Probabil că cei care îmi citesc blogul şi la care obişnuiesc să comentez, uneori mai des decât scriu aici, s-au întrebat unde am dispărut. Am fost plecat la Poiana Mărului (lângă Muntele Mic) într-o “excursie” supriză şi a fost foarte fain. Muntele este destinaţia mea preferată şi pentru că acolo ai parte de cel mai mult răsfăţ din partea naturii — vegetaţie, culori, fructe, faună şi de ce nu, precipitaţii. În perioada asta este plin de zmeură şi fragi (mai puţini, dar sunt) şi parcă sunt mai bune decât cele de la piaţă pentru că le culegi tu şi sunt umede de la rouă sau ploaia de dimineaţă. Munţii noştri sunt o adevărată încântare — peisaje minunate, ape repezi şi cristaline, păsări de tot felul, locuri pitoreşti.
Iată şi nişte poze:

În sfârşit m-am săturat de zmeură, deşi e greu să găseşti suficientă într-un loc ca să te saturi, şi am mâncat mai mult de 3 fragi Am luat o trântă cu bicicleta pe malul Şucului, ca amintire bonus, şi am plecat cu impresia că la munte, timpul curge altfel, iar dacă te duci acolo pentru odihnă şi relaxare, ajungi să uiţi de ziua de mâine, adică de rutina stresantă de la oraş.