslovaciei invadate de ruși) avea să se întoarcă împotriva lui și să grăbească mult sfârșitul dictaturii.

Continuarea jurnalului început pe 15 decembrie:

21 decembrie 1989, joi.

Sosesc la fabrică și constat că oamenii erau în stradă. Îmi exprim profundul respect față de muncitorii din fabrica noastră, a tineretului și în mod special a femeilor. Ele erau mai curajoase, mai hotărîte. Se scanda să vină directorul. N-a ieșit, i-a fost frică. S-a strigat apoi: “Să vină și TESA”. Unii oameni se temeau. Apăruse un alt decret că se va trage pentru a distruge bandele de huligani.
Atunci i-am zis soției: tu ai de crescut un copil, du-te acasă, iar eu rămîn în fabrică, nu mă duc nici unde. Am fost cuprins de frică și lașitate. M-am frămîntat mult și pe la zece am plecat și eu. Atîta lume ieșise în stradă încît nu am mai ajuns în centru. De la Maria, podul peste Bega, parcul, spatele catedralei, erau toate pline de oameni. Se vorbea de la balconul Operei. Se insista “fără violență”, “armata e cu noi”. Timișoara era a noastră.
Într-un sfîrșit, plec acasă. Pe drum m-a surprins alarma anti-aeriană. Toate sirenele orașului sunau ca la război. Era sinistru. Cerul era brăzdat de avioane cu reacție. Se spunea că în zona căii Aradului s-ar fi parașutat teroriști.

Ajuns acasă, deschid televizorul. Ceaușescu comandase o mare adunare. Atunci i-am zis soției, care nu mai vroia să-l vadă, “haide că-l vezi pentru ultima dată”. Profeția mea urma să se adeverească. În fața ochilor noștri, adunarea comandată de Ceaușescu se întoarce împotriva lui și transmisiunea TVR e cuprinsă de haos. Mulțimea de pancarte și poze ale dictatorilor dispăruse, iar Ceaușescu era huiduit. Promite disperat 200 de lei și încearcă să calmeze mulțimea, strigînd zadarnic “alo, alo, tovarăși”, după care dispare.

După asta m-am dus în centru. În oraș sosiseră oameni din țară, din Ardeal cu mîncare, cu ce au avut. Era impresionant și am plîns. Au mai sosit două trenuri cu olteni, dar aceștia veniseră cu cozi de topor și lopeți ca să-i bată pe unguri, la îndemnurile autorităților locale. Oamenii au fost șocați cînd au văzut realitatea. În Timișoara ungurii strigaseră “români veniți cu noi” și “deșteaptă-te române”. În piață au sosit camioane cu alimente care aruncau pîine și salam demonstranților. Oltenii au lăsat bîtele și s-au alăturat mulțimii strigînd la rîndul lor “jos călăul”, “jos tiranul”, “libertate”.

Eu îmi amintesc foarte clar momentul discursului lui Ceaușescu. Știam că dacă nu se va întâmpla ceva repede în București, Timișoara va fi aspru pedepsită, circulau zvonuri atunci că Ceaușescu ar urma să bombardeze Timișoara cu rachete. Ceaușescu arăta destul de ramolit și părea pierdut acolo la tribună. Mama se săturase de el și nu mai vroia să-l vadă. Țin minte că a scuipat pe televizor și a plecat din cameră. Dar tata a chemat-o zicându-i profetic, hai că-l vezi pentru ultima oară. Când am văzut că pancartele dispăruseră și că Ceaușescu era tot mai nesigur, ne-am bucurat și ne-am temut pentru că nu știam ce va urma. Apoi s-a auzit o rumoare, urmată de promisiunea cu cei 200 de lei ai lui Ceaușescu. Se pare că niște timișoreni organizaseră o diversiune în mulțime, pocnind un tub de spray. Transmisiunea TVR-ului devenise haotică, pentru că nu mai puteau arăta mulțimea care huiduia. Probabil cei din TVR erau panicați atunci. Din momentul acela am simțit că Ceaușescu se clatină și că scânteia de la Timișoara ajunsese la butoiul cu pulbere din București.
Urmau primele victime la București, călcați de TAB-urile armatei și apoi morții de la baricada INTER. Din acel moment nu mai era cale de întoarcere.

va urma

Citește și:

1 thought on “Remember – 20 de ani de la Revolutie – 21 decembrie 1989

  1. Pingback: Remember – Ole ole Ceausescu nu mai e – 22 decembrie 1989

Comments are closed.