Iancu nu știe să piardă

Pentru că juca Poli Timișoara în finala Cupei României, am zis să ma uit și eu, poate batem și văd un meci bun, istoric. Aiurea, Poli n-a contat în teren și cu ajutorul arbitrului cei de la CFR Cluj au primit un penalty cu care i-au debusolat pe poliști, așa că Poli a pierdut cam ușor finala. Dar nu asta m-a deranjat, ci mizeriile făcute de galeria noastră “model”, huliganisme pe care le condamnăm la Dinamo sau la alte cluburi din București. Cred că cea mai ridicolă fază de fotbal pe care am văzut-o, a fost momentul în care un suporter de la Poli a intrat pe teren, tocmai în momentul în care echipa sa desfășura un atac la poarta adversă, stricând un atac care ar fi putut însemna un gol valabil. Penibil.

Ce m-a scârbit cel mai mult e faptul că  poliștii nu au știut să piardă, neprezentându-se la festivitatea de premiere pentru a primi medaliile de finaliști. Chiar dacă Iancu a cerut asta, tot este o lipsă totală de fair play și civilizație. În final este un sport și o muncă, nu o luptă politică sau mai știu eu ce răfuială. Chiar dacă pierzi, tot trebuie să te prezinți, trebuie să arăți că știi să pierzi cu demnitate, indiferent dacă ai fost nedreptățit sau nu. Până și boxerii își dau mâna, la final, după ce și-au cărat pumni. Că așa e în tenis. Apoi mai e o chestie – orice club de fotbal reprezintă un oraș, niște fani, poate și un județ, ca să nu mai pomenesc de sponsori, ce bagă bani în clubul ăla. Care nu se numește FC Iancu, ci FC Timișoara, deci nu faci numai cum ai tu chef. Eu m-am uitat la finală și ca să văd cum ia Poli ceva. O medalie sau chiar cupa. Medalia aia reprezintă rezultatul muncii echipei pe tot anul, sau mai mult; să dai cu piciorul la ea e ca și cum ai fi muncit degeaba. Până la urmă m-am uitat degeaba la meci.

A vrut să arate Iancu că echipa lui e peste competiție și că nu are nevoie de premierea oficială? Păi trebuia să câștige cu 3-0 și să refuze cupa, nu medaliile de locul doi. Păcat că toate astea sunt o perdea de fum pentru a ascunde alte probleme mult mai importante la club, iar fanii, sportul, dar și imaginea Timișoarei are de suferit din cauza asta.

Ii pasa cuiva de europarlamentare?

Eram curios dacă îi pasă cuiva de alegerile astea pentru care s-au agitat atâta penibilii noștri politicieni. Ei ce vor defapt? Un fotoliu comod la Bruxelles, un salariu gras de europarlamentar și o groază de privilegii care vin la pachet cu această demnitate. Problema lor e că nu le merită și România ar trebui să închirieze niște europarlamentari cu ora de la alte state mai “cu bucă” decât noi. Ăștia ai noștri în loc să explice ce naiba o sa facă ei acolo, pt că eu tot n-am înțeles (dar cred că ăsta e singurul lucru pe care îl am în comun cu ei), penibilii se ceartă între ei și se iau de tot felul de căcaturi, poluând spațiile de emisie. Noroc cu telecomanda!

Ei cred că dacă au ajuns într-un partid și apar televizor, sunt parte din “elita țării” – frumoși, drepți, deștepți și onorabili – trăind cu impresia că noi suntem niște dobitoci care ne uităm la ei ca la niște modele de viață și o să îi urmăm pe culmile ipocriziei unde s-au cocoțat ca să behăie unii la alții. Ghinion că nu există și de data asta telecomanda care să schimbe țara.

Sondajele si doctorul Tulp

Pentru ca se pregateste scena pentru campania prezidentiala, au inceput sa circule diverse sondaje care ii prezinta politicienii nostri in situatii nu tocmai roze. 40, 30, 20 si 10% din optiunile celor care se mai incumeta sa voteze in Romania.

Rembrandt - Lectia de anatomie a dr. TulpIn general politicienii jubileaza caderea lui Basescu in sondaje, pe fondul crizei si a sifonarii imaginii sale de catre toate antenele si trusturile de presa antipresedinte. Dar sincer, imaginea pe care o vad eu este a unor politicieni jubiland si frecandu-si palmele deasupra unui hoit. Un “hoit” numit Romania. Imi cer scuze fata de cei mai sensibili, dar stadiul in care se afla tarisoara noastra este comparabil cu “Lectia de anatomie a doctorului Tulp”, in care pictorul Rembrandt ne arata un grup de studenti participand la o autopsie. Presedintele Tulp ne arata de unde trebuie taiat pentru a strange mai multi bani pentru cutare sector, si unde trebuie cusut, ca sa nu se mai piarda resurse. Totusi, trupul a fost parasit demult de viata, aceasta plecand treptat in cautarea soarelui prin Italia si Spania, trimitand ocazional acasa mici electrosocuri menite sa resusciteze trupul agonizant examinat de presedintele Tulp si elevii sai. Poate “doctorul Tulp” a avut intentii bune, dar e cert e ca la momentul sosirii lui se mai putea face doar o inviere miraculoasa sau o autopsie. Din pacate tara noastra se numeste Romania si nu Lazar.

Leonardo da Vinci - Cina cea de taina, fresca MilanoFatalismul situatiei ma face sa propun pentru guvernare toata componenta lucrarii “Cina cea de taina” de Leonardo Da Vinci, pentru ca au toate datele, inclusiv celebrul “tradare primesc, dar sa stim si noi de ea”, atat de important in societatea romaneasca. Totusi, personajul central al celebrei lucrari nu poate trece testul carismei in massmedia romaneasca. Desi e pastor, El nu injura, nu conduce beat dar transforma apa in vin si nu vinul in sprit, nu face afaceri, nu face poduri ci merge pe apa si asa mai departe. Deci nu ar fi popular, mai ales cat timp tine la capra vecinului mai mult decat la cea proprie.

Cu alte cuvinte, culegem ce am semanat si avem ce ne place sa avem. N-as fi scris ceva atat de negativ daca nu eram foarte dezamagit de perspectivele tot mai inguste pe care le are un om obisnuit pe plaiurile tricolore. Spectacolul tragi-comic cu bataia pe mici si bere gratis de 1 mai este emblematic. Am ajuns sa cred ca Bucurestiul este total reprezentativ pentru 90% din Romania si sa inteleg de ce Caragiale era atat de fascinat de metehnele bucurestenilor. Nu ma deranjeaza mizeria atat cat degradarea individului in raport cu seamanul sau si dispretul fata de acesta, fata de regula, duplicitatea si rastalmacirea adevarului dupa interes. Asta se vede ori unde, in trafic, pe strada, la coada, intre vecini sau colegi si chiar intre prieteni. Nu e de mirare ca ne ducem in jos.

Revenind la sondaje, ma amuza ca banalii nostri prezidentiabili dau atentie sondajelor, in loc sa le fie rusine si sa se gandeasca la faptul ca daca ar fi alegeri, poate doar 20% din populatia cu drept de vot s-ar mai obosi sa joace sah pe buletinul de vot. Si atunci, intreb, cine sunt acei 30-20% care ar vota cu omul in costum nr.1 sau omul in costum nr.2? Desigur taranii momiti cu mici plouati si bere gratis, batranii blazati, saracii si pomanagii – oamenii care oricum contribuie cel mai putin la economia tarii. Care va fi schimbarea? Nici una, in afara de alegerea celui care va tine bisturiul doctorului Tulp pentru urmatorii 5 ani…

Fumatul e un obicei prost

Eu cred ca nevoia de a fuma are o cauza psihologica, precum mancatul dulciurilor. Diferenta e ca dulciurile nu sunt atat de nocive precum tigarile, dar toata lumea stie ca tigarile sunt nocive si totusi, majoritatea fumeaza in cunostinta de cauza. Mai grav, fumatul ii afecteaza si pe cei din jur, adesea fara voia lor.

Ca nefumator sunt deranjat de cei care fumeaza, mai ales in locuri publice unde fumatul e interzis, prin hotararea oficiala cutare. Din pacate, in localurile pe care le cunosc, aceasta noua regula este “optionala”, pentru ca toti fumatorii o ignora. Eu speram ca pe masura ce ne modernizam ca societate, oamenii vor renunta treptat la fumat – un obicei prost si cam anacronic, daca stai sa analizezi ca traim in secolul 21, nu in America coloniilor din secolul 16.

Majoritatea fumatorilor ignora riscul de a se imbolnavi de cancer sau de alte afectiuni specifice fumatului, pe principiul “nu mi se intampla mie”. Altii considera ca toate astea fac parte din viata si ca oricum poti sa te imbolnavesti. Recent, am fost pentru o ora intr-un spital romanesc pentru un control si am vazut niste oameni cu adevarat bolnavi si suferinzi, impinsi pe coridoare in scaune cu rotile ca niste bucati inerte de carne. Prin contrast am realizat ce pretioasa este sanatatea si ce fericit ma puteam considera eu pentru ca eram bine, avand doar o problema minora de sanatate. Cand esti bolnav, realizezi cu adevarat ca nu exista nimic mai important pe lume decat sanatatea. Cat timp esti bine, crezi ca banii sau alte chestii sunt cel mai important lucru in viata, dar e doar o amagire.

Verde e trendy

Orion girl

Am sa va fac o marturisire. Nu-mi place miscarea asta “eco”, verde sau cum i se mai spune. Sigur ca si mie imi place natura, verdeata, aerul curat, floricele si fluturasii, dar din punctul meu de vedere sunt foarte putine lucruri prin care pot sa contribui real la ecologizarea spatiului in care traiesc.

Pe de alta parte, sunt foarte multi blogheri si oameni din diverse domenii care scriu despre a fi “verde”, despre filozofia “eco” si asa mai departe.  Intr-un fel fac bine, numai ca motivul pentru care nu-mi place aceasta miscare este nesinceritatea celor “implicati”. Vreau sa spun doar ca subiectul se vinde bine, fiind pozitiv si modern, iar pe de alta parte, le permite celor care poarta tricouri verzi sa se simta mai bine in pielea lor, fara a avea o contributie reala. A discuta si filozofa despre ecologie este “trendy” dar nu este o contributie palpabila.

Daca e sa fim realisti, traim in Romania, iar in aceasta tara, ecologia este un concept SF caruia ii trebuie ani multi ca sa prinda teren in mod organizat. In Romania nu ai conditii ca sa fi ecologist si progresist, doar daca vrei sa iti complici neaparat viata. Si asta pentru ca primaria nu-ti ofera solutii reale pentru colectare de deseuri si reciclare, nu te incurajeaza si nu-ti creaza un cadru adecvat ca, de exemplu, sa circuli cu bicicleta sau cu scuterul si asa mai departe. Cand strazile si terenurile dintre blocuri sunt pline de gunoaie, e prematur sa vorbesti despre reciclare si sortarea gunoiului. Pentru ca sa fi “eco”, trebuie sa fi un Don Quijote temerar, de rasul vecinilor si a cunoscutilor care se mira de zelul cu care mergi 2 kilometri pana la un cos dedicat bateriilor, sau de grija ta pentru timpul de descompunere a plasticului.

Dupa parerea mea, a fi “verde” inseamna sa iti asumi un anumit stil de viata sanatos si o anumita conduita. Altfel esti doar o persoana in criza de idei si identitate.