Nu vă mai stresați la servici

Vineri a fost ultima mea zi de lucru la ce e de acum inainte fostul meu loc de muncă, unde am lucrat tip de 10 ani neîntrerupt, încă de la începutul studenției. Sigur, în cei 10 ani am avansat ceva și după atâta timp petrecut într-un loc nu pleci ușor, chiar dacă de o vreme îmi doream alt loc de muncă, împins de motive obiective.

Sincer nu am realizat că plec cu adevărat până ce nu am început să îmi strâng toate lucrurile personale, o cană, niște agende, pixuri și creioane. Am realizat că după 10 ani (puteau să fie 20 sau 30), un om nu rămâne cu mare lucru de la servici, decât eventual cu niște pixuri și agende inutile. În mintea mea am făcut comparația cu predarea unei camere de hotel din care în mod similar nu păstrezi mare lucru, eventual un săpun și niște mărunțișuri.

În cele mai multe cazuri, serviciul e un mijloc și nu un scop în sine, adică sunt foarte puțini cei care se dedică unei cariere sau au norocul ca jobul lor să coincidă cu un hobby personal. Și totuși, serviciul este cel mai frecvent sursa numărul 1 de stress, colegii se ceartă între ei, se sapă, se bârfesc și așa mai departe, iar toată încărcătura asta e dusă și descărcată acasă pe familie sau prieteni. Oare de ce, pentru că în final nu rămâi decât cu niște pixuri, iar restul amintirilor se estompează foarte repede.. Sigur, rămâi cu experiență și dacă te-a ajutat salariul, cu o anumită situație financiară, dar eu mă refer la impresia de moment.

A nu se înțelege că prin a nu te mai stresa vreau să zic nu te implica. Dimpotrivă. Poți să te implici și fără nervi, așa cum poți să exprimi eficient fără a urla.

6 thoughts on “Nu vă mai stresați la servici

  1. Bafta …
    Sper sa te acomodezi repede acolo unde vei merge. Schimbarile sunt binevenite daca pot oferi ceva in plus ( si fuga de plafonare).

  2. Multumesc. Intr-adevar, riscul plafonarii a fost unul din motivele pentru care am plecat.

  3. Am descoperit blog-ul tau din greseala, nici nu mai stiu cum am ajuns de pe descopera.ro aici, dar de jumatate de ora tot dau paginile inainte si inapoi si zambesc 🙂 … cum am putut sa trec cu vederea in ultima vreme lucruri atat de evidente si mie … mi-a placut sa descopar ca avem acceasi varsta si am facut aceeasi facultate … nu am putut sa nu ma intreb l-am vazut oare vreodata pe coridoare ne-am intalnit  in vreo sala de curs 🙂 … eee nostalgia.
    Mesajul asta apare aici pentru ca e un semn de carte, aici am ramas, de aici o voi relua maine, cand voi avea nevoie din nou sa evadez pentru cateva minute din cele 8 ore de servici.

  4. Ma bucur ca ai gasit interesant blogul meu, zici ca am fost colegi, in ce an ai intrat la Poli?

Comments are closed.