Parcul nesimtirii

Pentru cei care nu cunosc Timișoara, noi avem aici un parc central și foarte îndrăgit, pe nume Parcul Copiiilor. Când eram copil, era un parc grozav, mare și plin de tot felul de jocuri, cele mai tari din oraș. Avea cei mai mari arbori, un lac artificial, chiar și un trenuleț cu al său tunel al groazei prin care treceam chiuind de nu știu cum nu fugeau sperietorile alea de plastic de noi. Fiind pe malul Begăi puteam lua vaporașul pentru o plimbare, mai era un labirint cu oglinzi ciudate, piste pentru carting, ce mai, acum vreo 15-20 ani acel parc era minunat.

Din păcate, de foarte mulți ani, acest parc este mereu închis, ca și cum acolo s-ar fi prăbușit un OZN (mai știi?), căci altfel nu se explică interminabilele tergiversări ale primăriei și ce alte instituții se mai bat pentru un spațiu fost simbol al orașului. Decând s-au apucat ei să facă studii de fezabilitate, caiete de sarcini, licitații, contestații, apeluri și recursuri, copiii care așteptau să intre în parcul acela sunt părinți și părerea mea e că edilii orașului sunt penibili prin neputința lor.

Primesc și eu prin poștă un ziar informativ al Primăriei. Foarte frumos, dar când văd cât o lălăie cu parcul ăsta și cum tot promit, mi se face greață. Ziceau odată la tv că jocurile vechi nu respectau cutare norme UE, așa că le-au scos; trenulețul era periculos pentru copii, l-au scos și pe ăla (oricum ăștia mici au trenuleț pe calculator); aleea de pe malul Begăi era periculoasă pentru copiii, au închis-o; accesul în parc era periculos pentru copiii, așa că l-au interzis… deci problema e rezolvată! Noi mereu trebuie să identificăm probleme, nu soluții. Un avocat îmi explica despre legi că ele trebuie interpretate în sensul aplicării lor, nu invers, cum se poate interpreta adesea legea. Dar ăștia fac invers, nu știu de ce, o fi corupția, indolența, nepăsarea sau nesimțirea… pentru că mereu e câte o chichiță legală prin care se amână.

De atâta timp, puteau să pună un simplu gazon, niște dale și pietriș pe alei, câteva bănci acolo, coșuri de gunoi și gata… de parcă celelalte parcuri sunt mai cu pretenții? Îmi pare rău de parcul ăsta pentru că am multe amintiri în el, dar deja pentru foarte multă lume nu mai înseamnă nimic, doar niște copaci mari după un gard.

5 thoughts on “Parcul nesimtirii

  1. Dragule… de unde atatia bani? Fondurile pentru parc s-au dus pe hidoseniile alea de la intrarea dinspre Michelangelo. Ma mir ca mai sunt copii care au curaj sa intre pe langa ele…

  2. sunt sigura ca atunci cand erai mic nu a fost nici un caz sa moara sau sa se accidenteze grav un copil pe trenulet si pe alte jucarii. sunt copiii mai prosti acuma ?

  3. @maddy, da, ai dreptate, nu s-a accidentat nici un copil, dar acum exista atatea norme si exagerari incat copiii devin prosti. Asta pentru ca si atunci erau copiii care veneau prea repede pe tobogan si cadeau in fund, sau se impiedicau, unii plangeau in tunel, sau altora (ca mie) li se facea rau pe hutuluse, dar astea toate tin de copilarie si intr-un fel te calesc, doar esti copil nu mimoza. Precautiile sunt bune, dar oamenii azi nu mai stiu unde sa se opreasca cu grija.

    @crina, eu nu cred ca lucrarile alea sinistre s-au facut din banii administratiei parcurilor. Oricum, amenajarea aia e groaznica si e trist pentru ca azi exista atat de multe posibilitati ca sa faci ceva frumos si ai de unde sa te inspiri!

  4. Ar trebui recurs la avocatul poporului pentru o asemenea cerere de retrocedare a arealului natural al timisorenilor. Un spatiu verde este vital intr-un oras mare: inseamna sanatate, moral ridicat.

Comments are closed.