Ne mai “socializăm” mult?

Un semn că ai început să îmbătrânești sau că ești deja “expirat” e când începi să nu mai înțelegi trenduri și lucruri noi. Ce naiba e mania asta cu rețelele de socializare? Ok, era ceva nou și la modă acum câțiva ani să fi pe myspace sau hi5, dar acum găsesc tot mai iritant faptul că aproape peste tot sunt băgat aproape cu forța într-o rețea de socializare. Peste tot trebuie să îmi fac un profil, să public o poză (neapărat cu mine), să spun ce îmi place, unde stau, cu cine am o relație (de preferință cu link spre ea), pe ce parte dorm și așa mai departe. Sincer, pe cine naiba interesează cu adevărat persoana mea într-un context din ăsta virtual, sau de ce m-ar interesa pe mine că lui John Smith din Londra i se usucă plantația în jocul FarmVille?

O altă chestie relativ iritantă e asta cu statusul. E musai să ai un status, să știe lumea ce faci, că ai sughițat sau că tocmai ai aflat că afara plouă. Wow! Hai să nu fiu înțeles aiurea și să spun că recunosc utilitatea unor tweet-uri, mai ales dacă ai ceva de promovat, și chiar rețelele de socializare își au utilitatea lor. Adevărul e că rețelele astea au devenit perverse cu introducerea unor jocuri idioate care creează dependență, numai ca să nu-și piardă membrii. Dar pe mine mă agasează faptul că twitter și facebook sunt copiate și băgate în alte servicii care de fapt nu au ca scop socializarea, cuplatul, gargara și kitsch-ul social.

Un exemplu e Trilulilu. “Trilu” a început ca un youtube românesc și cu timpul a băgat o mulțime de chestii copiate din facebook, mergând spre o rețea de socializare ieftină. Mai nou mă întreabă unde stau, ce îmi place, care îmi e statusul…. băi, mă leși??? Trilulilu e pentru muzică! Dacă erau deștepți, crocozaurii de la trilu făceau o rețea numai pentru socializare în paralel cu youtube-ul lor și poate ambele servicii erau de calitate. Așa… mi se pare o struțo-cămilă. Păcat că lumea interesată de muzică pleacă și vin în loc cocălarii.

Un alt exemplu recent, e Google Buzz. Chiar nu simțeam nevoia să spun nimănui ce mai fac și din interfața gmail sau să urmăresc ce mai fac alții. Soluțiile Gmail sunt minunate, eu sunt un mare fan: mail-ul e bun, Reader-ul e grozav, Google Docs e iarăși foarte bun și îl folosesc, dar de buzăreală puteam să mă lipsesc. Evident, trebuie să-mi fac din nou un profil, iarăși aceeași rutină: o poză pătrată cu mine, unde stau, unde am învățat, unde lucrez, unde am lucrat, pe ce parte dorm, în ce nară mă scobesc mai des, și așa mai departe.

Mie nu-mi place ideea de a face publice atâtea informații despre mine și eventual familia mea. De ce trebuie să știe cineva unde stau și alte informații care în mod normal, în viața de zi cu zi sunt confidențiale? Intimitatea mi se pare un lucru tot mai de preț azi când toată lumea își bagă nasul în treburile tale și te trezești cu tot felul de reclame și scrisori în poștă sau prin sms/mms.

Eu știu un mod foarte bun de socializare: telefonul — salut, ce mai faci? Mai există și clasicul (deja) messenger/gtalk/skype. Și să nu uităm că oamenii se mai pot întâlni și în persoană 🙂

5 thoughts on “Ne mai “socializăm” mult?

  1. si mailul de yahoo ma intampina cu un “hello maddy, what are you doing right now?”. not your business. acuma chiar si pe mail sa scriu (nici nu stiu unde ajunge) ca afara ninge sau ca tocmai am mancat pizza. mi se pare asa inutil.
    am cont de facebook, pentru 2-3 joculete si mai vad ce fac cele 2 prietene ale mele din liceu care sunt in strainatate. in afara de cate un link interesant nu prea scriu nimic la status, 99% din cont sunt mesaje de la jocuri.

  2. mesajele alea de la jocuri mi se par cele mai inutile, ca spamul, eu m-as bucura daca as putea sa le filtrez si sa ramana numai ce fac ceilalti, statusuri, poze, comentarii — de fapt aia conteaza. Am incercat sa le filtrez, dar nu cred ca exista optiunea.

  3. aici depinde de persoană. Depinde de vârsta persoanelor, nu de ideea de “expirare” este vorba. Este vorba de utilitate. Reţelele sociale sunt utilizate in mare de tineri (cel puţin în România) pentru că unii simt nevoia să cunoască cât mai multe persoane, sunt si unii disperaţi care “sunt în căutarea perechii perfecte” plus ideea de trend pe care o expui şi tu:). Depinde de natura fiecărui om, de poziţia lui sociala, de statultul “emoţional” în care se află. O femeie măritată si cu copii nu va cauta “dating” nu? Mai departe te poţi gândi tu la exemple asemănătoare 😀 :).
    Ce mi se pare oarecum ciudat e cum toţi cei care folosesc aceste reţele sociale ţin  să le desconsidere. 🙂

  4. @Alex — sunt foarte diverse motivele pentru care oamenii folosesc retelele sociale. Eu desconsider multe dintre ele dar le folosesc, e adevarat. Pentru mine facebook e un rau necesar pentru ca prin facebook mi-am gasit colegi de liceu de care nu mai stiam nimic si prieteni de demult plecati din tara. Dar pe mine nu ma intereseaza restul gargarei… si nu inteleg de ce aproape orice serviciu gratuit unde trebuie sa te inregistrezi iti cere atatea informatii personale si te mai incurajeaza sa socializezi.

    Si te inseli in privinta celor casatoriti cu copii. Multi sunt pe saiturile alea de matrimoniale, unii chiar si pentru relatii extraconjugale sau sex. Unii sunt de curiozitate si din dorinta de a flirta de a retrai chestii din tinerete.

    Iar utilitatea retelelor generaliste este minima. Prefer retelele specializate gen muzica/video, matrimoniale, business, joburi, jocuri, prietenii si cred ca sunt mai corecte si mai eficiente. Omul care intra acolo stie de ce intra si ce asteapta de la reteaua respectiva! E clar ca daca intri pe matrimoniale cauti sa te intalnesti cu cineva in realitate dupa niste contacte virtuale in prealabil.