Jean Constantin a fost mereu un om cu zâmbetul larg și mereu a fost printre actorii mei preferați. Mi-l amintesc în multe ipostaze, probabil tuturor ne vine în minte imaginea lui Ismail din “Toate pânzele sus!”, sau Limbă, din fimele lui Nicolaescu. Eu mi-am amintit de sceneta asta haioasă, “Cititorul de contor“, cu care vă las să vă mai amintiți odată de marele actor.
Chiar mă gândeam ce filme și ce actori erau mai demult. Deși aș putea zice că pe atunci erau foarte puține seriale și de asta un serial ca “Toate pânzele sus!” a avut așa un mare succes, totuși, și azi pot revedea cu mare drag orice episod, deși le știu aproape pe de rost. Nu-s nostalgic, pentru că pe atunci nu era nici o fracțiune din tehnologia pe care o are azi cinematografia la dispoziție, dar totuși actorii erau unul și unul.
Credeam ca doar pe mine ma apuca nostalgii de genul acesta ..
Cind imi amintesc de actorii de odinioara, si care azi nu mai sunt, imi dau seama ce au insemnat ei pentru noi.
Bine ai spus …toti unul si unul.
Mie actorii tineri de azi mi se par superficiali, iar umorul de la televizor merge mereu spre grotesc si poante facile de circ. Mai e un lucru interesant, si anume ca cele mai reusite tentative vin nu din partea profesionistilor, ci din partea amatorilor, care nu sunt actori.
Ne apuca nostalgia cand stai sa te gandesti ca marii actori ai neamului romanesc pleaca incet…incet de langa noi. Si Jean Constantin unul din marii actori, care din pacate nu mai exista….
🙁 foarte trist