Desenăm și colorăm la Playzone :)

De ceva vreme fac desene de colorat pentru copiii de la Playzone din Iulius Mall (Timișoara). Sincer, la început n-am crezut că poate fi atât de captivant, mai ales că de fiecare dată trebuie să desenez un dinozaur (mascota lor). Dar până la urmă am făcut un dinozaur haios care le place și celor din Playzone și mie (eu am vrut un pterodactil, ei un brontozaur, și în final l-am corcit cumva).

În final a ieșit Playzonus Rex, regele distracției în habitatul său, atelierul de creație și jungla neiertătoare a locului de joacă. Această specie unicat crează și azi confuzie în rândul oamenilor de știință, iar copii fiind întrebați l-au descris în fel și chip, galben, roz, verde, dar și albastru după ultimele cercetări.

Pentru mai multe detalii vizitează smartedu.ro.
Pentru mai multe desene vezi galeria, www.sirg.ro/gallery/playzone-color

Fiecare copil are personalitatea lui și felul în care își imaginează lucrurile diferă mult de la unul la altul. Nici un desen colorat nu seamănă cu altul, și am văzut teancuri de desene. Este fascinant :)
Din păcate creativitatea se oprește în copilărie, deoarece societatea de azi, deși spune că promovează individualitatea și creativitatea, o nivelează începând din școală și o inhibă total mai târziu, ca omul să devină creativ doar în limitele acceptate și să reitereze aceleași șabloane vizuale, muzicale, ideologice șamd cu care a fost prelucrat de școală, televizor, vecini, reviste și mainstream.

Copiii colorează dinozaurii cu roz, nu cu verde, și asta e grozav :D

Galeria virtuală

De când am rărit-o cu scrisul pe acest blog, am început să desenez mai mult. Desenând, m-a apucat nostalgia vremurilor când desenam mult și foarte haios, vremuri în care publicam benzi desenate și cărți de colorat. Acum, din postura de inginer/programator, mă întreb sincer de ce nu am avut destulă încredere în talentul meu ca să continui pe acest drum al desenului, dar cred că întrebarea mea nu poate fi decât retorică și n-am încotro decât să accept schimbarea pe care am facut-o deja cu mult timp în urmă în viața mea.

Comic sketch

www.sirg.ro/gallery

Totuși, m-am gândit să adun desenele mele preferate într-o galerie virtuală care pe viitor se va extinde cu noi desene, ilustrații, portrete și schițe. Țin foarte mult la această galerie, așa că vă invit să o vizitați.

www.sirg.ro/gallery


 

Mă bucur că am găsit un modul web 2.0 suficient de puternic și versatil, ca Gallery 3, care e de fapt o platformă bună de foto-blog, cu facilități gen comentarii, RSS feeds și plugins.

S-a terminat

Anul 2010 s-a terminat brusc si cu toate ca a fost un an prost, pentru mine s-a sfarsit cu bine. Mai mult, pe final am avut parte de o multime de momente frumoase, cum ar fi cele cu colegii de liceu, de care nu am avut timp sa povestesc. Iarna asta a inceput timid si credeam ca nu voi vedea prea multa zapada, dar spre bucuria mea afara e un peisaj de iarna de poveste.

zapada peste tot :)

zapada peste tot :)

Cred ca a fost un Craciun foarte reusit, cel putin din doua motive. Cu putin inainte de Craciun a fost cu prietenii blogheri la acelasi orfelinat ca anul trecut, cu cadouri si colinde, insotiti de asta data de Mos Craciun in blugi. Unii copii sunt orfani, altii abandonati, cred ca nu-mi dau seama ce e mai rau, dar e important ca din cand in cand copiii acestia vad ca cineva se intereseaza de ei si incearca sa ii ajute cumva. Anul acesta ajutorul a fost mai generos, datorita implicarii Porsche Romania in campania noastra.

copiii spun poezii mosului :)

copiii spun poezii mosului :)

copiii canta mosului

copiii canta mosului

Apoi, chiar inainte sa-mi iau concediu, am fost la colindat cu colegii de servici la seful nostru, unde am fost primiti cu multa caldura si am mancat o placinta de mere ireal de buna plus alte bunatati. Demult nu m-am mai simtit asa de bine de “sarbatori”. De fapt pentru mine spiritul Craciunului inseamna tocmai lucruri de genul acesta, mai putin cadouri si impodobitul casei cu bling bling sau repetarea acelorasi colinde prin orice difuzor posibil.

Tot in concediul asta am continuat sa ma bucur de Cataclysm, noul expansion de la World of Warcraft, (am ajuns la level 85) si sa rad cu lacrimi de efectele potiunii Illusion :) (personajul meu principal e alchimist)

Mission impossible: Hogger

Mission impossible: Hogger

Sper ca zilele urmatoare sa recuperez absenta de pe blog cu cateva posturi si pana atunci urez tuturor cititorilor La Multi Ani si numai bine in 2011!

Intalnirea de 13 ani

din nou la tablaNoi artistii suntem mai originali si daca restul se intalnesc din 5 sau 10 ani, noi ne-am intalnit dupa 13 ani de la terminarea liceului. Mi-a placut sa imi revad vechea clasa de care ma leaga atatea amintiri, sa stau in “banca mea” si de data asta si la catedra. Nu foarte multi dintre fostii colegi au raspuns chemarii nostalgiei, dar cei care au venit au facut sa conteze intalnirea asta oarecum ciudata, dupa 13 ani.

Se pare ca anii trec foarte repede si realizez asta mai ales cand ma uit la ceilalti, la cum fiecare si-a croit un drum prin viata si s-a realizat intr-un fel, pentru ca imaginea unora mi-a ramas inghetata in minte asa cum eram atunci, boemi si rebeli, nu responsabili si maturi ca astazi (nu ma refer la toti dintre voi totusi :) ).

holul liceului de arteAm devenit un pic melancolic cand am realizat ca e ultima data cand mai imi pot vizita scoala, deoarece in curand se va muta si cladirea va intra in administratia altcuiva, ceva retrocedare, ma rog, si de asta am petrecut mai mult timp pe coridoare si prin locurile de care ma leaga amintiri.

Apoi am fost incantat sa vad ca majoritatea a continuat mai departe drumul artelor si ca inca mai se ocupa de arta intr-un fel sau altul, creatie sau pedagogie, cu toate ca veniturile sunt mici sau foarte mici. Desi acum sunt inginer, m-am simtit ca acasa intre colegii mei artisti vorbind de preocuparile noastre (artistice) si ca de data asta nu a mai trebuit sa explic intr-o discutie, de exemplu, cine e Jackson Pollock :)

Natalia (2008)Cand am vorbit cu fostul meu profesor de grafica despre tentativele mele portretistice mi-a zambit si mi-a zis ca talentul e ca un vierme care te roade si nu-ti da pace niciodata, indiferent ce drum apuci in viata. Nu pot sa zic ca regret ca am apucat drumul tehnicii, pentru ca desi eu intr-un fel am abandonat arta, ea nu m-a abandonat pe mine.

M-a amuzat momentul cand am vazut catalogul din clasa a XII-a si am vazut ca am avut pe un trimestru media 3 la filozofie. Atunci nu prea stiam la filozofie mare lucru in afara de vorba aceea “daca taceai, filozof ramaneai”. Asa ca la raspuns mai mult taceam si iata ce filozof am ajuns.

Adio liceule :)

love you arte