Fosile

Nu demult am primit cadou câteva fosile de la unchiul meu. La început nu mi s-au părut ceva deosebit, dar după ce le-am vazut și simțit în palmă, gândul, vorba poetului, mă purtă îndărăt cu mii de veacuri…

Pentru mulți, un dinte de dinozaur este doar un dinte sau o piatră oarecare și totuși este mult mai mult, este un fragment din istoria vieții pe Pământ, ajuns la noi printr-o întâmplare. Este greu de imaginat un milion de ani, pentru ca istoria civilizației de abea are câteva mii, iar aceste fosile sunt vechi de zeci de milioane, unele sute. Cu cât sunt mai vechi cu atât se aproie mai mult de începuturile vieții, când Pământul nostru era Pangeea primordială înconjurată de un ocean gigantic plin de creaturi ce azi par extraterestre, precum trilobitul de mai jos.

De curiozitate, “dintele” de megalodon de mai sus este doar vârful, un dinte întreg putând ajunge până la 18 centimetri. Acest mega-rechin a dezvoltat cei mai mari dinți dintre toate animalele și era atât de mare încât putea înghiți un automobil.

Dintele de mosasaurus, un fel de crocodil marin mai mare, îmi provoacă fiori gândindu-mă doar la faptul că acest dinte a mușcat din alți dinozauri acum zeci de milioane de ani.

Trilobitul este preferatul meu, pentru că este o vietate atât de străveche — înaintea dinozaurilor, acum 450 de milioane de ani, în apele mărilor prosperau aceste mici creaturi, asemănătoare unui fel de homar fără clești. Din păcate, antenele și picioarele nu s-au păstrat în această fosilă, dar este și așa remarcabilă — este ca o fotografie în piatră a unei epoci peste care au trecut deja două exctincții în masă.

Pentru cei interesați, există multe surse de unde se pot cumpăra fosile, iar eu am dat peste un site cu o ofertă destul de variată, aici.

Fosilele astea mă fac să realizez, din nou, dacă mai era cazul, cât de relativă poate fi percepția omului asupra lumii în care trăiește și asupra vieții ca fenomen. Existența noastră este extrem de scurtă și totuși avem șansa minunată de a privi atât de departe în trecut și un pic în viitor.

4 thoughts on “Fosile

  1. Frumos articol! Mi-a placut  tonul pozitiv al ultimei fraze din articol:”Existenţa noastră este extrem de scurtă şi totuşi avem şansa minunată de a privi atât de departe în trecut şi un pic în viitor”. Mi-a placut acest :” Si totusi….” Cred ca, la finalul oricarui gand, care ar putea sa intristeze, e bine  sa punctam  cu un reconfortant ….. si totusi.

  2. <p>Te  inteleg .  Eu am acasa, in Romania, o dalta din silex. E minunat sentimentul  generat de atingerea unui obiet foarte vechi. E ca si cum te-ai conecta la trecut printr-un canal secret …</p>

    • Da, pentru ca am fost plecat in concediu in niste locuri minunate despre care voi scrie. O sa iti dau un link cu galeria de poze pe mail ;)