Contur intrerupt

M-am decis să închid blogul pentru că nu prea am mai activat ca “blogger” în ultima vreme (2011-2012) deși nu o dată mi s-a facut dor de vremurile când aveam mai mult timp pentru acest hobby. Între timp am alocat timp altor lucruri (istorie, desen, pozat), la fel de interesante și de plăcute, iar schimbarea nu este un lucru rău. Poate pe viitor mă voi întoarce la blog ca să scriu despre lucrurile astea.

Legat de blogul meu, dar și de bloguri în general, am ajuns la concluzia că astăzi au rămas foarte puține lucruri noi de spus și că marea majoritate nu face decât să repete sau să redistribuie mai departe ce zic sau au zis alții. Din fericire sunt mii de surse de informare și divertisment care fac bine ceea ce fac. Pe de altă parte, oamenii nu mai au disponibilitatea de a citi sau asculta o idee până la capăt, deși cererea de informație este mai mare ca oricând.

N-am să scriu adio, pentru că în viitor s-ar putea să mă răzgândesc, dar până atunci, țin să mulțumesc tuturor cititorilor și mai ales celor care au comentat articolele mele! Fără ei, blogul meu ar fi fost mult mai sărac.

* * *

Pregătesc un blog nou

Am acest blog personal din 2005 și când l-am început nu mi-am propus nimic deosebit, mi se părea mai cool decât a avea status-uri interesante pe messenger și era o chestie nouă.

În cinci ani lumea blogurilor s-a schimbat foarte mult și blogurile personale sunt ucise lent dar sigur de rețelele de socializare unde toată lumea știe ce faci, ce îți place, la ce participi și așa mai departe. (A devenit mai greu să te ascunzi în online decât să te faci văzut) În schimb blogurile de nișă au câștigat teren, iar multe s-au maturizat suficient încât să fie adevărate surse de informație pentru cei interesați.

În ultima vreme nu am mai văzut rostul în a scrie despre mine sau despre părerile mele, în schimb mă bate gândul să îmi fac un blog tematic de vreme ce dupa Plai 2010 am câștigat un premiu școala de blog și blogu.lu, constând într-un domeniu + hosting premium gratuit pe 1 an la blogu.lu. Mulțumesc băieți :)

Încă nu m-am hotărât asupra temei!

Când blogul trece printr-o criză

E vară, e criză și toate astea se simt si la unele bloguri, inclusiv la al meu. Lumea blogurilor e foarte vie și cine nu mai activează în online, coboară repede din ierarhii, lumea te uită și nimic, viața merge înainte. Cred că toți am avut un moment în care ne-am întrebat, ce să mai scriu. Vine un moment în care ai impresia că ai scris cam despre toate și acum numai te repeți sau reciclezi posturi de acum un an doi. Până la urmă e și un lucru bun, înseamnă ca o etapă a blogului s-a încheiat și începe alta, dacă te mai interesează. Din blogher devin cititor de bloguri, chibiț-comentator sau doar un simplu admirator al ideilor altora. E ca și cum crești mare și vine rândul tău să te uiți la cum se joacă copiii.

Mie îmi plac blogherii pentru că în general sunt oameni idealiști, iar mie îmi plac idealiștii. Eu zic că lumea are nevoie de idealiști pentru că de oportuniști și pragmatici e plin. Idealistul nu aleargă numai după bani, el mai are și principii, crede în ceva și asta e bine pentru că altfel toată lumea ar tăcea indiferent dacă e bine sau rău în jurul nostru. E bine să te afli și în ipostaza de creator (de idei), nu numai în cea de consumator, postură în care majoritatea ne regăsim zi de zi.

triunghiul istorie - artă - știință

triunghiul istorie - artă - știință (click pentru a mări)

Cred că decând am blogul, cel mai mult mi-a plăcut să scriu despre artă, istorie și știință. Aș plasa existența omului în acest triunghi (pe care l-am ilustrat în stânga), pentru că istoria înseamnă trecutul nostru, știința viitorul iar arta sintetizează toate frământările și aspirațiile omului de la lucruri banale la căutarea divinității și rostului nostru în lume. Probabil pe viitor voi continua să scriu despre subiectele astea pentru că restul lucrurilor, cum ar fi mizeriile pe care le trăim zi de zi în România, au ajuns să nu mai mă impresioneze, au devenit ca vuvuzelele de la CM de fotbal.


Pe lângă toate astea sunt cât se poate de prins cu alte lucruri și printre altele, vreau vara asta să finalizez proiectul meu cu pendula, pe care l-am pus în stand-by acum câteva luni. Mulți prieteni m-au întrebat de pendulă :) Fiind vară și cald, mai e ceva care mă preocupă, sistemele de răcire (evident custom-made) și deja am găsit niște idei foarte interesante pe net (poate voi reveni cu subiectul acesta pe viitor).

Bucurați-vă de vară, am avut nori vreo șase luni!

Lupta cu ignoranta: Oamenii contemporani cu dinozaurii

Un comentator ne iluminează aici în privința originii omului, arătându-ne că Jurasic Park e mai mult decât un simplu film:

Eu sustin faptul ca omul a fost contemporan cu dinozaurii.De fapt ei nu erau carnivori,la fel ca si celelate animale carnivore de azi,pana nu pacatuise Eva,pt k moarte nu exista.Desigur, dinozaurii au murit in potop.
[..]
Cu Paradoxul tau dai dovada k tu nu intelegi ce inseamana infinitate.Iar dak d-zeu ar face o piatra atat de mare si grea incat nici el sa nu o poataridica,ar chema vreun inger sa-l ajute ,numai k tie nu-ti fuge mintea.

De ce scriu acest post?

Am fost întrebat de ce mă iau la harță pe blog cu cei care nu-mi împărtășesc ideile. Răspunsul e simplu. Pentru că țin foarte mult la adevăr și pentru că mă interesează adevărul, mai ales atunci când scriu posturi cu conținut științific și nu numai. De fapt voi încerca mereu să corectez orice nonsens științific sau o răstălmăcire personală a unor lucruri fără tăgadă din categoria 1+1=2, chiar dacă asta înseamnă șiruri lungi de comentarii și posturi. Din toți vizitatorii, frecvenți sau întâmplători, dacă voi lămuri măcar unul, e o bătălie câștigată pentru mine.

Despre religie

Din punctul meu de vedere, religia are două componente importante: o componentă personală — relația personală a unei persoane cu divinitatea, indiferent cum e aceasta definită — și o componentă socială, anume aderarea și integrarea într-o anume comunitate aparținând unei anumite religii, sărbătorirea unor date importante, practicarea ritualurilor specifice precum posturi, mersul la biserică, închinăciuni, rugăciuni, etc.

Eu respect foarte mult prima componentă enumerată de mine și anume latura personală a religiei, cu alte cuvinte, crezul omului. Fiecare e liber să creadă cum vrea și în ce vrea. De fapt fiecare crede în ce e mai bine pentru el, în ce simte că-l ajută, fie acela Iahve, Isus, Allah, Budha, Tao sau orice altceva, iar asta e firesc. Majoritatea are nevoie să creadă în ceva. Pe de altă parte, unii nu cred în nici o entitate supranaturală sau au propria lor viziune asupra lumii. Și asta e firesc. Tocmai din aceste motive un anumit crez nu se poate aplica oricui și un astfel de crez nu este valabil pentru toată lumea, indiferent ce convingeri pot avea unii.

Acceptă-mă pe mine ca să te accept pe tine

Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii religioși (cu precădere ei) e să încerce convertirea altora la credința lor, uitând faptul că nu toată lumea crede la fel și că nu fiecăruia credința respectivă îi rezonează precum lor.

Nu degeaba popoare întregi au rezistat convertirilor religioase încercate de alte civilizații cuceritoare și nu degeaba au murit oameni pentru o anumită credință devenind martiri — crezul altora nu le folosea lor, iar renunțarea la credința lor era ca și cum noi am renunța mâine la un picior sau la ochi.

Știința nu e o credință

Acum trecând la știință, știința e cu totul o altă chestie. Știința înseamnă dovezi. Teoria științifică nu este o părere, ci o ipoteză confirmată de dovezi. Dovezile se pot arăta, palpa, observa, nu trebuie credință pentru a vedea dovezi. Știința înseamnă 1+1=2, sau cu alte cuvinte, în contrast cu credințele, lucruri care sunt unanim valabile pentru toată lumea și care există indiferent dacă le cunoaștem, acceptăm, înțelegem sau suntem conștienți de prezența și influența lor. Un telefon mobil funcționează pe aceleași principii, indiferent de ce crezi sau dacă înțelegi cum funcționează.

De mai bine de câteva secole, știința înseamnă ceva despre care nu se mai poate vorbi cu dacă și parcă, iar toate domeniile sunt atât de avansate încât doar experții pot discuta cu lejeritate despre anumite subiecte, iar cele accesibile nouă, celor nespecializați sau neimplicați în cercetare, fiind noțiunile “elementare” din manualele școlare sau lucrurile ce țin de cultura generală: un pic de astronomie, fizică, geografie, chimie, biologie sau chiar elemente de genetică, matematică, etc. Pe unii ne preocupă cultura generală, iar pe alții, mai pragmatici (și mai numeroși astăzi), nu prea, pentru că la urma urmei, omul are nevoie doar de informațiile care îl vor ajuta în profesia sa, deși ideal ar fi să mai ia cu el și câteva lucruri pentru suflet: un pic de artă, ceva literatură, o poezie, și mai ales un pic de sensibilitate pentru muzică.

Datorită științei avem confortul, siguranța și tehnologia de care ne bucurăm astăzi și cu toate că acestea nu sunt totul, sunt o parte esențială a vieții noastre. Consider că avem toate aceste lucruri datorită triumfului adevărului asupra minciunii și a fricii, o luptă începută, cel puțin în Europa, prin evul mediu și câștigată cu prea multe sacrificii prin secolul 19, când cele mai multe teorii științifice au început să se lege între ele și să poată fi dovedite prin experiment, înlăturând concepțiile de tip dogmatic impuse de religie.

De fapt, eu sunt impotriva amestecului între știință și religie, între echer și spirit. Religia nu are de ce să se amestece în treburile științei, pentru că în timp ce știința perfecționează adevăruri incomplete, religia deține adevărul absolut. Odată ce l-ai descoperit pe D-zeu, nu mai ai nimic de descoperit, spunea un popă undeva la televizor. Problema cu religiile e că fiecare deține adevărul absolut, dar acestea sunt diferite, și astfel acceptarea unei variante ca unic adevăr absolut devine o problemă de credință.

Ignoranța se află undeva între religie și știință, un no man’s land al rațiunii, deoarece folosește noțiuni incomplete și deformate din ambele părți. Îi știm prea bine: inculții, superstițioșii, semidocții, pseudo-savanții, sau pur și simplu proștii.

Care e problema mea?

Până la urmă, dacă ați citit până aici, veți întreba care e problema mea, de ce îmi pasă. De ce nu scriu despre fluturi sau mâncare verde. Îmi pasă pentru că toți acești ignoranți au sau vor avea o slujbă la un moment dat, iar eu voi pune mereu la îndoială competența profesională a unui om ignorant, sau din altă categorie, a unuia care amestecă religia cu profesia lui. Ce doctor e acela care în loc de medicamente îți prescrie o rugăciune sau ce fel de profesor e cel care spune că soarele se învârte în jurul pământului? Cum ar fi un judecător care judecă după convingerile religioase ale acuzatului, sau pur și simplu un polițai care discriminează pe criterii religioase? Dar medicii sau profesorii care pe criterii religioase combat un anumit vaccin sau un tratament preventiv, ignorând recomandările specialiștilor…

Ignoranța duce la o relativizare a tuturor valorilor și adevărurilor. Fiecare interpretează orice cum vrea și în mod firesc are dreptul la o opinie, dar e grav atunci când astfel de opinii pot pune viața sau sănătatea altora în pericol. In acelaști timp promovarea semidocților îi pune în umbră pe adevărații specialiști și profesioniști, ceea ce în România se întâmplă tot mai des.

Dacă vrei să discuți despre știință, trebuie să te informezi, trebuie să cunoști și mai ales să înțelegi despre ce vorbești, ceea ce nu e tot timpul ușor. Iar dacă vrei să combați, trebuie să știi mai mult sau măcar la fel de mult decât cel pe care îl contrazici. Mai mult îți trebuie argumente, dovezi. Când contești o teorie științifică, nu îl contrazici doar pe cel care o susține, ci și pe savanții care au fundamentat-o, ceea ce te pune într-o situație de inferioritate. Dar ignorantul nu cunoaște modestie. Niciodată.

Ianuarie plin

Tocmai s-a terminat luna ianuarie, care pentru mine a fost o lună foarte plină și ocupată, chestie destul de inedită pentru prima lună din an, care în cazul meu vine după o îndelungată “hibernare” din decembrie.

Cei care îmi urmăresc blogul au observat că scriu mai puțin și asta e pentru că mă ocup de câteva proiecte personale noi, care îmi mânâncă aproape tot timpul liber, și cu care voi mai reveni pe blog.

Dpdv al blogului, luna s-a încheiat foarte fain, la un blogmeet reușit, unde a venit incredibil de multă lume, fiecare cu câte o pălărie trăznită, poate cea mai reușită temă de până acum. O să revin cu poze (sper).

În februarie îmi expiră hostingul, un VPS de la Rohost, la care aș vrea să găsesc o alternativă similară (plăteam aprox 130 ron pe an), sunt deschis la oferte.