Vine nenea Lom-Lom grăbit de la lucru. El e supărat pe Maistru pentru că nu i-a dat voie să plece mai repede acas’. Nenea Lom-Lom pleacă la ţară la unchiu’ Costică. Lom-Lom i-a promis că îi va duce o ramă nouă pentru geamul spart de el, anu’ trecut la chef. Nenea Pandele i-a făcut o ramă de nota -10.
Lom-Lom e tare agitat şi urcă scările în grabă până la el acas’. Grăbit, el nu-şi găseşte cheile, pentru că s-au încurcat în batista mototolită. E târziu, iar peste trei sferturi de oră “pliacă trenu”. In casă, îşi face la repezeală bagajele, închide bine robinetele şi aragazul, da’ îşi uită briceagul pe masă. El acum nu ştie că şi-a uitat briceagul pentru că încearcă să închidă uşa şi să se încheie la pantalon în acelaşi timp, dar o să-şi amintească de briceag în tren.
In fugă, el urcă până la Pandele după rama aceea. Nenea Pandele are la uşă o sonerie din aia care face ding-dong, iar Lom-Lom nu suportă soneria care face ding-dong pentru că, zice el, aia n-ai cum s-o auzi. (Lom-Lom are o sonerie defectă care bâzâie tare, mai tare decât ar trebui şi face uneori scurt, dar el e mulţumit de ea) De aceea, el bate cu putere în uşă şi ţine degetul apăsat pe sonerie, care face ding-dong fără să se mai oprească.
Nu răspunde nimeni. “Hai bă Pandele, hai bă odată că pliacă trenu’ !!!” strigă el tare, bătând în uşa trainică de stejar făcută de nenea Pandele. Deodată iese tanti Hârdău. Ea stă alături şi îi face observaţie lu’ nenea Lom-Lom. Tanti Hârdău este îmbrăcată într-un halat de casă maroniu cu buline. In picioare are nişte şlapi vechi de-a’ lu’ nenea Hârdău din care care ies urât nişte şosete enorme de lână. Un ciorap are un petec verde în călcâi. Pe cap, ea are o sită albastră prin care se văd nişte bigudiuri vechi din tinichea. Ea se uită urât la nenea Lom-Lom, dar el nu are cum să vadă asta prin ochelarii ei mari şi fumurii care îi acoperă şi o parte din frunte. Dar Lom-Lom nu are timp de prostii; el e grăbit şi bate în continuare în uşa lui Pandele. “Pandeleeee !!!” strigă el cu putere. Tanti Hârdău ţipă peste nenea Lom-Lom. Pe casa scării e scandal. Iese şi tanti Miţi din casă, curioasă de ce se întâmplă. Ea face prăji şi e plină de făină pe mâini şi pe şorţ. Tanti Miţi ţine cu tanti Hârdău şi îi face la rândul ei observaţie lui Lom-Lom. Enervat, nenea Lom-Lom pleacă în grabă către tâmplăria lui Pandele trăgând bagajele după el. Butonul de la sonerie s-a blocat înăuntru şi soneria face în continuare ding-dong. Pe scară miroase plăcut de la prăjiturile arse ale lui tanti Miţi. Ea e supărată acum pe nenea Lom-Lom.
TÎMPLĂRIE (ÎN CURTE PE DREAPTA). Aici e atelierul lui nenea Pandele – o casă veche şi urâtă care din păcate n-a fost distrusă în război. Firma e la fel de veche, ruginită şi vopsită în grabă. Atelierul e într-o curte mare plină cu buruieni care ies prin cărămizile tocite de pe jos. Lom-Lom nu e atent la toate astea; el e grăbit şi se împiedică de un fier uitat de nenea Gicu de la fierăria din stânga. Lom-Lom îl ceartă în grabă pe Pandele. Nenea Pandele e tare aiurit, dar e un tâmplar şi jumătate. Tot timpu’ uită de ţigara pe care o ţine după ureche, dar şi de alte lucruri. La el în atelier e plin de praf şi rumeguş de la lemne. Pereţii sunt negri de igrasie, dar “rumeguşul păstrează aerul uscat”, spune tot timpu’ nenea Pandele. In atelierul lui nu e loc nici să pui un cui, dar nici nu e nevoie, pentru că nenea Pandele are destule cuie de la Gicu de alături. Lom-Lom nu mai tace din gură; el nu mai e supărat pe Pandele, dar acum vorbeşte despre dobitocul ăla care nu l-a lăsat să plece mai repede de la lucru. Nenea Pandele se oferă să-l ajute pe Lom-Lom să ducă rama pentru unchiu’ Costică la gară. El îşi ia rigla, dar uită să încuie atelierul şi după câteva minute se trebuie să se întoarcă. Lom-Lom e tot mai disperat, dar până la urmă Pandele îşi găseste cheile, încuie atelierul şi se întorc la tramvai.
In staţia de tramvai era deja plin de lume. E tare cald, iar Pandele nu mai poate suporta căldura deoarece a uitat să-şi lase halatul şi basca în atelier (acolo tot timpu’ e răcoare). Unii se uită la el. Pandele e bine îmbrăcat, dar asta nu se vede din cauza halatului mare şi albastru ca o butelie pe care îl poartă. Halatul şi basca de pâslă sunt pline de praf din tâmplărie. Nenea Lom-Lom s-a mai liniştit şi se uită la nişte urme grosolane de cizmă de cauciuc lăsate în asfaltul moale. In gând îl înjură pe Maistru.
Cu greu vine şi tramvaiu’. Lumea se agită şi se înghesuie la uşile tramvaiului care se deschid cu putere şi cu zgomot. Tramvaiul e plin cu călatori. Unii merg la gară, alţii în alte direcţii. Cineva se duce dracului, reiese dintr-o discuţie aprinsă între doi călători. Nenea Lom-Lom şi nenea Pandele se urcă şi ei în tramvai. Ei nu au bilet, dar nici loc nu au de tot felul de genţi şi saci puşi pe jos. Lom-Lom se împiedică intenţionat într-o geantă. Lumea se ia de el şi îi face observaţie – “Ce faci dom’le?” strigă indignat un pensionar care aduce cu moş Costache. Nenea Pandele încurcă pe toată lumea cu rama aia şi lumea se ia şi de el. O doamnă se ia de nenea Pandele pentru că a murdărit-o cu praf de pe halat. El încearcă să se îndepărteze de doamna aceea, dar astfel se freacă şi de alţi călători. Aceia comentează la rândul lor. Lom-Lom e tot mai nervos pentru că cineva l-a lovit cu o geantă în spate, iar altcineva i-a pus un sac pe picior. De odată lumea începe să se certe. Situaţia e tot mai tensionată iar lumea se uită cu răutate în jur. “Ei, asta-i culmea!!” exclamă o tanti grasă, care îi ia apărarea lui nenea Pandele, gesticulând energic şi dându-i din greşeală un cot în burtă. El nu mai e atent la ce se întâmplă şi se uită la compostor gândindu-se că n-are bilet. Lângă compostor scrie urât cu cuţitul “MIMI = CURVĂ”.
Deodată tramvaiul pleacă brusc şi lumea îşi pierde echilibrul, împingându-se. “Mai încet dobitocule !” strigă cineva la vatman după care se aud nişte înjurături din cabină. Lom-Lom stă în picioare lângă două babe care vorbesc tot felul de prostii care îl enervează pe el. Babele alea nu mai tac. Lom-Lom se uită iritat pe geam. Geamul e murdar de praf şi pe el scrie greşit “SPALĂMĂ” pe deandoaselea. Tramvaiul merge cu viteză şi scârţâie din toate încheieturile. “Vatmanu’ ăla conduce ca nebunu’”, se aude aceeaşi voce din spate. Brusc tramvaiul se opreşte iar lumea cade peste cei din faţă. Lom-Lom e lovit de o geantă în cap şi e tare furios pentru că din cauza înghesuielii nu se poate întoarce să vadă cine e idiotu’ ăla cu geanta. Lumea începe să-l înjure pe vatman, care e foarte nervos şi începe să urle şi el şi să izbească cu pumnul în peretele ăla de la cabină. E ceva defecţiune pe linie, zice cineva. “Hai dom’le odată că pierdem trenu’!” strigă cu putere ăla din spatele lui Lom-Lom, asurzindu-l. Babele alea nu se grăbesc şi vorbesc în continuare despre un serial care îl enervează pe Lom-Lom şi de care face el mişto cu Mişu la birt. Nenea Lom-Lom se ia de păr. Lumea se tot înghesuie, dar vatmanul nu deschide uşile. Un om încearcă să deschidă uşa cu picioarele dar se aud din nou nişte urlete din cabină şi omul ăla se opreşte. Deodată tramvaiul pleacă brusc de pe loc şi lumea se împinge din nou.
E curent. Uşa nu se mai închide bine pentru că a fost forţată cu picioarele. Incă se mai văd urmele de tălpi lăsate de omu’ ăla. Lom-Lom e tot mai deranjat de geanta din coaste, dar se ţine bine de bara murdară şi lipicioasă.
Tramvaiul ajunge în sfârşit la Gară. Lumea se împinge către uşi. Fiecare vrea să fie primul la uşă. Nenea Lom-Lom îl împinge pe omul acela cu geanta către uşă şi ăla scapă geanta pe jos. In grabă toţi se împiedică de geanta aia, iar nenea Lom-Lom îi dă bucuros un şut. “Haide Pandele, ce faci ?!” strigă el la Pandele care rămase în tramvai gândindu-se la Mimi.