Jupiter in conjunctie cu Uranus

conjunctie Jupiter Uranus 2010

Anul acesta planeta Jupiter este la o distanță foarte “mică” de noi, circa 550 de milioane de kilometri. Astfel, Jupiter apare seara, la sud, in constelatia Pestii, ca o stea foarte strălucitoare pe cer, iar cei care au un binoclu sau un telescop îl pot observa în condiții optime care se vor repeta abia peste 49 de ani.

Ieri am scos telescopul de la naftalină și m-am delectat privind cei patru sateliți galileeni ai lui Jupiter, și am fost bucuros că de data asta am putut distinge si un brâu roșiatic al planetei.

Pe lângă asta, mai era un aspect interesant de observat, și anume conjuncția Jupiter-Uranus, planeta Uranus fiind relativ ușor de observat în apropierea lui Jupiter. Chiar și cu telescopul, planetele acestea se văd foarte mici, ca niște stele, așa că să nu vă imaginați că se văd ca la televizor. Dar privitul prin telescop este ca muzica ascultată la un concert, este o experiență, așa că entuziasmul de a vedea o planetă atât de îndepărtată (sute de milioane de kilometri distanță) precum Uranus, a fost mare. Dacă Jupiter se vede ca o perlă mică escortată de 4 steluțe, Uranus e un punct mic și puțin albăstrui. Ca bonus l-am mai văzut și pe Marte cel roșu, dar Venus era de nevăzut, fiind după blocuri rotinduse probabil pe hip-hop.

Un alt aspect interesant al acestei conjuncții este semnificația pe care i-o dau astrologii, și anume semnul unor schimbări pozitive importante (în viața cuiva sau în general). De regulă astrologii “potrivesc” interpretările lor cu diverse evenimente, dar coincidență sau nu, acestă conjuncție care se produce o dată la 14 ani, coincide cu evenimente marcante care au deschis drumuri noi, precum descoperirea Americii în 1492, asenelizarea omului pe Lună (1969), clonarea oii Dolly, șamd. Adevărul e că și în viața mea s-au întâmplat câteva schimbări importante în perioada asta, așa că observația mea astronomică a căpătat un aer mistic :)

Pentru cei interesați de interpretări astrologice: de vreme ce Jupiter este o planetă benefică (cea mai) în astrologie, iar Uranus este asociat în primul rând cu schimbarea, este un aspect al schimbărilor majore, în general de bun augur. Conjuncția are loc în semnul Peștilor (asociat cu filozofia, religia, etc), dar eu văd suprapunerea asta un pic altfel, fiindcă simbolul peștilor arată doi pești în direcții opuse, deci dualitate, sau în context, o schimbare care aduce bine pe de o parte, iar pe cealaltă aduce rău — what goes around comes around. Deci dacă nu gestionăm (colegii mei zic “menegiuim”) cum trebuie avantajul primit, se va întoarce împotriva noastră.

31

talent-munca
Azi e o zi ca oricare alta dar e si ziua mea asa ca indiferent daca imi tin ziua sau nu, tot am emotii. Ca si anul trecut imi voi sarbatori ziua prin munca, cu elan muncitoresc intr-un spirit tovarasesc.

Imi place cand e ziua mea pentru ca imi aminteste ca te poti bucura mult si din lucruri marunte.

nuci de septembrie

nuci de septembrie

De regula in septembrie se strica vremea si incep acele ploi care te fac sa iti continui lenes somnul de dimineata. Tot pe timpul asta incep sa cada nucile iar mie imi plac foarte mult nucile cand inca se mai pot decoji. Demult ziua asta pica minunat pentru ca era inainte de inceperea scolii si atunci mai puteam profita din plin de ultima zi de vacanta care conta pentru mine. Eh, vremuri…

Nu vă mai stresați la servici

Vineri a fost ultima mea zi de lucru la ce e de acum inainte fostul meu loc de muncă, unde am lucrat tip de 10 ani neîntrerupt, încă de la începutul studenției. Sigur, în cei 10 ani am avansat ceva și după atâta timp petrecut într-un loc nu pleci ușor, chiar dacă de o vreme îmi doream alt loc de muncă, împins de motive obiective.

Sincer nu am realizat că plec cu adevărat până ce nu am început să îmi strâng toate lucrurile personale, o cană, niște agende, pixuri și creioane. Am realizat că după 10 ani (puteau să fie 20 sau 30), un om nu rămâne cu mare lucru de la servici, decât eventual cu niște pixuri și agende inutile. În mintea mea am făcut comparația cu predarea unei camere de hotel din care în mod similar nu păstrezi mare lucru, eventual un săpun și niște mărunțișuri.

În cele mai multe cazuri, serviciul e un mijloc și nu un scop în sine, adică sunt foarte puțini cei care se dedică unei cariere sau au norocul ca jobul lor să coincidă cu un hobby personal. Și totuși, serviciul este cel mai frecvent sursa numărul 1 de stress, colegii se ceartă între ei, se sapă, se bârfesc și așa mai departe, iar toată încărcătura asta e dusă și descărcată acasă pe familie sau prieteni. Oare de ce, pentru că în final nu rămâi decât cu niște pixuri, iar restul amintirilor se estompează foarte repede.. Sigur, rămâi cu experiență și dacă te-a ajutat salariul, cu o anumită situație financiară, dar eu mă refer la impresia de moment.

A nu se înțelege că prin a nu te mai stresa vreau să zic nu te implica. Dimpotrivă. Poți să te implici și fără nervi, așa cum poți să exprimi eficient fără a urla.

Revenire

Pentru mine, 2010, în prima lui jumătate, a fost un an foarte dificil cu multe probleme pe care nu o să le detaliez aici. Important e că unele au trecut și că lucrurile au început să se așeze pe un făgaș de normalitate la care speram demult. Asta înseamnă și ceva mai mult timp pentru blogul meu și lucruri care îmi plac.

Nu în ultimul rând mi-am găsit un loc de muncă nou, care sper să fie cât mai aproape de ce mi-am dorit. Știți și voi că uneori în viață anumite șanse apar parcă din întâmplare și aproape niciodată nu se mai repetă, așa că trebuie să profiți, să riști măcar un pic.

Dimineața de zombie

E ora 5:59 AM. Afară e ziua e încă timidă iar din cerul căptușit de nori se revarsă o ploaie măruntă și rece, de dimineață. În liniștea generală, un singur obiect se trezește la viață disciplinat și consecvent, telefonul meu mobil care începe discret să cânte aceeași melodie tristă, numită Black Omen, din (jocul) Chronotrigger, pe care am ajuns să o detest. Mă trezesc imediat, ca un robot, dar sunetul ploii de afară îmi anulează tendința de a mă ridica din pat printr-un salt elastic, o tehnică anti-snooze și anti-lenevit. Vremea de afară e numai bună pentru dormit. Nici un câine cu diaree nu ar avea tupeul să se ceară afară pe așa o vreme. S-ar duce la wc, până la urmă câinii pot învața trucuri mai complicate. În ciuda letargiei care m-a împins la încă 5 minute de somn — fiecare minut contează — mă scol încet precum biblicul Lazăr, dar fug de lumină, pentru că până și soarelui îi e rușine să se arate așa devreme.

Într-o vreme nu eram în stare să-mi ung niște gem pe o pâine treaz, și acum mă mir cum pot să fac atât de multe în somn, inclusiv să aprind chibrite și să folosesc aragazul. E o performanță. La fel reușesc să mă spăl pe dinți și nu pe nas sau bărbie. Noroc că îmi pun hainele în ordine înainte să mă culc, altfel nu știu cum m-aș îmbrăca. De regulă nu țin minte cum ies din casă, pentru că mă trezesc pe drum, când mă claxonează cineva pe zebră sau când constat că tramvaiul tocmai a plecat. Era bine când aveam abonament, îmi găseam repede un scaun și dormeam, dar acum trebuie să mă înghesui pentru a marca biletul și trebuie să dorm în picioare precum caii.

Eu niciodată n-am înțeles de ce oamenii încep lucrul sau școala așa devreme de dimineață, pentru că randamentul e foarte scăzut și de regulă sunt ore pierdute, care îmi amintesc de orele de dirigenție. Țin minte că trebuia să venim de la 7, iar dirigintele ne citea toată ora din autorul său preferat, Camus, pasaje întregi pe care picoteam, bucuros că mă așezasem în spatele colegei cu părul lung ca o perdea. Important era să fim prezenți, indiferent dacă îți plăcea somnul sau Albert Camus…