- Tovarășe ghid, cât de veche este crăpătura asta din zid? întreabă Momîie.
- Tovarășe ghid, aveți plastelină veche? întrebă Mormă, mestecînd plastelina lui preferată, de culoarea maro închis.
- Tovarășe ghid, câți ani are goanga asta? întrebă Mască Iulică, strivind în mînușa lui de cauciuc o goangă mare și urîtă.
- Tovarășe ghid – să știți că Muokă s-a băgat sub covor! țipă Dăltuța (proasta)
- Gata copii, vă rog fiți cuminți, ne imploră ghidul disperat. Tovarășul ghid e slab de tot și îmbrăcat într-un costum ponosit de culoare gri, cu un ecuson pe care scrie “Neacșu Gicu – GHID”. El are în mînă un pix foarte lung cu care arată lucrurile pentru că să nu arate cu degetul, căci nu e frumos!
- Copii, priviți această minunată tablă, are peste 300 de ani, arătă ghidul entuziasmat artificial, către o tablă urîtă și ruginită.

Habarnulă, prostu’ clasei, adăugă -
- Asta nu-i nimic! Noi avem la școală o tablă care are cel puțin 3000 de ani!
Ghidul întrebă foarte mirat:
- De unde ați procurat-o?
Habarnulă răspunse:
- Habar-n-am. Dar au cunoscut-o și strămoșii noștri…
- Dar ce fel de tablă e asta??? întrebă și mai mirat ghidul.
- Tabla înmulțirii, tovarășe ghid!
Au rîs cu toții, a rîs și ghidul de gluma lui Habarnulă, în afară de tovarășa învățătoare, care l-a amenințat cu degetul…
În muzeu am mai văzut următoarele: vază veche și spartă, armură ruginită, machete din polistiren, hărți, schelete, bani vechi, unelte din piatră, unelte din lemn, unelte din fier, unelte din alte materiale, vitrine goale, sală unde nu era voie, pietroi sculptat urît, statuie fără cap și mâini, jumătate de cap de piatră și un monstru care mînca oameni.
După aia nu mai știu ce era, pentru că ne-a mîncat monstrul pe toți. În burta monstrului ne-am împrietenit cu Pinocchio și tovarășul Gepetto.

Soseşte nenea Lom-Lom. Lumea se uită la el. El se strîmbă la lume şi îl sperie pe la spate pe un om mic şi chel care fuge mai încolo. Nenea Lom-Lom râde. El calcă într-o baltă cu lapte şi alunecă pe o îngheţată de capşuni. Lumea se uită la el. Omu’ chel o ia pe jos. Atunci vine şi tramvaiu’. Lumea se agită brusc şi se împinge la coborâre. Nenea Lom-Lom se împinge mai tare, îmbrâncind lumea. Lui îi place înghesuiala pentru că a făcut ruibi. Lumea se împinge tare pentru că vrea să urce, iar un om cu o geantă enormă vrea să coboare. Totuşi, nimeni nu zice nimic. Nenea Lom-Lom are nişte brânză în plasă, din aia care pute urât. El mai are şi ceapă, pâine, ziar şi ţuică, dar acum nu aia e important. Înfuriat pe omu’ ăla, ia nişte brânză şi dă după el. Numa’ că ăla se fereşte şi brânza o loveşte pe o babă în cap. Atunci lumea ţipă la omu’ cu geanta mare şi cineva îl împinge din tramvai. Lumea se repede la scaune. Nenea Lom-Lom nu suportă să stea pe scaun dar îşi pune plasa plină cu brânză pe scaun. Cum a umblat în grabă în plasă, punga s-a spart şi curge zer pe scaun. În tramvai a începe scandalu’ pentru că a urcat o ţigancă oarbă care urlă un cântec şi cerşeşte. Toţi se împing. Barele îs umede şi lipicioase. Lumea e transpirată şi hainele put. Pe jos e plin de praf, bilete perforate şi altele. Uşile nu sunt închise pentru că un şmecher ţine cu piciorul uşa ca să stea pe scară. E curent. Vatmanul urlă la şmecher să lase uşa. Ăla râde ca prostu’. Lumea se uită la el dar nimeni nu zice nimic.

Unu’ fură. Altu’ ţipă. Nenea Lom-Lom sare să prindă hoţu’. Începe bătaia. Un om îi dă cu o plasă în cap. Lom-Lom pătează lumea cu zer din plasă. Lumea ţipă la el. Hoţu’ sare pe uşa ţinută de şmecher. Totu’ pute de la brânza lu’ nenea Lom-Lom. În învălmăşeală, lumea s-a călcat pe picioare. Acum toţi pantofii sunt plini de praf şi murdari, da’ buni de purtat. Tramvaiul se opreşte. Lumea se împinge la urcare ca să coboare. Nenea Lom-Lom e asurzit de cerşetoare. El urlă la ţigancă şi o împinge din tramvai peste omu’ ăla mic şi chel care cade într-o baltă, lângă roata unui camion oprit. Roata e mare şi plină de praf. Anvelopa marca “Danubiana” e veche, iar şuruburile sunt bine strînse, dar pline de praf. Nenea Lom-Lom îşi face loc cu plasa lui în care se află următoarele: sticlă ţuică cu dop din cocean de porumb învelit cu ziar, ceapă verde din piaţă, ziar cu sport ud de la zer, pungă spartă plină cu brânză puturoasă de la ginerele lu’ nenea Gavrilă de la ţară, pâine înmuiată cu zer, mizerie pe fund. El calcă cu putere în băltoaca din staţie, stropind roata şi pleacă acas’. În baltă se aflau următoarele: coajă portocală, pahar plastic spart, mucuri ţigară, chibrite, pungă ruptă, coajă pâine şi mizerie. Nimeni nu spune nimic dar până la urmă se hotăreşte să plece şi el acasă. El are ţuică.

Azi a venit un coleg nou din Germania. El cuminte dar nu ştie obiceiurile noastre strămoşeşti. Noi l-am primit cu pîine şi sare în ochi. Tot ce are el e străin. Tovarăşa învăţătoare i-a confiscat totu’ şi a împărţit totu’ învăţătorilor şi copiilor cuminţi. El stă acum în “banca măgarilor” cu Macarie. Ei s-au imprietenit şi merg împreună la furat cireşe.

TEMĂ:
1) Faceţi caracterizarea colegului vostru de bancă şi comparaţi-l cu Macarie.
2) Memoraţi lecţia.

Pe fereastra făcută de tîmplarul Pandele intră soarele, ca să nu intre doctorul pe ușă, dar și administratorul Lup Ceciliu care îi înghite pe toți. El închide geamul ca să nu mai scape nimeni. Dar administratorul înghite și fierul roșu al bunicului și fiindcă el avea o lipsă de calciu și nu de fier, îi scuipă pe toți afară. Soarele nu mai poate intra pe geam pentru că e închis și perdeaua cea veche e trasă. Deodată intră doctorul pe ușă și îl duse pe Lup Ceciliu de urechi la spital. Bunica a băut tot lichiorul “Căpșunica” și se uită la fotbal. Ea ține cu Oțelul Roșu. Bunicul a adormit cu ochelarii de carton pe nasul lui de fier.

Într-o zi ne-a luat cu el la birt şi ne-a luat la toţi suc de lămâie, da’ a zis să stăm la altă masă. Masa era din fier şi era acoperită cu o faţă de masă cu pătrăţele, murdară, pătată cu băutură şi găurită de la ţigări. Masa nu stătea bine pentru că avea un picior mai scurt de cât celalte. Nenea Lom-Lom era cu nea Mişu şi cu nenea Gavrilă şi cu alţi oameni. Ei vorbeau tare. În birt era gălăgie mare pentru că toată lumea vorbea foarte tare şi râdeau cu putere. Tovarăşii lui Lom-Lom vorbeau despre uzina unde lucră şi beau ţuică de la un om din plasă. Nenea Lom-Lom vorbea urât de fabrică şi de un om pe care îl chema Maistru. Ăiălalţi vorbeau şi ei urât despre omu’ ăla dar nenea Lom-Lom vorbea cel mai urât şi tare, lovind cu pumnul în masă. El era foarte supărat. Deodată un alt om se scoală de la o masă şi îl îmbrânceşte pe chelner. El urlă la nenea Lom-Lom: “Ce ai bă javră cu Mitică ??!!!”… Atunci Lom-Lom sare de la masă rupând ameninţător scaunu’ lui de un stâlp. El urlă la omu’ ăla ceva foarte urât şi după aia dă cu picioru’ în masa de la care o venit ăla. Atunci omu’ ăla sare la bătaie. Numa’ că nenea Lom-Lom a făcut box şi îl bate măr, dându-i şi un picior în cur. După aia, el îi ameninţă şi pe tovarăşii ăluia, le confiscă cărţile de joc şi sticla cu băutură şi după aia le răstoarnă masa. Ăia pleacă repede. ”Nimeni nu se pune cu Lom-Lom !”, ţipă el la un chelner, râzând apoi cu putere. După aia, el ia scaunul de sub un om şi se pune din nou la masă. El râde cu nea Mişu de oamenii ăia care au fugit. Ei se apucă să joace cărţi.

Nenea Lom-Lom pierde. Numa’ că el nu ştie să piardă şi se înfurie urât, rupând cărţile în bucăţi. El dă vina pe Maistru şi dă cu sticla de pământ cu ciudă. Atunci apare un chelner care îl roagă să fie cuminte. Nenea Lom-Lom se strâmbă la chelner şi îl imită. Toată lumea râde. Unii râd de nenea Lom-Lom, alţii de chelner, iar alţii din alte motive. După aia nu mai ştiu ce s-a întâmplat, pentru că n-am mai avut suc şi am plecat.

Codruţ are o şapcă “Tudor” de culoarea vernil. El mai are şi un fular “Corvin” şi iznene groase de lâna “Ştefan”. El işi mai ia şosetele “Victoria” şi bocancii “Vasile”. Mama îl lasă la joacă.
Afară e cald. Angheluţă vine beat de la toneta de îngheţată… Hai sa ne jucăm, zise cristalin Novak, golanul cartierului. Ce bine-i in vacanţă, exclamă unchiul Magheru. Codruţ vine cu o broască râioasă (…) Pandele este un tâm-
plar şi jumatate. Piersicile lui Doboş sunt stricate şi zemoase.
Codruţ a leşinat de cald. Mama îl târeşte în pivniţă la rece…

Komecazin e bolnav. El are mocirloză. Someş e prietenul lui Komecazin. El tre’ să ia de la farmacie Broscoiomin, Gurilax, Pişicin şi Maţinex. Pe drum, Someş fuge ca cretinu’. Golanoză îl bate caisă.
La farmacie el ia fier vechi, Vomitocin, Noroiex şi Etcetera. Restu’ fură de unde apucă. Mocirloza lui Komecazin se agravează. Someş îl tîrîie în cîmp la muncă. Acu’ e bine. Miliţia ştie de toate.
Komecazin e tun şi ia Noroiex în continuare.