Puterea muzicii

Am vazut ieri la stiri ca detinutii dintr-o inchisoare din Filipine au pregatit un moment artistic de amploare in memoria lui Michael Jackson.. Da-ti seama, niste puscariasi (erau multi, poate 100). M-am intrebat, cati oameni pot sensibiliza o intreaga planeta –pentru ca moartea lui Michael a cutremurat intreg mapamondul– si cati pot ajunge chiar si in inimile unor detinuti dintr-o tara straina? De asta zic ca puterea artelor este mai mare decat a religiei sau a politicii, arte precum muzica si filmul sensibilizeaza omul indiferent daca e sarac sau bogat, tanar sau batran, indiferent de culoarea pielii, a orientarii politice, religioase si asa mai departe. Chiar ma intrebam, daca inmormantarea marelui papa, Ioan Paul al II-lea, a fost un eveniment extraordinar, ce va fi la inmormantarea acestui simbol al muzicii pop si al catorva generatii care au crescut cu muzica lui?

Ce am mai facut

Mr. Floppy’s perilous adventure

A trecut ceva vreme si n-am mai scris pe acest blog. Asta pentru ca nu-mi place sa scriu despre lucruri negative, iar in ultima vreme avem parte de tot felul de mizerii, pe plan social, politic, sau unde vreti si nu vreti.

In alta ordine de idei,

  • ma gandesc sa schimb tema la blog cu o tema foarte buna pe care am gasit-o intamplator, pe care sa o si personalizez un pic
  • am urmarit tot mai sporadic spectacolul dezamagitor al guvernarii din Romania si am ajuns la concluzia ca tot asa o sa ne mearga inca 20 de ani, deci plecati care puteti 🙂
  • am incercat o “dieta” vegetariana ca sa ajung la concluzia ca nu ma pot tine de asa ceva 😛
  • am recitit Epopeea lui Ghilgames si am citit mai multe despre mitologia vikingilor
  • am descoperit poezia superba a lui Keats
  • mi-am amintit ca am o groaza de poze din concediu cu locuri despre care as putea face 20 de posturi

Periculoasa aventura a domnului Floppy continua! Incerc sa fac level 80 cu gnomul cel dibaci pana se termina Festivalul Lunii in WoW (inspirat de anul nou chinezesc) pentru a dobandi titlul de “Elder” cu care sa se alature inteleptilor cu barba deasa (deocamdata el e span) care pun tara la cale.

Mediocritatea la televizor

Observand audientele pe care anumite emisiuni le obtin si frecventa cu care anumite personaje, asa zise “vedete”, apar la televizor, am constatat tendinta publicului romanesc larg de a prefera sa vada la tv numai mediocritati, inculti, ratati si alti penibili. Oare de ce? Pentru ca romanul mediocru de acasa se simta bine vazandu-i pe aia cum se cearta si spun prostii, exclamand bucuros, “uite mai ce distrus(a) e ala/aia”!

Intr-o tara in care valoarea este pusa la colt de smecherie si tupeu, smecherii si semidoctii s-au abonat la toate emisiunile, asta pentru ca un specialist se pricepe la un singur lucru, dar un prost semidoct se pricepe la orice. Important nu e ce zice, ci cum o zice, si mai ales daca “i-o zice” cuiva.”Ba, ai vazut-o cum i-a zis-o?!” exclama romanul nostru consumator de tv ieftin. Asta conteaza, sa i-o zica, cine vorbeste mai tare si peste celalalt, acela are dreptate; defapt talkshowurile si emisiunile romanesti nu cauta concluzii si solutii, ci rating, pentru ca inainte de a fi profesionisti trebuie sa luam bani, cat mai multi bani, sa moara dujmanii concurenta.

Mediocrul se simte complexat de omul cult sau profesionist, care vorbeste intr-un limbaj specific si exact. Specialistul este opusul astrologului, care foloseste 4 sinonime pentru a spune acelasi lucru (vag), dar din care fiecare intelege ce vrea. Cu toate astea, cand se discuta o problema la televizor, nu se aduc 3 specialisti in domeniul respectiv, ci 3 guralivi si o vedeta, fiecare de alta meserie sau total in afara subiectului. Fiecare isi da cu parerea, iar omul de acasa e multumit ca se simte astfel mai destept decat astrologul, popa si politicianul care vorbesc despre acceleratorul de particule LHC. In schimb, fizicianului i se taie piuitul, pentru ca pe nimeni nu intereseaza povestile alea stiintifice. In fond si la urma urmei toti “stim” ca e o conspiratie si nimic nu e adevarat! Nostradamus stia el mai bine. There is no spoon, anyway!

Despre portrete

Ma intreaba mai multa lume care ajunge la  mine pe sait daca nu fac portrete contra cost dupa cutare poza.

Deocamdata nu intentionez sa fac portrete la comanda, din mai multe motive, unul fiind lipsa timpului necesar, celelate fiind legate de modalitatea de plata si de faptul ca nu prea imi place sa mi se bage pe gat o anumita poza. Daca nu imi place poza, nu am incredere ca ceea ce voi lucra dupa poza respectiva va iesi bine. Si atunci n-are rost.

Momentan pentru mine portretele sunt un hobby. Dorinta mea e ca intr-un an sau doi sa va invit la o expozitie proprie, si acolo vom discuta altfel 🙂