Vrei să faci ceva? Mai bine lasă :)

Gradina cu narcise

Gradina cu narcise

În zona în care stau eu (încă mai) e mult spațiu verde, dar probabil nu pentru multă vreme. Cu toate că primăvara întârzie să vină, de parcă cineva ne-a blestemat cu vremea asta cenușie, operațiunea “curățenia de primăvară” e în toi prin oraș. Se pare că la primărie e plictiseală mare, pentru că cineva a venit și ne-a somat asociația ca să desfințăm împrejmuirea pe care o făcusem în jurul spațiului verde din fața blocului.

Aveam și noi un spațiu verde frumos, îngrijit de o familie din bloc, care creșteau acolo tot felul de flori dar pentru că multă lume intra pe acolo ca vitele sau fura florile, au pus o mică împrejmuire care nu deranja (aparent) pe nimeni. Dar se pare că cel care muncește e fraier, pentru că dășteptul vine și fură ce muncește altul, zicând că acolo e al nimănui și nu e nici o problemă dacă florile alea devin ale lui ca el să le vândă la colț. Tot așa, cel care muncește e fraier pentru că iată, de ce să fie frumos, când poate să fie urât și distrus, cu alte cuvinte să fie moartă capra vecinului, deci toată lumea va fi mulțumită nu de propria-i bucurie ci de sărăcia altuia.

Trăiesc într-o țară de tâmpiți, din păcate aflați la conducere, cărora în loc să le pese de probleme, ei se preocupă cu cei care muncesc și cei care încearcă să facă ceva. Muncești, faci ceva? Dacă da, atunci ești un prost, cel puțin ăsta e mesajul transmis de autorități. De fapt, cum se vede și la tv, cei care muncesc iau țeapă de la guvern ca să aibe ce mânca și alții care nu le prea au cu munca. Sigur, am divagat, dar revenind, și eu am avut o gradina din asta la care am renunțat când am văzut cum alții îți băteau joc de munca mea. Normal că și vecinul meu își va băga picioarele în grădina cu flori, pentru că nu e tâmpit să munceasca pentru ca alții să fure sau să-i distrugă munca. Va fi o mizerie, pentru că unde e o tufă, cineva se găsește să arunce un gunoi, iar apoi grămada cere vârf, așa că în scurt timp totul se uniformizează într-o mizerie generală pe care un băiat isteț o poate transforma într-o parcare sau ceva comercial. Poate vă sună cunoscut modul ăsta de operare, e felul în care s-a falimentat totul la noi pentru a se fura privatiza.

Parcul nesimtirii

Pentru cei care nu cunosc Timișoara, noi avem aici un parc central și foarte îndrăgit, pe nume Parcul Copiiilor. Când eram copil, era un parc grozav, mare și plin de tot felul de jocuri, cele mai tari din oraș. Avea cei mai mari arbori, un lac artificial, chiar și un trenuleț cu al său tunel al groazei prin care treceam chiuind de nu știu cum nu fugeau sperietorile alea de plastic de noi. Fiind pe malul Begăi puteam lua vaporașul pentru o plimbare, mai era un labirint cu oglinzi ciudate, piste pentru carting, ce mai, acum vreo 15-20 ani acel parc era minunat.

Din păcate, de foarte mulți ani, acest parc este mereu închis, ca și cum acolo s-ar fi prăbușit un OZN (mai știi?), căci altfel nu se explică interminabilele tergiversări ale primăriei și ce alte instituții se mai bat pentru un spațiu fost simbol al orașului. Decând s-au apucat ei să facă studii de fezabilitate, caiete de sarcini, licitații, contestații, apeluri și recursuri, copiii care așteptau să intre în parcul acela sunt părinți și părerea mea e că edilii orașului sunt penibili prin neputința lor.

Primesc și eu prin poștă un ziar informativ al Primăriei. Foarte frumos, dar când văd cât o lălăie cu parcul ăsta și cum tot promit, mi se face greață. Ziceau odată la tv că jocurile vechi nu respectau cutare norme UE, așa că le-au scos; trenulețul era periculos pentru copii, l-au scos și pe ăla (oricum ăștia mici au trenuleț pe calculator); aleea de pe malul Begăi era periculoasă pentru copiii, au închis-o; accesul în parc era periculos pentru copiii, așa că l-au interzis… deci problema e rezolvată! Noi mereu trebuie să identificăm probleme, nu soluții. Un avocat îmi explica despre legi că ele trebuie interpretate în sensul aplicării lor, nu invers, cum se poate interpreta adesea legea. Dar ăștia fac invers, nu știu de ce, o fi corupția, indolența, nepăsarea sau nesimțirea… pentru că mereu e câte o chichiță legală prin care se amână.

De atâta timp, puteau să pună un simplu gazon, niște dale și pietriș pe alei, câteva bănci acolo, coșuri de gunoi și gata… de parcă celelalte parcuri sunt mai cu pretenții? Îmi pare rău de parcul ăsta pentru că am multe amintiri în el, dar deja pentru foarte multă lume nu mai înseamnă nimic, doar niște copaci mari după un gard.

Troaca porcilor

Indiferent ce ziar online românesc citeşti, nu poţi să nu rămâi la un moment dat stupefiat de comentariile care se fac la articole. Este incalificabil ce se întâmplă, de parcă ar fi un concurs al retardaţilor pentru cele mai stupide şi inutile comentarii din lume. Mă întreb dacă nu ar trebui un permis de navigare pe net, aşa cum îţi trebuie în traficul rutier.. Nu contează dacă e un ziar local, naţional sau de profil sportiv, 90% din comentarii nu respectă nici o regulă, n-au nici un argument, nu sunt la subiect sau sunt injurii, predici, atacuri la persoană, instigări şi răfuieli între comentatori. De foarte multe ori m-am întrebat cine sunt aceşti oameni şi ce îi face să comenteze la modul cel mai penibil cu putinţă, unii parcă străduindu-se să fie ilogici.
Devine repetitiv să tot apelez la exemplul “de dincolo”, dar nu am văzut ceva similar la nici o publicaţie online străină, ba dipotrivă: comentarii inteligente, completări, idei interesante şi utile prezentate succint şi scrise normal, fără majuscule sau ortografia de messenger, foarte populară la noi. Peste tot există moderatori şi cei care ţin ziarele astea online impun un anumit standard. La ziarele noastre, standardul este troaca porcilor, de la grohăit şi plescăit în sus, pentru că, probabil, cei care moderează au acelaşi nivel cu spamerii.

10 motive pentru care nu-mi place Yahoo messenger

Cei care mă au în lista de “mess” au observat că mă văd tot mai rar. Asta nu e pentru că mă ascund de ei, ci pentru că m-am săturat de messenger şi aproape că îl urăsc. Folosesc invenţia asta drăcească demult timp, primele mele amintiri se pierd în negura vremurilor îndepărtate ale mirc-ului şi ale netcafe-urilor întunecoase şi înghesuite în apartamente de bloc la parter. Într-o vreme vorbeam foarte mult pe messenger, dar cu timpul mi-am dat seama că pe măsură ce tehnologia devine mai accesibilă, noi ne ascundem tot mai mult în faţa monitoarelor şi vorbim tot mai puţin faţă în faţă, ca oamenii. Astfel, devenim tot mai superficiali şi cu toate că comunicarea creşte în cantitate — twitter, bloguri, forumuri, IM — scade în calitate.

Iată o listă cu motivele pentru care nu-mi place yahoo messenger, valabilă şi pt alte sisteme de IM:Emoticons

10. Offline
- Mesajele offline nu ma deranjează neapărat, dar nu e o idee bună să îmi laşi un mesaj offline de tipul, vezi că îţi arde casa, pentru că s-ar putea să îl primesc prea târziu sau să-l pierd.

9. Concentrare
- Nu mă pot concentra la activităţile mele dacă sunt online şi toată lumea mă bâzâie. Vezi spam.

8. Monosilabe
- Este cât se poate de neplăcut ca să încerci să porţi o discuţie şi să ţi se răspundă doar cu “aha”, “k”, şi emoticoane.

7. Indisponibilitate
- Nu-i înţeleg pe cei care îşi pun un status de tipul, “nu vreau sa vorbesc cu nimeni, sad“. Recomand modul invizibil sau Sign Out. Vezi concentrare.

6.1. To be or not to be
- BUZZ!!! DING!! Eşti? [...] BUZZ!!! Eşti? De asta nu e bine să foloseşti messneger dacă ai probleme cu inima. BUZZerul te va aborda direct, din imprevizibilul spaţiu al celor invizibili, prin ambuscadă. Oportunist şi rar la vorbă nu te caută decât când are nevoie. Vezi 6 şi 1.

6. Spam
- Mesaje mass de tipul: vreau să vând Nokia XXXX în stare perfectă, puţin zgâriat, fără încărcător, Cutare are nevoie de grupa sanguina X, Yahoo se închide dacă nu dai acest mesaj mai departe, Dacă nu-mi dai buzz nu îmi eşti prieten, etc. Hei, există o mulţime de firme care caută oameni pentru băgat pliante nesolicitate la oameni în poştă!

5. Mutaţii lingvistico-ortografice
- Fataaaa… ji q dak…. yo m duk la el la majorat.. hay ji u nu fy najpa! :| byne… da qti ani faqe?

4. Emoticoane
- Tuturor ne plac, dar unii le folosesc în exces, sau le folosesc în loc de punct. Eu ştiam că se pune un pic de sare în mâncare, nu mâncarea în sare. Vezi şi spam.

3. Multitasking
- Are 300 de contacte în listă şi vorbeşte cu 10 odată, iar tu primeşti tot atâta atenţie cât primeşte musca enervantă ce se tot aşează pe ecran. Vezi 2)

2. Impoliteţe. Persoana cu care vorbesc nu răspunde.
- Sunt o mulţime de motive pentru asta, dar tot este deranjant, mai ales când te grăbeşti şi vrei un răspuns repede.

1. Indiferenţă
- Cred că asta mă deranjează cel mai tare, când descopăr că scriu de pomană şi îmi pierd timpul, ca şi cum aş vorbi singur.

Tehnician IT sau muncitor necalificat

Sunt multe lucruri care mă supără în ţara asta, dar poate cel mai mult detest munca neplătită şi subaprecierea omului pe piaţa muncii. Când eram mic, în comunism, se zicea că “munca e brăţară de aur” şi orice meserie era bine privită, mai ales cea de muncitor. Dar eu am avut de mic alte înclinaţii, de exemplu, spre desen şi ulterior pentru calculatoare. Aşa că am făcut o facultate de profil, am studiat şi m-am dezvoltat într-o altă direcţie, pentru care aveam mai multe abilităţi. Dar în România, angajatorii se aşteaptă ca oamenii să lucreze pentru ei pe nimica, în timp ce ei duc acasă mii de euro, ca şi cum angajaţii ar face figuraţie.

De exemplu, o firmă de IT şi servicii angajează tehnician IT (anunţ pe net). Se cer o groază de chestii, studii, cunoştinţe, experienţă măcar 6 ani (!), disponibilitate la program prelungit şi deplasări (că doar nu-ţi cere carnet de şofer doar ca să parchezi maşina şefului), etc contra… 200 de euro salar fix plus “bonusuri”, care mai mult ca sigur înseamnă bonuri de masă. De ce a ajuns tehnicianul IT să fie plătit ca un muncitor necalificat sau femeie de serviciu? Ce înseamnă 850 de lei în ziua de azi? Poate un om să trăiască pe cont propriu din 850 de lei pe lună? Sub 800 de lei vorbim deja de un caz social, dar bineînţeles că pe angajator îl doare la bască, el nu consideră că ar avea o responsabilitate. Ce viitor poţi avea cu 200 de euro pe lună? Dar cu 300? În cât timp îţi poţi lua o maşină 2nd hand cu banii ăia?
Eu zic mersi că am avut un pic mai mult noroc, dar cunosc o serie de astfel de oameni care au fost sau sunt umiliţi în felul ăsta.  Dacă ăştia sunt banii, atunci nu te poţi aştepta ca omul acela să dea randament, să îi pese de ceea ce face, să se implice în firma ta şi să îţi aducă plus valoare. Da, unii zic că stai, prima dată să văd că te implici şi după aia te recompensez… păi nu, stai tu şefule, prima dată nu mă umili, dă-mi ceva ca să nu mă duc ruşinat acasă în ziua de salar, şi apoi mai vedem dacă mă implic. E vorba şi de domeniul de activitate, totuşi, doar lucrezi cu calculatoare, cu clienţi, nu cu fier vechi sau porci.

Sunt convins că aceeaşi situaţie e în nenumărate domenii de activitate din fascinanta noastră ţară. Din păcate, omul cu studii şi carte este primul umilit — se pare că la el ţine — pentru că pe muncitor nu îl poţi fraieri. Pe un muncitor îl doare fix în sculă, el ştie doar că are de dat acolo cu ciocanul, unde i-a zis maistrul, iar la ora de plecare pune sculele la loc şi merge acasă cu mintea odihnită. În schimb, un inginer sau un economist are răspundere, el şi după ce pleacă acasă se mai gândeşte la probleme de servici, cum să rezolve aia, ce o să facă mâine şi alte lucruri stressante. Nu trebuie decât o cotă greşită ca să pice toată construcţia, sau un zero în plus ca să se îngroape firma. Totuşi, se oferă 200 de euro pe lună = frecţie la picior de lemn în anul de criză 2009. Ce înseamnă 200 de euro? 200 de euro este diurna unui europarlamentar român la Bruxelless, adică 200 de euro pe zi pentru figuraţie, plimbat cu şoferul personal, gâdilat şi masat fundul pe fotoliul albastru de la Parlament.

Nu-i de mirare că peste tot unde te duci, lumea te tratează ca pe un duşman sau cu falsitate: trebuie să dai şpagă la doctori şi asistente ca să nu te lase să mori — partea sinistră, de Auschwitz, e că chiar te-ar lasa să mori — trebuie să dai bani la profesori ca să înveţi ceva inutil, la funcţionari şi lista poate continua până la dezgustul final când îţi dai seama cât de mizerabili am ajuns, niste animale mai chinuite decât în 1989. Nouă ni se aplică atât de bine maxima mea favorită — homo homini lupus — sau “omul e lup pentru om” (Plautus) şi asta pentru că problemele economice dezumanizează omul, mai ales în situaţii în care există contraste. În 1989, contrastele nu prea existau, 99% erau uniform de săraci şi astfel la revoluţie, lumea a avut cu cine să fie solidară. Dar acuma, e fiecare pentru el, care pe care.

În România, pentru fiecare om cu valoare există 10 nulităţi cu bâte care să îi dea imediat în cap. Dacă vrei să fi ceva în România, într-un domeniu serios, nu mă refer la cocălari vedetă, trebuie prima dată să te afirmi în străinătate, să fi apreciat “dincolo”, pentru că aici nu te lasă nimeni să te afirmi. Normal, nici nu ai cum să te afirmi cu 200 de euro pe lună.