mersi CriCri

Dupa multe ore de munca, am realizat acest prim clip de WoW machinima, pe care l-am urcat cu multa satisfactie pe youtube Calitatea nu este foarte buna, dar asta a facut youtube dintr-un clip fain de 456 MB. Poate o sa pun si varianta hi-resolution undeva, dar deocamdata caut solutii (poate imi dati voi sugestii).

Amintire cu Haiduci in Grizzly Hills from Sirg on Vimeo.

Am dorit sa exprim sentimentul de libertate, aventura si poate nostalgie pe care padurile acelea mi le dadeau. Deasemenea, sa nu uitam ca noi romanii, avem ceva foarte pitoresc in istoria si legendele noastre.

Reeditare – Am constatat ca pe vimeo se vede mai bine, asa ca am refacut un pic clipul si l-am urcat acolo.

Imi amintesc ca acum doi ani ezitam sa ma arunc in lumea Warcraft, cu gandul la noptile pierdute cu jocurile din seria Warcraft in perioada liceului, orele chiulite pentru a-mi impresiona prietenii cu abilitatile mele de strateg si alte grozavii. Dar pana la urma am cedat tentatiei de a incerca ceva nou dar intr-un univers atat de familiar si drag mie. Pe atunci erau circa 6 milioane de jucatori in lume, iar acum sunt peste 10 sau 11 milioane.

Uneori sunt intrebat ce joc, adica ce avatar (personaj) am in WoW. Prima chestie pe care am facut-o acum 2 ani, dupa ce am instalat jocul (imi amintesc ca mi-a luat cateva ore) a fost sa imi fac un personaj. O treaba destul de complicata, pentru ca atunci cand incepi un joc de tip RPG (roleplaying game) personajul pe care il faci este cel mai important lucru. Practic iti asumi un rol si iti alegi un destin in acel univers fantastic. Nu mi-a placut niciodata ideea de a face un personaj exact ca mine, asa ca am vrut ceva foarte diferit si inedit, asa ca am creat-o pe Sephala. Ca o prezentare generala, Sephala ii bate pe James Bond, Lara Croft si Indiana Jones cu o mana la spate. In doi ani de aventuri in care a tocit o tona de sabii si pumnale, am strans o sumedenie de amintiri placute si memorabile si cred ca imi voi aminti cu placere peste ani de perioada asta.

Pentru cine e curios, am facut un slideshow cronologic cu comentarii (eu zic ca merita vazut) [link] [^]

* * *

Ce mi-a placut pana acum:

• faptul ca jocul asta transforma pe toti in copii (uneori mai mult decat trebuie)
• atmosfera si fondul parca inepuizabil de povesti si aventuri
• in fiecare zi pot descoperi ceva nou
• muzica si talentul celor de la Blizzard pentru a imagina lucruri fantastice
• universul WoW are cate un pic din toate lumile fantasy
• povestea complexa
• interactiunea cu alti jucatori, nu doar cu personaje controlate de calculator
• Greuceanu si Harap-Alb erau mici copii pe langa ce fac eu
• mananc cate un zmeu la micul dejun
• am un cal mai nazdravan decat al lui Fat Frumos

Ce nu-mi place:

• faptul ca jocul asta mananca prea mult timp fara sa iti dai seama
• faptul ca nu prea mai am timp pt WoW
• oamenii care joaca pentru obiecte virtuale si pixeli si care isi lasa balta prietenii pentru pixeli mai colorati
• unii oameni iau WoW prea in serios
• unii devin dependenti de WoW si isi distrug viata
• 90% din continut si recompense sunt gandite pentru jucatorul de level maxim
• gnomul meu si-a luat licenta de inginer mai repede decat am luat-o eu pe a mea
• am un sac de galbeni si totusi dorm prin hanuri

Cred ca daca eram din Bucuresti ma duceam la lansare, nu atat din nerabdarea de avea jocul imediat, ci ca sa particip la eveniment. Imi place ideea de comunitate. Ieri am vazut niste imagini si un scurt reportaj de acolo, cu peste 1000 de oameni de toate varstele stand la coada noaptea in frig pt un joc. M-a amuzat cand cineva a constientizat cu voce tare chestia asta si a exclamat “suntem nebuni”. Mi-a placut un tip care s-a prezentat simplu – paladin ) dupa care reportera ii intreba pe toti ce level sunt.

E foarte greu sa intelegi fenomenul din afara. Cei care joaca, inteleg, si defiecare data cand 2 jucatori se intalnesc, vorbesc o limba comuna si universala, total straina unui neinitiat. Ce level esti, ce clasa? Apoi alti termeni precum raid, instanta, pvp, noob, wipe, dkp, loot, drop, soulbound, heartstone, BOP, epics, AH, FP, baga in ceata pe oricine. Defapt nu e prea diferit fata de nici un alt joc, numai ca durata lui de viata este enorma, si din cauza asta se creaza niste comunitati active care in cazul unui joc obisnuit nu au cum sa apara.

Nu imi plac cei care nu inteleg nimic din toate astea, dar vin si eticheteaza pe oricine care joaca wow, sau alt mmo (caci sunt o multime), in fel si chip, de regula cu jigniri. Eu cand nu inteleg ceva tac, si daca ma intereseaza, incerc sa aflu care e treaba, dupa care imi dau cu parerea. Iar daca nu inteleg, intreb, nu jignesc.

Eu cred ca fiecare om are in el o personalitate de copil, iar asta se manifesta atunci cand ne bucuram sau cand facem lucruri pentru bucurii imediate, sau o stare de bucurie (de exemplu joaca). Un joc ca wow revitalizeaza copilul din om, si trairea de a fi copil, de a fi liber si fara grija, de a experimenta si a descoperi lucruri noi. De asta unii oameni ajung dependenti de el, pentru ca copilul din ei este total anulat in viata de zi cu zi, datorita stressului si al problemelor.

Ieri m-am bucurat ca am pus mana la timp pe acest expansion, si dupa ce l-am instalat m-am aventurat pret de cateva ore intr-un tinut nou, necunoscut si fascinant, alaturi de prieteni si nu numai. Pentru ca era prima zi, a fost foarte aglomerat si avand un quest in care trebuia sa gasesc un obiect pe fundul unei balti, am ramas tare surprins sa gasesc inca 6 playeri pe fundul acelei balti, cautand acelasi lucru.
“Hello guys, are you having a party down here?”

Daca sunteti cuminti va zic si o poveste cu dovleci.

Serban Oprescu este unul din testerii pentru Burning Crusade și apare ca un marinar de level 30 la bordul corabiei “The Assurance”. M-am uitat după căpitanul Băsescu, dar a fost de negăsit!

Defapt a durat cam 40 de minute, timp în care am revăzut un episod din Stargate la TV

Prima poveste cu care contribui se numeşte “Stealing The Flame” şi este despre aventura novicelui mag Mandigal în îndepărtatele ţinuturi din Kalimdor. Deocamdată puteţi citi numai prima parte, iar a doua urmează cât de curând. Deja s-au adunat mai mulţi colaboratori, printre care şi Maddy, care scrie în mod regulat despre WoW.

P.S. Maddy, aștept să-ți văd pălăria!

Era o vreme când citeam cu mare încântare cum Greuceanu bătea zmeii zmeilor cu o mână la spate și alta în buzunar. Nu știu de ce, dar zmeii au fost mereu personajele mele negative preferate din povești și de fiecare dată când apare un picior de dragon într-o poveste, parcă creşte farmecul. Totuşi zmeii lui Greuceanu erau niște figuranți pe lângă maleficii Nefarian, Onyxia, Sapphiron, din World of Warcraft, pentru care nu ajunge doar o trântă ca să îi pui la pământ și să le iei averea. Deși zmeii sunt prin definiție răi, mereu este loc și pentru cei “buni”  .. Anachronos, Alexstrasza, Soridormi, Chronormu, care se bagă în viața muritorilor de rând, probabil pentru că se plictisesc numărând mileniile cu abacul. Sunt acei dragoni care te fac să te simți cât se poate de minuscul și muritor dar care te trimit în cele mai eroice și epice aventuri cu putință. Deh, un zmeu nu se mulțumește cu mărunțișuri.

Precum Făt-Frumos își alege calul năzdrăvan, după niște munci epice am ajuns să îmi aleg nu un cal năzdravan, ci un zmeu, pe nume Onyxien care mă poartă ca vântul ca gândul prin văzduhurile fantastice din Draenor.

Onyxien:

It is an honor to meet you, hero. We have all been keeping a close eye on your adventures and are grateful for all that you have done for the Netherwing Dragonflight.

If you choose me as your compatriot, I will fly you to the ends of this world and back. Whatever it is that you ask of me, I will do my best to comply.