Gata februarie, vreau sa vină primăvara

27/02/2010, în Cotidian, de Sirg

Timpul a trecut și nu prea am mai actualizat blogul pentru că sincer, la cât de entuziasmantă e perioada asta prin care trecem, nu prea mai am chef de nimic. Totuși, dincolo de nori (era o melodie), este mereu soare și până la urmă norii ăștia se vor plictisi de mine, nu numai eu de ei, și vor pleca.

Nu știu cum să vă zic, cu ce să încep, dar eu m-am săturat de ce se întâmplă la noi ca de mere acre. Pentru unii e criză, iar pentru alții din alte sectoare e bine (nu zic care, că știți voi).

Ce bine de cei fără televizor, pentru că nu află anumite chestii care altfel i-ar enerva (mă gândesc că nu chiar toată lumea a devenit imună la nesimțire). Eu din când în când văd ce se mai discută la tv și într-o seară era vorba de bonusuri “nesimțite” (cuvântul ăsta e la modă). Cică există la bugetari undeva, spor de recuperare din concediu, spor de zâmbet, spor de ținută (ok, ăla e normal) plus spor de păstrare ținută decentă, spor de xerox și alte mizerii din astea. Jurnaliștii și analiștii lu’ pește din studio întorceau pe toate părțile problema, bucuroși că au mai găsit un căcat de pus pe masă și de analizat. Primarul cutare, la telefon, spunea că are dreptul să dea sporurile respective, citând prevederile unei legi imbecile promulgate de parlamentul nostru drag și cuminte.

Eu zic că jurnaliștii noștri sunt niște boi leneși pentru că mereu găsesc câte o situație din asta stupidă la care să se uite ca la poarta nouă cu invitații lor, spre stupefacția telespectatorilor. Ce vreau să zic, e că legea aia nesimțită nu a apărut în secret, ea s-a discutat în parlament, unde jurnaliștii ăștia se bagă în seamă toată ziua, dar se pare că ei n-au auzit nimic. Știți, ca la școală, ei au lipsit la legea aia. Pentru cei care nu-s pe fază, legile se publică în monitorul oficial… pe care probabil nu-l citește nimeni din redacția aia, de fapt nu ne surprinde nici asta. Până și eu am la firmă un soft cu toate legile, trebuie doar să-ți pese. Așa că e clasic să discuți după ce faptul e consumat, după ce bonusurile sunt date prin lege (deci sunt obligatorii) și banii noștri sunt tocați de malaxorul nesimțirii absolute a clasei politice, o adunătură de pungași care lucrează pentru bunăstarea birocrației și exploatarea fraierilor cu pensii mici sau salarii mizerabile.

La noi primăvara trebuie să aducă mai mult decât un pic de soare și căldură. Trebuie să aducă speranță și un pic de zâmbet pentru că m-am săturat de toată încrâncenarea asta. Unii se luptă să trăiască, alții se luptă pentru bonusuri. E bine că unii se mai luptă pentru ceva, ce e trist e că mulți nu mai luptă pentru nimic și s-au blazat sau sunt scufundați într-o depresie apăsătoare. N-am mai văzut așa mutre triste pe stradă decând a ratat Răducioiu penaltiul calificator în sferturile de la mondialul din 1994. Așa că hai primăvară hai,

te aștept cu drag, al tău
Sirg.

Etichete: • • • •
 
0 Comentarii
Lasă un comentariu

Am dubii deci stiu mai mult

19/02/2010, în Cotidian, de Sirg

O vorbă foarte adevărată spune că înţelepţii au dubii iar proştii numai certitudini. Mă lovesc tot mai des de acest fapt, poate şi pentru că sistemul de învăţământ românesc scoate de la revoluţie încoace numai “genii” pe bandă rulantă. Fiecare ştie un exemplu al unei pile sau a cuiva care şi-a luat o diplomă pe bani sau pe relaţii, şi fiecare am avut de a face cu câte un prost pus într-o funcţie pe care nu o merită, de regulă la stat şi foarte bine plătită. Sunt destul de dese cazurile când în România şeful e mai prost decât angajatul şi asta se vede peste tot, de la o instituţie mică până la guvern.

Recent Realitatea a făcut un sondaj destul de fierbinte pe saitul lor, cu întrebarea “Credeţi sau nu în teoria evoluţiei?”. Mă rog, teoria evoluţiei nu e o credinţă, deci întrebarea e cam prost pusă (eventual se putea folosi “acceptaţi” în loc de credeţi), dar rezultatele sunt cât se poate de interesante. Din 1710 voturi (azi dimineaţă), 791 au spus DA, 884 NU, 23 au zis că nu le pasă (corect frate) şi 12 au recunoscut sincer că nu ştiu ce e aia teoria evoluţiei. E îmbucurător că mai avem şi oameni sinceri, 12 la număr, care au recunoscut că nu cunosc ce spune teoria evoluţiei (care totuşi e mai mult decât un simplu enunţ). Dar, este minunat, zic eu, că există atâţia oameni care cunosc această teorie, pentru că avem aproape 1700 de oameni care fie au votat da, fie nu, deci ei ştiu la ce se referă.

Lăsând ironia la o parte, rezultatele astea sunt triste, dar nu surprinzătoare. Şi în alte ţări e la fel, cu mici variaţii. Asta din două motive, 1) pentru că lumea e preocupată de lucrurile şi problemele imediate şi 2) pentru că religia susţine creaţia, iar foarte multă lume crede în divinitate şi puterea ei creatoare de viaţă şi lumi. Unii încă mai cred că Soarele se învârte în jurul Pământului şi că Noe a trăit cu dinozaurii. Majoritatea nu ştiu ce spune teoria evoluţiei (care s-a îmbunătăţit considerabil de la Darwin încoace şi se numeşte mai nou modern evolutionary synthesis), aşa cum nu ştiu nici ce e teoria relativităţii, efectul fotoelectric sau genetica. Totuşi, unii “cred” în teoria relativităţii, dar mulţi alţii o resping, cu toate că nu o înţeleg şi nu o cunosc. La fel şi cu evoluţia, una dintre cele mai puternic acceptate şi susţinute teorii ştiinţifice în comunitatea ştiinţifică internaţională (anul trecut a fost anul Darwin).

După părerea mea, ca să conteşti un lucru, trebuie să-l cunoşti. E un lucru elementar pe care îl aplicăm în relaţiile cu oamenii. Nu criticăm oameni pe care nu îi cunoaştem numai pentru că numele lor nu ne place. Totuşi, oamenii au avut mereu tendinţa de a respinge ceea ce nu înţeleg, şi poate de asta, de a fi invidioşi pe cei mai deştepţi ca ei, pentru că omenii deştepţi şi foarte deştepţi formează un club al lor, ei înţeleg lucruri pe care alţii nu le înţeleg, sau o fac mai repede. Din şcoală, elevul bun este catalogat tocilar şi marginalizat de cei populari şi şmecheri. Tocilarul va ajunge într-o zi să aprofundeze o teorie ştiinţifică, iar cei populari din clasă vor vota pe net că ei nu cred în teoria lui.

Etichete: • • •
 
5 Comentarii
Lasă un comentariu

Violenţa şi calculatorul

23/01/2010, în Cotidian, de Sirg

La început de mileniu trei, copiii sunt ca și dependenți de calculator și tot ce fac ei se învârte în jurul calculatorului datorită comunicării facile prin internet. Din nefericire, calculatorul este țapul ispășitor al părinților de pretutindeni, pentru că el nu are gură și nu poate spune că defapt vinovați sunt părinții. Calculatorul e doar un obiect. Nu e devină toporul pentru că s-au tăiat copacii. Copiii nu ucid din cauza calculatorului, iar psihologii înțeleg foarte bine motivele.

E adevărat că azi copiii sunt expuși unor lucruri de care generația părinților lor nu a avut habar decât la o vârstă mult mai târzie. Dar acest mic inconvenient al lucrurilor care le lipseau părinților în copilărie — televizor, calculator, internet, telefoane, gadgeturi, etc — este destul de serios și grăbește momentul în care părinții trebuie să explice anumite lucruri copiiilor, chiar și foarte mici. Chestie care mă duce la ce vroiam să spun la început: și anume că părinții de azi sunt foarte ocupați cu ale lor și își văd copiii convenabil ocupați cu treburile lor “de copii”. Unde mai citește un părinte azi o carte unui copil, sau construiește ceva cu el? Îi dă un audiobook sau îi ia un joc pe computer, e simplu, e convenabil și arată că e un părinte modern și cool.

Astăzi se poartă recompensele. Părinții au devenit un fel de (mă) “asculți și câștigi” protevist și orice demers firesc și de nenegociat altă dată, precum învățatul, bunele maniere, curățenia, respectul, cititul lecturilor obligatorii, cuvântul dat, etc, este motivat prin bani și cadouri, adesea lucruri superficiale care grăbesc îndobitocirea odraslei. Copilul deprinde repede acest troc și ajunge să pluseze la rândul său, ca la poker, iar în scurt timp ajunge să facă totul numai pentru recompense, fără a înțelege de ce îi cer părinții și profesorii toate acele lucruri. Tot de asta, profesorii sunt niște idioți pentru că ei nu oferă nimic material, numai note și teme.

Pedeapsa cea mai de seamă nu este, ca altă dată, izolarea în casă, ci confiscarea calculatorului sau restricționarea accesului la internet. Un șantaj simplist, care nu aduce totuși nici un pic de dor de carte în copil și nici nu trezește responsabilitatea din el.

Într-o familie de azi, cel mai important membru al familiei este televizorul, pentru că nimeni nu vorbește și este ascultat la fel de mult într-o casă ca televizorul. Părinții sunt ocupați cu televizorul, copiii cu calculatorul și aparent toată lumea e mulțumită, hipnotizată de un ecran. Dar părinții de azi nu vorbesc aceeași limbaj cu copiii lor, ei nu înțeleg lumea asta nouă online, ce fac copiii pe net și de ce. Nu înțeleg fie pentru că au rămas în urmă fie că nu au timp, pentru că sunt atâtea prostii lucruri la televizor.

Copiii se refugiază în lumea fascinantă a calculatorului pentru simplul fapt că părinții nu le oferă prea multă atenție. Nu au răbdare și nu se impresionează când copilul lor face nu știu ce chestie de care e bucuros. A oferi totul nu înseamnă numai lucruri materiale. Copiii au nevoie de atenție și pentru că nu o primesc, o caută și o găsesc pe net, unde poți fi ce vrei și cine vrei, poți avea 3000 de prieteni și câștiga topuri de popularitate fără să ieși din casă.

După părerea mea, ca alternativă, sportul e cea mai bună metodă de a forma personalitatea unui copil, în special de a deveni responsabil. De ce, pentru că orice sport se joacă pe reguli acceptate de toți și este bazat pe fair play. Cel mai bun câștigă și prin competiție și muncă reușești să câștigi admirația celorlalți, dar și premii, premii adevărate, nu bling bling. În sport înveți să joci în echipă, înveți să accepți critica celorlalți dar și să te bucuri de laude. Din păcate calculatorul și televizorul ne îndepărtează de mișcare și sport, dar ele sunt bune la toate inclusiv la a suporta vina propriilor noastre eșecuri.

Etichete: • • •
 
9 Comentarii
Lasă un comentariu

De ce să nu te vaccinezi?

21/01/2010, în Cotidian, de Sirg

Acum câteva zile, m-am vaccinat şi eu împotriva virusului AH1N1. De ce? Pentru că mă simţeam expus, călătorind mult cu mijloacele de transport în comun şi interacţionând cu tot felul de oameni. Staţi că nu vreau să devin un militant al vaccinării, dar părerea mea e că dacă credeţi că sunteţi expuşi, trebuie să vă vaccinaţi pentru că nu e mare lucru, iar eu decând l-am făcut nu am avut nici o problemă.

Consider că a lua un vaccin (oferit gratis de medicul de familie) este o mică corvoadă care te poate scuti de o problemă mult mai mare — stressul unei gripe perfide pe care o poţi transmite anturajului, carantină, bani daţi pe medicamente, vizite pe la spitale sinistre de contagioase şi aşa mai departe. Deci prefer înţepătura.

Am auzit şi citit tot felul de fabulaţii pe seama vaccinurilor, de parcă decând are tot omul internet acasă, fiecare a devenit un expert în medicină. E greu să-ţi faci o părere când până şi medicii se contrazic, probabil fiecare cu interesele lui. Dar în special religioşii se dau foarte pricepuţi în biologie, ei care susţin creaţionismul — mutaţii genetice, cipuri, numărul fiarei, conspiraţii, de toate pentru toţi (proştii). Probabil că există riscuri şi posibile efecte nedorite pe termen lung datorită vaccinării, nu contest asta, dar la fel există o mulţime de alte riscuri la care ne expunem în fiecare zi şi pe care ni le asumăm — cum ar fi mâncarea cu tot mai mulţi conservanţi sau telefonul mobil — pentru că altfel fie ne-am întoarce în epoca de piatră, renunţând la toate, fie n-am mai ieşi din casă.

Etichete:
 
5 Comentarii
Lasă un comentariu

Psihologul cabotin

08/01/2010, în Cotidian, de Sirg

Ieri am rămas stupefiat când în direct la Realitatea TV dr. Cristian Andrei a rupt sec o bancnotă de 50 de euro, motivând gestul prin faptul că oamenii ar trebui să pună mai mult preț pe valori umane decât pe bani — “Este important să aveţi valori umane adevărate cu dumneavoastră şi nu astfel de hârtii“, zise dr. Andrei, întărindu-și gestul.

Găsesc gestul acesta revoltător și de un cabotinism fără margini, din partea unui om care n-a reușit niciodată, cel puțin pe mine, să mă convingă de o treabă sau măcar să-mi transmită o trăire. Dr. Andrei a făcut mereu mai mult show decât consiliere la televizor, cu acei oameni confuzi și disperați care au acceptat pentru bani să-și spele rufele în public și să se lase loviți cu ouă și roșii stricate de “înțeleptul” popor român, atât de profund în sms-urile sale.

Acum dr. Andrei revine cu un gest teatral și total neconvingător, revoltător pe de-asupra, pentru a sublinia că “valorile umane adevărate” trebuie să fie mai presus decât banii. Că vrem să acceptăm sau nu, banii sunt benzina mașinăriei uriașe care formează societatea umană. Fără ei, totul s-ar opri și am ajunge înapoi în epoca primitivă. Putem vedea foarte ușor prin efectele crizei ce înseamnă mai puțini bani și o circulație mai lentă a banilor în acest “motor”.

E ușor să dai vina pe bani, și sigur, la banii dr-ului Andrei, este ușor să faci astfel de gesturi. Mă întreb dacă el ar mai fi făcut această demonstrație în situația în care era în urmă cu rata sau acei 50 de euro erau ultimii lui bani și mai avea o saptămână două până la salar sau pensie, ca mulți dintre cei cărora se adresa. De asta gestul său e neverosimil și nu e nimic altceva decât un truc nefericit de rating. Sunt nenumărate situațiile în care acei bani ar fi fost infinit mai utili decât pentru susținerea unui truism la tv. De câte ori aud câte un anunț umanitar, de oameni sau copii care mor cu zile pentru că le lipsesc bani, mă gândesc la oamenii cu adevărat bogați — ce fac ei? Nimic, își văd de viețile lor, adesea goale de valorile de care vorbea psihologul, fără a le păsa. Dar frecvent tocmai acești oameni cu bani vin și ne dau lecții despre “valorile cu adevărat umane”. Bonus, Cristian Andrei rupe 50 de euro. Hai sictir.

Etichete: • •
 
10 Comentarii
Lasă un comentariu
« Articolele anterioare
Go To Top »