Lupta cu ignoranta: Oamenii contemporani cu dinozaurii

Un comentator ne iluminează aici în privința originii omului, arătându-ne că Jurasic Park e mai mult decât un simplu film:

Eu sustin faptul ca omul a fost contemporan cu dinozaurii.De fapt ei nu erau carnivori,la fel ca si celelate animale carnivore de azi,pana nu pacatuise Eva,pt k moarte nu exista.Desigur, dinozaurii au murit in potop.
[..]
Cu Paradoxul tau dai dovada k tu nu intelegi ce inseamana infinitate.Iar dak d-zeu ar face o piatra atat de mare si grea incat nici el sa nu o poataridica,ar chema vreun inger sa-l ajute ,numai k tie nu-ti fuge mintea.

De ce scriu acest post?

Am fost întrebat de ce mă iau la harță pe blog cu cei care nu-mi împărtășesc ideile. Răspunsul e simplu. Pentru că țin foarte mult la adevăr și pentru că mă interesează adevărul, mai ales atunci când scriu posturi cu conținut științific și nu numai. De fapt voi încerca mereu să corectez orice nonsens științific sau o răstălmăcire personală a unor lucruri fără tăgadă din categoria 1+1=2, chiar dacă asta înseamnă șiruri lungi de comentarii și posturi. Din toți vizitatorii, frecvenți sau întâmplători, dacă voi lămuri măcar unul, e o bătălie câștigată pentru mine.

Despre religie

Din punctul meu de vedere, religia are două componente importante: o componentă personală — relația personală a unei persoane cu divinitatea, indiferent cum e aceasta definită — și o componentă socială, anume aderarea și integrarea într-o anume comunitate aparținând unei anumite religii, sărbătorirea unor date importante, practicarea ritualurilor specifice precum posturi, mersul la biserică, închinăciuni, rugăciuni, etc.

Eu respect foarte mult prima componentă enumerată de mine și anume latura personală a religiei, cu alte cuvinte, crezul omului. Fiecare e liber să creadă cum vrea și în ce vrea. De fapt fiecare crede în ce e mai bine pentru el, în ce simte că-l ajută, fie acela Iahve, Isus, Allah, Budha, Tao sau orice altceva, iar asta e firesc. Majoritatea are nevoie să creadă în ceva. Pe de altă parte, unii nu cred în nici o entitate supranaturală sau au propria lor viziune asupra lumii. Și asta e firesc. Tocmai din aceste motive un anumit crez nu se poate aplica oricui și un astfel de crez nu este valabil pentru toată lumea, indiferent ce convingeri pot avea unii.

Acceptă-mă pe mine ca să te accept pe tine

Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii religioși (cu precădere ei) e să încerce convertirea altora la credința lor, uitând faptul că nu toată lumea crede la fel și că nu fiecăruia credința respectivă îi rezonează precum lor.

Nu degeaba popoare întregi au rezistat convertirilor religioase încercate de alte civilizații cuceritoare și nu degeaba au murit oameni pentru o anumită credință devenind martiri — crezul altora nu le folosea lor, iar renunțarea la credința lor era ca și cum noi am renunța mâine la un picior sau la ochi.

Știința nu e o credință

Acum trecând la știință, știința e cu totul o altă chestie. Știința înseamnă dovezi. Teoria științifică nu este o părere, ci o ipoteză confirmată de dovezi. Dovezile se pot arăta, palpa, observa, nu trebuie credință pentru a vedea dovezi. Știința înseamnă 1+1=2, sau cu alte cuvinte, în contrast cu credințele, lucruri care sunt unanim valabile pentru toată lumea și care există indiferent dacă le cunoaștem, acceptăm, înțelegem sau suntem conștienți de prezența și influența lor. Un telefon mobil funcționează pe aceleași principii, indiferent de ce crezi sau dacă înțelegi cum funcționează.

De mai bine de câteva secole, știința înseamnă ceva despre care nu se mai poate vorbi cu dacă și parcă, iar toate domeniile sunt atât de avansate încât doar experții pot discuta cu lejeritate despre anumite subiecte, iar cele accesibile nouă, celor nespecializați sau neimplicați în cercetare, fiind noțiunile “elementare” din manualele școlare sau lucrurile ce țin de cultura generală: un pic de astronomie, fizică, geografie, chimie, biologie sau chiar elemente de genetică, matematică, etc. Pe unii ne preocupă cultura generală, iar pe alții, mai pragmatici (și mai numeroși astăzi), nu prea, pentru că la urma urmei, omul are nevoie doar de informațiile care îl vor ajuta în profesia sa, deși ideal ar fi să mai ia cu el și câteva lucruri pentru suflet: un pic de artă, ceva literatură, o poezie, și mai ales un pic de sensibilitate pentru muzică.

Datorită științei avem confortul, siguranța și tehnologia de care ne bucurăm astăzi și cu toate că acestea nu sunt totul, sunt o parte esențială a vieții noastre. Consider că avem toate aceste lucruri datorită triumfului adevărului asupra minciunii și a fricii, o luptă începută, cel puțin în Europa, prin evul mediu și câștigată cu prea multe sacrificii prin secolul 19, când cele mai multe teorii științifice au început să se lege între ele și să poată fi dovedite prin experiment, înlăturând concepțiile de tip dogmatic impuse de religie.

De fapt, eu sunt impotriva amestecului între știință și religie, între echer și spirit. Religia nu are de ce să se amestece în treburile științei, pentru că în timp ce știința perfecționează adevăruri incomplete, religia deține adevărul absolut. Odată ce l-ai descoperit pe D-zeu, nu mai ai nimic de descoperit, spunea un popă undeva la televizor. Problema cu religiile e că fiecare deține adevărul absolut, dar acestea sunt diferite, și astfel acceptarea unei variante ca unic adevăr absolut devine o problemă de credință.

Ignoranța se află undeva între religie și știință, un no man’s land al rațiunii, deoarece folosește noțiuni incomplete și deformate din ambele părți. Îi știm prea bine: inculții, superstițioșii, semidocții, pseudo-savanții, sau pur și simplu proștii.

Care e problema mea?

Până la urmă, dacă ați citit până aici, veți întreba care e problema mea, de ce îmi pasă. De ce nu scriu despre fluturi sau mâncare verde. Îmi pasă pentru că toți acești ignoranți au sau vor avea o slujbă la un moment dat, iar eu voi pune mereu la îndoială competența profesională a unui om ignorant, sau din altă categorie, a unuia care amestecă religia cu profesia lui. Ce doctor e acela care în loc de medicamente îți prescrie o rugăciune sau ce fel de profesor e cel care spune că soarele se învârte în jurul pământului? Cum ar fi un judecător care judecă după convingerile religioase ale acuzatului, sau pur și simplu un polițai care discriminează pe criterii religioase? Dar medicii sau profesorii care pe criterii religioase combat un anumit vaccin sau un tratament preventiv, ignorând recomandările specialiștilor…

Ignoranța duce la o relativizare a tuturor valorilor și adevărurilor. Fiecare interpretează orice cum vrea și în mod firesc are dreptul la o opinie, dar e grav atunci când astfel de opinii pot pune viața sau sănătatea altora în pericol. In acelaști timp promovarea semidocților îi pune în umbră pe adevărații specialiști și profesioniști, ceea ce în România se întâmplă tot mai des.

Dacă vrei să discuți despre știință, trebuie să te informezi, trebuie să cunoști și mai ales să înțelegi despre ce vorbești, ceea ce nu e tot timpul ușor. Iar dacă vrei să combați, trebuie să știi mai mult sau măcar la fel de mult decât cel pe care îl contrazici. Mai mult îți trebuie argumente, dovezi. Când contești o teorie științifică, nu îl contrazici doar pe cel care o susține, ci și pe savanții care au fundamentat-o, ceea ce te pune într-o situație de inferioritate. Dar ignorantul nu cunoaște modestie. Niciodată.

18 thoughts on “Lupta cu ignoranta: Oamenii contemporani cu dinozaurii

  1. Am citit toate comentariile la articolul precedent si trebuie sa recunosc ca ai avut muuulta rabdare..

    • tu ai avut şi mai multă răbdare pentru că le-ai citit. cred că meriţi un premiu ceva 🙂

  2. off topic: Nu ştiu exact dacă ştii sau nu dar, defapt se scrie de fapt :). Asta din cunostinţele mele generale mai puţin ample decât ale tale evident :D. Având în vedere ca ai scris în mod repetat într’un cuvânt, cel mai probabil ai un motiv propriu :).
    On topic: Despre religie si originea lumii fiecare îşi poate da’ cu părerea atâta timp cât aduce nişte argumente in care să creadă cu adevărat. Oricum toţi trebuie să accepte că Dumnezeu a creat lumea într’un fel sau altul. Cam atât aş vrea să spun şi nimic mai mult :D.

    • Mulțumesc de precizarea cu defapt. Ai dreptate, vine de la de facto din latină. Sincer, așa scriu de mic, probabil așa am învățat sau cel puțin nu-mi mai amintesc.

      Cât despre ultima afirmație, o iau ca pe o provocare și nu îi voi da curs :p

  3. Sirg uite dak vrei da-mi adresa ta de email poate am putea discuta depre mai multe teorii stiintifice,dak vrei nu vom mai discuta despre aparitia vietii,nu asi vrea sa fim in contradictoriu.Sau intra tu pe mine:
    dany_cismas at yahoo.com

    • Nu mă deranjează discuțiile în contradictoriu, pe argumente, însă am făcut acest post și ca să înțelegi atitudinea mea și ceea ce îmi doresc eu și anume să nu amestecăm chestii științifice cu treburi religioase și credințe, așa cum nici religiile nu se amestecă între ele.

      Când susții cu tărie un lucru ai două variante:

      1) să precizezi că este părerea ta și să te limitezi la un punct de vedere personal

      2) să îți susții punctul de vedere cu citate sau trimiteri la cărți, publicații sau lucrări recunoscute, asta în cazul în care vrei să demonstrezi că ceilalți se înșeală

      Noi suntem în contradictoriu pe mai multe teme, pentru că tu ai formulat mai multe lucruri care dpdv științific sunt hazlii.

      Sugestia mea e să te documentezi mult, wikipedia e un loc bun de început dacă te interesează, și să citești cărți de popularizare a științei (e plin de ele). Recomandările mele ar fi: Stephen Hawking – O scurtă istorie a timpului și Universul într-o coajă de nucă, Richard Feynman – Șase lecții ușoare, iar legat de originea vieții, Richard Dawkins – Ceasornicarul orb. Stephen Hawking a fost până anul trecut șeful catedrei lucasiene la universitatea Oxford, poziție ocupată de Newton și Dirac, (Hawking este considerat un al doilea Einstein), Richard Feynman a luat premiul Nobel pentru fizică și este considerat cel mai bun pedagog (caută numai pe youtube să vezi cum explică lucrurile, e fantastic). Richard Dawkins este un nume recunoscut internațional în domeniul biologiei și studiului evoluției.

      Legat de religie îți recomand Istoria Religiilor de Mircea Eliade, care sper că nu mai are nevoie de introducere pt tine.

  4. Da, bravo si de la mine.  Apropo de interferenta cu viata profesionala, o profa de biologie ne-a zis ca evolutia nu se mai preda pentru ca e deja depasita si infirmata, iar un prof de romana ne-a zis ca, in poezia “Eu nu cred nici in Iehova”,  Eminescu sigur facea o metafora, in sensul ca nu crede in traditii, reguli s.a.m.d. si ca ar fi fost de neconceput, ingrozitor ca poetul sa nu creada in Dumnezeu.

    @Alex G: nu “trebuie sa accepte” nimeni, mai usor cu fanatismul pe scari.

    • De regulă la materiile care au sau pot avea tangență cu “facerea” lumii există problemele astea. Este interesant că celelalte științe sunt OK.. de fapt toate științele sunt bune dpdv al religiei dacă nu contrazic o dogmă.

      Problema mea e cu acei profesori de care zici, care în afară de manualul lor nu știu nimic (deși nici pe ăla nu l-au înțeles). Detest profesorii superstițioși; la naiba, ești profesor, trebuie să înveți copiii să gândească nu să vorbești cao babă analfabetă de la țară.

      • Da, iti dai seama, inghiteam tot ce ne serveau- fiind la varsta aia si fara alte surse de informare. Cand auzeam pe cineva carcotind impotriva bunui Dumnezeu imi venea sa plang de mila. A, preotul ne invata si cantece patriotice la religie in clasa a cincea :)) (pe langa lectii despre satanismul in muzica rock), inca si acum ma trezesc fredonand “Sa treeecem Carpaaaatii, ne trebuie Ardeaaaalul, De-ar fi sa ne-ngropaaam de viiiii”, sau “Pentr-un picurel de saangeee, nu ne vom inspaimantaaaa, Fraaaatii nooostri ne vor plaaange, tara nu ne va uitaaaa” si ma enerveaza pentru ca sunt foarte deprimante :); ultima e si mincinoasa mai ales, pentru ca daca te uiti cum e tara acum, clar i-a uitat pe aia care “s-au jertfit”. :-j

        Unii contesta si geografia si astronomia, sunt minciuni ca pamantul e rotund si inconjurat de alte planete, doar sfintii parinti au zis clar ca e plat si e buricul universului.

        Ok, si linkul asta nu stiu daca l-ai vazut (video-ul din el), emisiunea aia am vazut-o pe toata -e pe youtube- si a fost bestiala (in ambele sensuri). Darwin e un nime-n drum pentru ca a contrazis dogma, dar bunicu-sau ruleaza. Iar calculele lui Newton care acum e oale si ulcele sunt mai precise decat ale savantilor de azi. 8)
        http://www.tlp.ro/2009/07/bor-pr-naspa.html
         

         

        • Da, e clar că la sate și prin școli slabe se “învață” în felul ăsta, dar cei care rămân la cunoștințele astea nu vor ajunge departe în viață.

          Ca să cureți la vacă sau să muncești la bandă nu trebuie să știi mare lucru.

          • Faza e ca eram la liceul teoretic, considerat cel mai bun din oras, iar in clasa a cincea eram la liceul pedagogic, considerat al doilea. :poke:
            Asta e, acum chestiile alea au devenit antologice. 😮

  5. sarg, cred ca schimbarea unei persoane nu se face din exterior, oricat de multe argumente am avea, ci doar din interior, atunci cand persoana respectiva e pregatita sa se schimbe. asta o spun mai ales cand vine vorba de religie. cand vine insa vorba de stiinta, ai perfecta dreptate. stiinta se bazeaza pe dovezi nu pe cai verzi pe pereti. unde mai pui ca, fata de religie, stiinta revine intotdeauna asupra propriilor adevaruri si schimba lucrurile atunci cand apar noi dovezi. ceea ce rezolva, intr-un fel, si problema adevarurilor eterne…

    • Nu știu ce schimbare se produce când cineva învață adunarea sau calculul diferențial, adică niște certitudini. De exemplu, mie mi-a luat ceva timp ca să mă acomodez cu numerele complexe (imaginare) i= radical din -1. Dar asta e matematica și aceste numere își au rostul lor, chiar dacă la piață ele nu ne folosesc.

      Discuția inițială a plecat de la o premiză științifică, nu religioasă. Din punctul meu de vedere convingerile religioase nu trebuie neapărat să coincidă cu adevărul științific, dar pentru alții se pare că este esențial, fapt pe care nu-l înțeleg pentru că de vreme ce crezi într-o chestie nu te mai îndoiești ca să cauți să o verifici în alte domenii.

      P.S. Pseudonimul e Sirg nu Sârg sau Sîrg. 🙂

      • Sirg, pls, scuze, scuze, scuze…sa pocesti numele (nickul) e ca si cand nu ai da destula atentie persoanei din spatele lui. nu asta a fost intentia mea. m-a luat apa :).

        de fapt, iti admiram puterea de-a te lupta cu cei care au alte opinii decat cele pe care le ai tu. sigur, stiinta era in prim plan dar ai facut referire si la religie, de aceea m-am referit si eu la ea. sper ca nu am fost intru totul off topic.

        PS. urmarindu-ti comentariile pe blogul lui -X-, mi-ai starnit curiozitatea, de aceea iti vizitez, uneori, blogul. scuze inca o data. 🙂