O reintalnire cu tulburatorul Caravaggio

Desi a trecut destula vreme decand m-am intors din concediu, trei zile in Roma nu se pot uita prea usor. Si pentru ca in ultima vreme ma gandeam ce banalitati sa comentez pe blog, m-am hotarat ca ar fi mai bine sa scriu despre niste lucruri deosebite, pe care unii ni le dorim sa le vedem dar se intampla mult mai rar decat am vrea.

Roma este capitala crestinismului si pentru ca istoria acestui oras a fost marcata in ultimii 2000 de ani de religie, acest fapt se vede la tot pasul… In fiecare piata e cate o biserica sau doua, un monument sau un obelisc pus de vreun pontifex maximus (papa) si vizitand aceste minunate locuri este imposibil sa nu dai peste opera unor mari maestri ai Renasterii si nu numai.

Piazza del PopoloVenind dinspre Piata Spaniei, pe Via del Babuino, o straduta cam ingusta dar marginita de cladiri istorice tacute, strecurandu-te printre micile masini ale italienilor, ajungi in Piazza del Popolo, sau piata poporului, un loc plin de viata si istorie. Primul lucru care m-a mirat a fost sa vad doua biserici aproape identice, construite una langa alta, Santa Maria dei Miracoli si Santa Maria in Montesanto, construite la sfarsitul secolului al XVII-lea, doua din cele trei biserici din aceasta piata. Continue reading

Bloguri de calitate, nu de cantitate

Dacă pentru unii blogul înseamnă trafic, publicitate, controverse, exclusivitate, sponsori, teste, faimă și nu în ultimul rând bani, iată că există și o altă categorie. Acele bloguri scrise pur și simplu din pasiunea pentru un anumit lucru și scrise aparent fără efort, pentru că atunci când faci ceva din pasiune, efortul devine naturalețe.

Vă recomand un astfel de blog  -X- Rezonanțe imposibile . Poate unii dintre noi avem momente când ne întrebăm dacă blogul nostru nu este cumva inutil, și probabil ne-am imagina că un blog despre artă este ceva inutil. Iată că nu este, sau cel puțin eu consider că este ceva cel puțin necesar pentru orice om care încearcă să își lărgească orizontul cunoașterii. Pentru că arta este mai mult decât niște imagini frumoase. Este o triadă între privitor, exponat și artist – relaționarea privitorului cu armonia culorilor și a formelor. Iar omul are nevoie de acele momente de reflecție în tăcere, de contemplare.

Mi-a plăcut foarte mult acest blog pentru felul documentat și personal în care sunt prezentate lucrările (uneori mai puțin cunoscute) ale unor mari maeștri, dar și pentru diversitate. Autoarea are o sensibilitate și un talent aparte pentru care o felicit.

Voi reveni și cu alte recomandări.

Desene noi

Natalia desen cărbuneNu demult mi-am luat o tabletă grafică cu care să desenez mai ușor pe calculator. Cred că de vreo 10 ani îmi doresc una și acum, în sfârșit, se găsesc tablete destul de performante la prețuri accesibile. Totuși, cu toate că am încercat multe programe de desen artistic (ArtRage2, Twisted Brush, Inkscape sau chiar GIMP), parcă nimic nu poate înlocui farmecul unui desen “adevărat” în creion sau cărbune.

Azi am combinat modul tradițional cu cel modern, pentru că e foarte ușor să faci schițe cu tableta după care să folosești schița pentru cât mai multe variante făcute în creion sau cărbune. Azi m-am murdărit cu cărbune ca pe vremuri, când foloseam o cutie întreagă pe săptămână și mi-a plăcut ce am făcut.

Cina cea de taină sub lupă

Last Supper detail - John

Orice copil ar zice ca Ioan din celebra fresca a lui Leonardo, Cina cea de taină, este defapt Ioana, dar pentru că este un subiect tabu, sau relativ închis din punct de vedere al dogmei, acest portret al apostolului Ioan, este probabil cel mai feminin portret al unui bărbat din istoria artei.

Urmăriţi linkul [^] şi judecaţi singuri. Este un site cu imagini de ultraînaltă definiţie, dacă se poate folosi acest cuvânt pentru imagini de ordinul gigapixelilor.

Nu vreau să comentez foarte mult asupra subiectului pentru că nu vreau să susţin teoria conspiraţiei, dar priviţi câţi poartă barbă şi ce trăsături au. 🙂

Artă iraniană

Iman Maleki Omen of Hafez- cropProbabil că dacă vă place arta plastică şi nu numai, v-aţi obişnuit ca artiştii să fie de origine italiană, franceză, olandeză sau spaniolă. Într-adevăr ne-am obişnuit cu aceste rezonanţe, dar iată că pictura contemporană a depăşit demult acest “spaţiu consacrat” al Europei artistice, deoarece unul dintre cei mai buni pictori, cu aură de geniu vine din Iran.

Se numeşte Iman Maleki şi este unul din maeştii realismului, iar eu unul, sunt impresionat de opera sa, deşi nu îmi place în mod deosebit acest curent pseudofotografic.

În lucrările lui se distinge uşor conservatorismul societăţii islamice, dar tematica sa cuprinde în special scene cotidiene, fete sau femei citind Coranul, bărbaţi distrându-se, portrete şi peisaje. Pentru mine e foarte interesant să văd acest gen de tematică, deoarece, spre deosebire de pictorii de origine creştină care adesea desenau nuduri de femei sau personaje relativ dezbrăcate în ipostaze mitologice sau biblice, femeilor lui Maleki li se vede doar faţa, mâinile şi picioarele de la gleznă în jos. Este de remarcat că bărbaţii sunt prezentaţi distrându-se între ei, în timp ce femeile studiază Coranul 🙂

Am ales să pun acest detaliu pentru că fata din tablou seamănă cu o fată desenată de mine şi pentru că îmi place teribil cum a folosit culorile – îmi aminteşte de Vermeer, unul din artiştii mei favoriţi.