El stă. El e cineva de pe stradă şi aşteaptă tramvaiu’ 6. Staţia e plină de lume multă, plictisită şi iritată din cauză că afară e cald iar tramvaiul nu mai vine. Sunt 38 de grade. Lumea e obosită de la lucru.

Vine nenea Lom-Lom beat turtă de la birt. El urlă la un cerşetor orb care îşi regla ceasul cu grijă. Apoi dă cu piciorul într-o masă cu loz în plic. “Şi uite aşa m-am împiedicat eu de noroc!”, strigă el, râzând. Lom-Lom pleacă lălăind un cântec urât şi înjurându-l pe Maistru în versuri. Lumea se uită la fel de indiferentă şi plictisită. Nimeni nu zice nimic. Vânzătorul strânge lozurile din praf. Lumea aşteaptă. Vine nenea Lom-Lom în staţie. Lumea se uită la el. El se uită urât la lume şi îl sperie pe la spate pe un om mic şi chel care fuge mai încolo. Nenea Lom-Lom râde. Distrat, calcă într-o baltă cu lapte şi alunecă pe o îngheţată de căpşuni. El urlă. Lumea se uită la el. Omu’ chel o ia pe jos.

Atunci vine şi tramvaiu’. Lumea se agită brusc şi se împinge la coborâre. Nenea Lom-Lom se împinge mai tare îmbrâncind lumea. Lui îi place înghesuiala pentru că îi aminteşte de vremurile când juca ruibi. Lumea se împinge tare pentru că vrea să urce, iar un om cu o geantă enormă vrea să coboare. Nimeni nu zice nimic. Nenea Lom-Lom are nişte brânză în plasă, din aia care pute urât. El mai are şi ceapă, pâine, ziar şi ţuică, dar acum nu aia e important. Înfuriat pe omu’ ăla, el ia nişte brânză şi dă după el. Numa’ că ăla se fereşte şi brânza o loveşte pe o babă în cap. Atunci lumea ţipă la omu’ cu geanta mare şi cineva îl împinge din tramvai. Lumea se repede la scaune. Nenea Lom-Lom nu suportă să stea pe scaun dar îşi pune plasa plină cu brânză pe scaun. Cum a umblat în grabă în plasă, punga cu brânză s-a spart şi din ea curge zer pe scaun.

În tramvai a începe scandalu’ pentru că tocmai a urcat o ţigancă surdomută care urlă un cântec şi cerşeşte. Toţi se împing. Barele îs umede şi lipicioase. Lumea e transpirată şi unele haine put. Pe jos e plin de praf, bilete perforate şi altele. Uşile nu sunt închise pentru că un şmecher ţine cu piciorul uşa ca să stea pe scară. E curent. Vatmanul strigă la şmecher să închidă uşa. Ăla râde ca prostu’. Lumea se uită dar se face că nu vede. Nimeni nu zice nimic. Unu’ fură. Unu’ ţipă. Nenea Lom-Lom sare să prindă hoţu’. Începe bătaia. Un om îi dă cu o sacoşă în cap. Lom-Lom pătează lumea cu zer din plasă. Lumea ţipă la el. Hoţu’ sare pe uşa ţinută de şmecher. Totu’ pute de la brânza lu’ nenea Lom-Lom. În învălmăşeală, lumea s-a călcat pe picioare. Toţi pantofii sunt plini de praf şi murdari, da’ buni de purtat.

Tramvaiul se opreşte. Lumea se împinge la urcare ca să coboare. Nenea Lom-Lom e asurzit de ţigancă. El strigă la ţigancă şi o împinge din tramvai peste omu’ ăla mic şi chel care cade într-o baltă, lângă roata unui camion oprit. Roata e mare şi plină de praf. Anvelopa marca “Danubiana” e veche, iar şuruburile sunt bine fixate, dar pline de praf. Nenea Lom-Lom îşi face loc cu plasa lui în care se află următoarele: sticlă ţuică cu dop din cocean de porumb învelit cu ziar, ceapă verde din piaţă, ziar cu sport ud de la zer, pungă spartă plină cu brânză puturoasă de la ginerele lu’ nenea Gavrilă de la ţară, pâine înmuiată cu zer, mizerie pe fund. El calcă cu putere în băltoaca din staţie, stropind roata şi pleacă acas’. În baltă se aflau următoarele: coajă portocală, pahar plastic spart, mucuri ţigară, chibrite, pungă ruptă, coajă pâine şi mizerie. Nimeni nu spune nimic dar până la urmă se hotăreşte să plece şi el acasă. El are ţuică.