Raționamentul miniștrilor are logica sa, nu contest, pentru că un copil de bani gata cheltuie alocația aia într-o zi, iar altul sărac o dă părinților care au venituri și așa mici, pentru a ajuta la cheltuielile familiei. Și aici ajungem de fapt la problemă, la faptul că într-o familie săracă, pe care ministrul Șeitan vrea să o ajute, alocația nu ajunge aproape niciodată la copil. Câți părinți săraci nu au făcut, în mod iresponsabil, o mulțime de copii pe care nu-i pot întreține și cărora le limitează astfel orice șansă de viitor? România e plină de familii sărace, adesea de țigani, care fac copii mulți și trăiesc numai din alocație și ajutoare sociale, dar copiii lor rămân analfabeți și neinstruiți, o viitoare povară socială pe care noi sau copiii noștri o vor suporta. De multe ori în situații din astea alocația se duce pe băutură și țigări, prea rar pe rechizite, cărți sau hăinuțe pentru copii.

Așa că mă întreb, pe cine ajută de fapt măsura asta? În nici un caz pe părintele cu un salar decent, care dorește ce-i mai bun pentru copilul său. Lui i se va mai tăia un pic din venituri. Și cum ziceam, e discutabil dacă va ajuta familiile sărace. Impresia mea e că guvernele noastre nu fac decât să încurajeze lumea la sărăcie și ajutoare sociale ineficiente dar facile, în timp ce descurajează dezvoltarea clasei de mijloc, a oamenilor cu inițiativă, cu studii și cu dorință de bunăstare.

Am sa va fac o marturisire. Nu-mi place miscarea asta “eco”, verde sau cum i se mai spune. Sigur ca si mie imi place natura, verdeata, aerul curat, floricele si fluturasii, dar din punctul meu de vedere sunt foarte putine lucruri prin care pot sa contribui real la ecologizarea spatiului in care traiesc.

Pe de alta parte, sunt foarte multi blogheri si oameni din diverse domenii care scriu despre a fi “verde”, despre filozofia “eco” si asa mai departe.  Intr-un fel fac bine, numai ca motivul pentru care nu-mi place aceasta miscare este nesinceritatea celor “implicati”. Vreau sa spun doar ca subiectul se vinde bine, fiind pozitiv si modern, iar pe de alta parte, le permite celor care poarta tricouri verzi sa se simta mai bine in pielea lor, fara a avea o contributie reala. A discuta si filozofa despre ecologie este “trendy” dar nu este o contributie palpabila.

Daca e sa fim realisti, traim in Romania, iar in aceasta tara, ecologia este un concept SF caruia ii trebuie ani multi ca sa prinda teren in mod organizat. In Romania nu ai conditii ca sa fi ecologist si progresist, doar daca vrei sa iti complici neaparat viata. Si asta pentru ca primaria nu-ti ofera solutii reale pentru colectare de deseuri si reciclare, nu te incurajeaza si nu-ti creaza un cadru adecvat ca, de exemplu, sa circuli cu bicicleta sau cu scuterul si asa mai departe. Cand strazile si terenurile dintre blocuri sunt pline de gunoaie, e prematur sa vorbesti despre reciclare si sortarea gunoiului. Pentru ca sa fi “eco”, trebuie sa fi un Don Quijote temerar, de rasul vecinilor si a cunoscutilor care se mira de zelul cu care mergi 2 kilometri pana la un cos dedicat bateriilor, sau de grija ta pentru timpul de descompunere a plasticului.

Dupa parerea mea, a fi “verde” inseamna sa iti asumi un anumit stil de viata sanatos si o anumita conduita. Altfel esti doar o persoana in criza de idei si identitate.

Revenind la alegerile din Bucureşti, mi se pare un rezultat hilar, nu pentru că aş fi vrut să iasă PDL cu Blaga, ci pentru că mie dl. Oprescu nu-mi pare deloc independent. În democraţie, există candidaţi independenţi, cel puţin teoretic, dar cu cât miza creşte mai mult, gradul de independenţă scade şi lumea începe să se întrebe cine te susţine din umbră. Rezultatul e hilar pentru că PSD nu a fost în stare să câştige cu blazonul lor roşu, şi ca să câştige, a trebuit să se dezică de un posibil candidat, ca acesta să candideze “pe cont propriu”, chipurile apolitic. Realitatea e că Oprescu a simţit “trendul” înainte să îl oficializeze, şi mizând pe lehamitea alegătorilor faţă de culorile politice, a ales varianta candidatului independent, care odată ales poate jongla mai mult decât un primar politic, lucru ce convine de minune şmecherilor de milioane de euro din capitală.

Alegerea asta mi-a arătat cât de puţin le pasă celor din Bucureşti de oraşul lor. În alte capitale europene totul decurge după un plan managerial bine pus la punct pe zeci de ani care include foarte multe proiecte turistice, ecologice şi asa mai departe, în schimb la noi se votează caterinca şi populismul. Am ajuns la concluzia că bucureştenii îşi tratează oraşul ca pe un maidan, unde nu sunt reguli, şi te poţi comporta primitiv. Este paradoxal că noi suntem poate singura ţară din Europa căreia îi e ruşine de capitala noastră şi în ce stadiu se află, în timp ce pentru alte ţări capitala este mai mult decât un simbol naţional şi o mândrie. Capitale precum Amsterdam au transformat oraşul lor într-un brand (I AMsterdam) dar există multe alte oraşe care au abţibilde gen “I love my city“. Aşa e că sună neverosimil “I love Bucharest“? Cum să îţi iubeşti oraşul când de abea aştepţi să pleci din el la sfârşitul săptămânii, cum fac bucureştenii? Cu toate astea ei dispreţuiesc “provincia” deşi printre dinţi recunosc că unele oraşe din provincie sunt mai curate şi mai civilizate decât capitala. Probabil că unul din motivele pentru care sunt mai curate este şi mândria locală, pentru că atunci când ţi la oraşul tău, nu îţi baţi joc de el sfidând orice regulă de bun simţ şi civilizaţie şi nu te porţi ca pe maidan.

Oprescu deschide calea viitorilor independenţi oportunişti, care acum au văzut că “se poate” şi vom avea o politică tot mai incoloră la suprafaţă, condusă convenabil, din umbră de grupuri de interese, care de acum nu mai trebuie să se afişeze într-o culoare politică. Dacă imediat după 1990 se discuta despre doctrine, astăzi partidele nu mai au nici o doctrină, sunt toate la fel dar colorate diferit. Voturile nu se mai strâng pe discursuri ideologice ci cu caterincă şi gargară populistă condimentată la saturaţie cu atacuri la persoană şi circ, ca să abată atenţia oamenilor de la problemele care trebuie rezolvate. Cred că Bucureştiul are primarul pe care îl merită, dar nu mă lasă indiferent totuşi că avem o capitală jenantă, în care nu prea ai ce să vezi şi cu ce să te lauzi unui prieten străin.

De ce nu am voie să fac poze în Mall și în magazin? Recent m-am întâlnit cu o prietenă într-un magazin și am vrut să îi fac o poză, dar imediat am fost atenționat că nu am voie să fac poze în magazin, ca și cum ar fi o instalație militară sau o bancă. De unde paranoia asta? Ce se întâmplă dacă fac o poză la tine în magazin? Poate o văd prietenii mei și așa aud de magazinul ăla, și poate trec pe acolo, dacă merită văzut! Când s-a deschis Iulius Mall în Timișoara, în 2005, era interzis să faci poze înăuntru, fiind somat de pază ca să opresc aparatul pentru că altfel mi-l confiscă. Era primul Mall de care auzisem care avea pe uși abțibilde cu fotografiatul interzis!

În București m-am lovit de aceeași mentalitate când fiind cu un prieten canadian care vizita România, un jandarm sau comunitar, ce era, nu ne-a lăsat să pozăm sediul CEC, o clădire istorică foarte frumoasă. Autoritățile mi se par foarte paranoice pentru că peste tot există un fel de tensiune față de cineva care vrea să pozeze sau să filmeze ceva pe spațiul public sau comercial, nu mă refer la spații private. Mi se pare normal că dacă merg la o expoziție gen showroom, să fac poze, sau să fac poze în magazin dacă îmi place ceva și vreau să arăt cuiva.

Cu toate că urăm cenzura și ne dorim libertate de exprimare, mentalitatea asta de a ascunde și de a interzice ceva cu orice preț a rămas…

Laptop HP 6510b:

• Procesor Intel Core 2 Duo Processor T8100 (2.10 GHz, 3 MB L2 cache, 800 MHz FSB);
• Memorie 512 MB DDR2 667-MHzSDRAM;
• HDD 160GB;
• Unitate optică DVD+/-RW;
• Display 14.1-inch WXGA+, rezolutie 1400 x 900 dpi;
• Mobile Intel Graphics Media Accelerator X3100, pana la 384-MB shared system memory;
• Alte integrate — Integrated Broadcom NetLink Gigabit Ethernet Controller (10/100/1000 NIC); 56K V.92 modem integrat; Placa de sunet integrata; 4 USB 2.0 ports, Interfata Wireless LAN 802.11a/b/g integrat, Modul Bluetooth integrat, 56 Kbps V.92 integrat;
• Sistem de operare preinstalat Microsoft Windows XP Professional, licenţă Bit Defender preinstalat;
• Geanta laptop, adaptor USB PC Card Express, Mouse optic USB;
• memory stick 1 GB;
• Imprimantă Epson LX300+II.

Configuraţia completă are un preţ aproximativ de 3200 de RON, iar eu găsesc total nejustificată alegerea unui laptop cu Dual Core (scump) când un laptop cu procesor Celeron este arhisuficient pentru programele medicale şi costă între 1500 şi 1800 de RON. Mă gândesc că se putea cu uşurinţă economisi 1000 de RON, ceea ce înmulţit cu circa 11000 de laptopuri ce trebuie achiziţionate, înseamnă câteva milioane de euro.

Sigur că iniţiativa de informatizare a medicilor este bună şi lăudabilă, dar nu justifică această risipă, în condiţiile în care spitalele româneşti şi sistemul medical se află într-o stare horror.

Decând cu vremea frumoasă, la mine în zonă vin în fiecare seară şmecherii şi cocălarii cu maşini pe care le chinuie în demaraje şi viraje foarte foarte gălăgioase la ora 2 noaptea, fie că sunt BMWuri tunate sau Dacii bătrâneşti. Evident că poliţia nu face nimic, deşi oamenii reclamă în continuu tulburarea liniştii publice, cei de la poliţie putând să audă în telefon scandalul făcut. Cu toate astea, nu se întâmplă nimic, iar răspunsul este aproape tipizat — “nu avem maşini, sunt plecate în alte intervenţii”, ş.a.m.d.

Nu avem ce să le facem

Ce pune capac la toate este răspunsul “nu avem ce să le facem”. Cum??? Ăsta e răspuns? Ieri, la ora 2 noaptea, când raliul era în toi, am vorbit cu una de la poliţia comunitară care nu ştie pe ce planetă trăieşte. Cică nu e atribuţia lor, iar ei nu au ce să facă şi nici pe cine să sesizeze. Deasemenea îmi spune ceva de genul că raliurile neautorizate nu sunt o contravenţie, chiar dacă încalcă liniştea publică! Se vede că ei nu ştiu nimica, sunt o altă instituţie inutilă datorită faptului că ţin oameni care nu cunosc ce atribuţii au şi care le este fişa postului. M-a enervat teribil lipsa de bunăvoinţă şi interes, ca să nu mai zic de inflexibilitatea caracteristică funcţionarului român.

Pentru cei în dubii, citez selectiv din Legea Poliţiei Comunitare, Legea 371 din 2004, rezumându-mă la articolele ce privesc ordinea şi liniştea publică, parcările şi traficul (aticolul 7, aliniatele a, e, f, h, m) :

CAPITOLUL III
Atributiile Politiei Comunitare

Art. 7. – Politia Comunitara are urmatoarele atributii:

a) asigura ordinea si linistea publica în zonele si locurile stabilite prin planul de paza si ordine publica, previne si combate încalcarea normelor legale privind curatenia localitatilor si comertul stradal, precum si alte fapte stabilite prin hotarâri ale consiliului local;
d) participa, dupa caz, la asigurarea fluentei traficului rutier, cu ocazia efectuarii unor lucrari de modernizare si reparatii ale arterelor de circulatie;
e) asigura supravegherea parcarilor auto, a unitatilor scolare, a zonelor comerciale si de agrement, a pietelor, a cimitirelor si a altor locuri stabilite prin planurile de paza si ordine publica;
f) constata contraventii si aplica sanctiuni contraventionale, conform legii, pentru încalcarea prevederilor legale referitoare la tulburarea ordinii si linistii publice, curatenia localitatilor, comertul stradal, protectia mediului înconjurator, precum si pentru faptele care afecteaza climatul social, stabilite prin lege, hotarâri ale consiliului local sau dispozitii ale primarului;
g) participa la asigurarea masurilor de ordine, cu ocazia adunarilor publice, mitingurilor, manifestarilor cultural-artistice si sportive organizate la nivel local;
h) intervine, împreuna cu organele abilitate, la solicitarea cetatenilor, pentru aplanarea starilor conflictuale, prinderea unor faptuitori, rezolvarea unor cazuri sociale, stabilirea situatiilor de fapt sesizate si rezolvarea acestora;
m) verifica si solutioneaza, în limitele legii, sesizarile asociatiilor de proprietari sau locatari privind savârsirea unor fapte prin care se încalca normele legale, altele decât cele cu caracter penal;