O poveste din Longest Journey

The Longest Journey este unul din poveștile mele preferate, cred că e cel mai frumos joc de rol-aventură pe care l-am văzut. Deși l-am jucat cu ani în urmă, îmi amintesc cu plăcere de anumite momente, cum ar fi povestea următoareThe Tale of Homecoming.

April Ryan, protagonista, ajunge într-un oraș al unei rase de oameni-pasăre, numiți Alatien — cei mai iscusiți povestitori ai lumii Arcadia — doar ei ar putea cunoaște legende străvechi care să o ajute pe April în aventura ei. April trebuie să asculte și să mediteze asupra patru povești spuse de alatieni, înainte de a se întâlni cu “Povestitoarea”, conducătoarea orașului, o femeie alatien ce cunoaște toate poveștile care s-au spus vreodată. Alatien spun poveștile în cuvintele lor, pentru ca înțelesul poveștii să nu se piardă cu timpul, și o transmit mai departe unui discipol, care învață să o spună, deasemenea, în cuvintele sale și așa mai departe.

Ritmuri de consola

Chronotrigger - Fiona’s forestIeri i-am auzit pe colegii mei din ghilda de wow cum vorbeau pe vent de muzica din jocuri. Si mi-am dat seama ca nu sunt singurul geek care isi aminteste cu placere de ritmurile ascutite si saltarete ale jocurilor de acum 10-15 ani. Final Fantasy, Chronotrigger, Mario (hehe), Prince of Persia, Zelda sunt cateva nume. Nu zic ca acum nu sunt oameni pasionati in spatele jocurilor de azi dar parca atunci, in “epoca de aur”, niste oameni incredibili faceau intr-un garaj cate un joc care urma sa devina legendar si generatorul unui nou gen, asa cum a fost de exemplu Mario sau Zelda create de Shigeru Miyamoto. Miyamoto a fost primul care s-a gandit si a reusit sa recreeze intr-un joc relativ simplist, aventurile copilariei, un fel de Cireșarii virtual, in care tu sa fi eroul principal. Pe atunci grafica era foarte limitata, dar imaginatia ajutata de o poveste bine gandita si de dialoguri interesante, completa lipsurile tehnologiei de la inceputul anilor 1990.

Diferenta intre film si carte este ca filmul iti prezinta viziunea regizorului, pe cand, citind cartea si neavand suportul vizual,  iti creezi propria viziune, ceea ce ofera o experienta mai bogata si la un nivel mai spiritual. Filmul tine ocupati ochii si urechile, pe cand cartea iti tine ocupata mintea. Cam la fel se intampla si cu jocurile acelea cu grafica simpla dar sugestiva. Exista carti pe care imi doresc sa le vad ecranizate, din dorinta de vedea “cu adevarat” acele intamplari monumentale – Stapanul Inelelor ar fi o astfel de ecranizare, dar aceste filme nu pot decat sa completeze experienta cartii, nu sa o si inlocuiasca.

Inchei cu tema din Chronotrigger (foto) de Yasunori Mitsuda, cantata de orchestra Eminence

Azi e ziua indragostitilor

Mie nu mi-a placut sarbatoarea asta niciodata prea mult pentru ca e ca un fel de santaj sentimental. Trebuie sa te simti si sa faci ceva, ca daca nu, e bai. Ca barbat trebuie sa ai initiativa si sa faci primul pas. De ziua femeii e simplu, niste flori + un parfum ceva si ai scapat, daca e obligatie. Bineinteles, trebuie sa fi si original, iar uneori n-am chef, asa cum n-am chef sa ma scol dimineata. Multe fete zic ca nu le trebuie nimic de Valentin, dar nu e bine sa le crezi pentru ca ele isi doresc oricum sa fie surprinse, admirate si apreciate, mai ales intr-o zi din asta. Femeile sunt mai invidioase ca barbatii si se simt mai usor neglijate, mai ales daca prietena cea mai buna a fost tratata ca o printesa de ziua roz, iar ea nu. La polul opus regasim barbatul care isi baga picioarele in inimioarele roz si pleaca la 4 dimineata la pescuit, ca sa vina seara acasa cu o față victorioasa si un peste cumparat de la hipermarket (scuza e ca el face pescuit sportiv, nu ca habar-n-are sa prinda peste).

Mai exista genul de comentariu care spune ca ziua asta e o ipocrizie pentru ca azi trebuie sa iti arati iubirea, ca si cum ar trebui dedicata o zi pentru ceva care faci in continuu. Nu cred ca e asa, e doar o zi mai cu mot, la fel ca si opt martie cand majoritatea femeilor au liber si primesc cadouri. Doar nu sunt femei doar o zi pe an, nu? Din pacate societatea de azi este bazata pe vanzari, si orice lucru este exploatat ca un pretext de a scoate bani. De asta multe sarbatori capata un invelis din plastic si ajung sa ne repugne.

*  *  *

Ieri m-am distrat teribil  cu Aki si Bogdan aka Kleen, caruia i-am “furat” nevasta pentru putin timp :)

Kleen pink fireworks (t)   Spekkio si Aki (thumbnail)
Degeaba arunca el cu artificii roz, acest elf e de temut, spaima gnomilor cu basca sau fara basca. Nu sariti cu el din Dalaran ca nu are parasuta  :D

Spekkio the Love Fool (t)

/wave Maddy

Un gnom pentru fiecare

Elder Spekkio and his mirror images

Si iata cum dupa multe peripetii, precum cea a domnului Floppy, un iepure viteaz din Grizzly Hills, gnomul Spekkio a crescut in vitejie pana la nivelul 80. Acest nivel aduce o serie de beneficii precum vraja numita mirror image. Mai precis, un gnom il plimba pe yeti, unul gateste, altul face pantofii si asa merge treaba mai bine pe la casa gnomului, acum Elder cu haine in regula. Dar lucrurile nu sunt asa de roz precum pietrele din Dalaran. La curtea regelui Lich se petrec lucruri necurate si toti eroii, cu mic cu mare, sunt chemati la arme. Un gnom poate numara pe cele cinci patru degete de la o mana (gnomii au patru degete) lucrurile de care se tem cu adevarat, capul de lista fiind defectarea telecomenzii universale, conform unui studiu recent din The Gnomish Inventor. Deci cine se teme de Lich King? Cu siguranta nu acest gnom!

Spekkio on a storm giant

Wow, a magic carpet! (video)

Spekkio pe covorul zburatorCand afara e ger si urat nu prea ai multe de facut. Astfel am pus un anume gnom sa teasa un covor, pentru ca se cam plictisea el prin Dalaran cu prietenii lui magi. Avantajul firelor si panzelor imbibate in tot feluri de pulberi si prafuri magice este ca, uneori, pot aparea efecte secundare benefice. Iata unul. Un covor care zboara folosind un soft simplu de arcanopozitionare si niste cristale perpetuum mobile cu ABS. Covorul este facut din materiale reciclate de la diversi umanoizi din Northrend, ignifugat si cu 5/5 stele la crash test. Noxele magice sunt zero, deci iata un mod neconventional si ecologic de zbor pentru (gn)omul modern, dinamic si cu simt practic.

Va dedic melodia Magic Carpet de Steppenwolf :)

P.S. Pentru cei pasionati le amintesc de minunatul clasic Magic Carpet prin acest link youtube