După călătoria “prin timp” de data trecută, hai să facem și acest scurt dar captivant exercițiu al imaginației legat de distanțele astronomice. Universul este atât de vast încât mintea noastră, obișnuită cu distanțele de pe Pământ, nu își poate imagina și compara distanțe astronomice. De asta avem nevoie de termeni de comparație.
Filmulețul de mai jos începe cu Luna și ne poartă până la cea mai mare stea cunoscută, YV Canis Major (în constelația Câinele Mare) situată la aproximativ 4900 ani lumină de noi.
Un an lumină (AL) este circa 10 mii de miliarde de kilometri, iar luminii îi trebuie un an pentru a străbate această distanță.
(more…)
29/12/2009, în Curiozităţi, de Sirg
26/12/2009, în Curiozităţi, de Sirg
Dacă vă amintiți, era mai demult o binecunoscută animație — puterile lui 10 — o călătorie imaginară prin micro și macro univers, de la quarci la quasari. Acum vă prezint un alt film despre locul nostru în univers. L-am botezat “călătoria prin timp” pentru că de obicei nu conștientizăm că atunci când privim pe cer noaptea, privim nu numai foarte departe dar și “tare demult”. Cu cât privim mai departe printr-un telescop, privim și cu mii sau sute de mii de ani în trecut pentru că luminii îi trebuie mii de ani ca să ajungă la noi și adesea ne uităm la ceva ce nu mai există, precum în “La Steaua” lui Eminescu.
sursa: popsci.com
13/10/2009, în Curiozităţi, de Sirg
Iată un nor cu adevărat bizar. Nici nu ştiu dacă e vorba de un nor, de un fenomen, sau de un alt efect ciudat. (link)
Cert e că un astfel de fenomen crează o mulţime de speculaţii despre experimente militare ultrasecrete, arme meteo (cu care se ştie că ruşii s-au “jucat”), extratereştrii sau chiar puterea lui D-zeu. Bineînţeles că explicaţia oficială e că norul respectiv este un fenomen natural, datorat unei iluzii optice şi unor fronturi de aer rece. Hmm, poate. Totuşi, astfel de fenmene sunt observate foarte rar şi mă întreb, dacă fenomenul este atât de firesc, nu ar trebui să îl vedem mai des?
Hexagonul lui Saturn
Dar există lucruri şi mai stranii, a căror explicaţie nu poate fi o conspiraţie sau rodul mânuţelor gri ale extratereştrilor verzi 
Defapt nimeni nu are vreo explicaţie. E vorba de polul planetei Saturn, în formă de hexagon, observat şi documentat de NASA în două ocazii diferite, ultima chiar recent.
Este uimitor cât de puţin înţelegem despre planeta noastră şi mai ales despre Univers — hexagonul lui Saturn, pata roşie a lui Jupiter, materia neagră ş.a. sunt toate mistere ce aşteaptă să fie explicate. Mă gândeam că hexagonul lui Saturn s-ar putea datora unui fenomen fractal pe care nu îl bănuim datorită scării astronomice la care are loc fenomenul (în hexagon pot intra 3 planete Pământ). Dar atunci ce ţine pe loc vârtejul roşu de pe Jupiter de sute de ani? E cert că nu ştim mai nimic despre gigantele gazoase, şi de abea începem să deschidem ochii. Probabil de asta mă fascinează atât de mult cosmosul şi astronomia în general — pentru că pe măsură ce descoperi lucruri noi şi îţi detaliezi observaţiile, constaţi ce puţin ştii şi înţelegi defapt.
01/10/2009, în Cotidian, de Sirg
Ințeleg că jurnalismul are mai multe forme și că se ocupă fie de senzațional, politică, divertisment și altele, dar nu înțeleg de ce există atât de multă dezinformare la televizor (și nu numai). Pentru că jurnalismul prost e un subiect vast, mă refer doar la acele emisiuni unde sunt invitați tot felul de semidocți ca să-și dea cu părerea despre evoluție, civilizații dispărute, extratereștrii, big bang, univers, fizică, astronomie, destin și ce mai vreți voi. Dar, din păcate, oamenii ăștia nu au nici o idee despre ce vorbesc, sau, în cel mai fericit caz, au citit multe lucruri pe care însă nu le-au înțeles.
Azi, dau peste un nene “scriitor” la un post relativ respectabil, care își dădea cu părerea despre univers, și explica tot felul de prostii despre big bang și formarea sistemelor solare. De acord că big bang-ul e o teorie (acceptată totuși de o bună majoritate a comunității științifice) dar dacă cineva nu o înțelege, asta nu înseamnă că de asta nu e valabilă sau că e proastă. Zicea domnul scriitor că el nu poate accepta ca materia să explodeze în infinit (referindu-se la big bang). Păi nene, teoria spune că tot universul s-a născut prin big bang, inclusiv spațiul, care e o consecință a energiei, nu doar materia/energia. Apoi zice o altă aiureală, că teoria după care sistemele solare se formează din nebuloase (nori de praf și gaze de dimensiuni astronomice) e greșită, pentru că nimic nu se poate forma dintr-un nor inert și nemișcat. O simplă recapitulare a noțiunilor de termodinamică din liceu ne spune că atomii și moleculele din orice gaz sunt în mișcare, cu excepția cazului în care am avea temperatura de 0 absolut (grade kelvin). Pe lângă asta mai avem radiații și perturbații gravitaționale de la stele din jur și alte corpuri, comete, planetoizi rătăciți etc, așa că, dacă pui cap la cap niște noțiuni elementare de fizică poți înțelege cum se nasc sistemele planetare. Important e să gândești cu mintea ta.
De ce nu se poate invita un tânăr doctorand în astrofizică sau pe cineva de la institutul astronomic, în loc de tot felul de reeditări de prof. Hîncu? În sfârșit…
O altă emisiune care îmi displace, deși adesea temele sunt interesante, e acea emisiune științifico-kitsch-fantastică a lui Oreste, care profită din plin de ignoranța oamenilor. E firesc ca lumea să nu știe despre fizica cuantică sau alte domenii sofisticate, dar atunci mai bine aduci pe cineva competent și cu darul de a explica, decât tot felul de genii ratate care bat câmpii într-un discurs prolix care te prostește mai mult decât te informează.
Ca o concluzie, îmi amintesc din nou invitații de la emisiunea dedicată inaugurării acceleratorului Hadron collider de la CERN pe Realitatea TV — un preot, un politician, un astrolog și un fizician (în alt studio). Cine a vorbit mai mult despre hadroni? Popa și politicianul. Când a vrut să zică și fizicianul ceva, au băgat publicitate. Ce a înțeles românul? Să dea bani la biserică pentru că vine sfârșitul lumii și nu se știe dacă prinde loc în Rai, și că trebuie să meargă la vot ca să voteze cu politicienii responsabili care nu ar investi în cercetare.
25/09/2009, în Curiozităţi, de Sirg
Acum 100 de ani, Albert Einstein bulversa lumea științifică cu o teorie înțeleasă de foarte puțini savanți ai vremii, teoria relativității. E=mc² este ecuația imediat identificată cu Einstein și cu fizicianul genial, dar puțini înțeleg că ecuația asta spune că materia și energia sunt același lucru, doar în forme diferite.
După ce am devenit pasionat de cosmos și planete, am aflat din benzi desenate și reviste SF de dilatarea timpului, de paradoxul bunicului sau al gemenilor și alte chestii pe care nu le înțelegeam dar care păreau foarte interesante. Ce înseamnă toate astea? Ce e teoria relativității? Înseamnă că totul e relativ? Asta ne dăm seama și singuri, pentru că fiecare percepe lucrurile diferit. Unii care sunt nerăbdători simt că 5 minute trec ca o jumătate de oră, alții percep 5 minute ca pe câteva clipe. Într-un fel așa e și teoria relativității, ea spune că totul depinde de cel care observă lucrurile, raportat la ce observă. Dacă eu merg cu trenul am impresia că stau, iar trenul alăturat merge, când defapt e invers. Dar teoria relativității nu se referă la niște iluzii de genul acesta, ci la fenomene independente de percepția omului. Toate fenomenele fizice decurg la fel în orice situație, dar sunt percepute diferit de instrumente din sisteme de referință diferite. Adică legile fizicii sunt aceleași peste tot, indiferent de context. O deducție foarte importantă a fost deasemenea, că viteza luminii e o constantă determinată tot de niște legi ale fizicii, și mai mult, că e e limita maximă de viteză în modelul nostru de univers. Sincer, eu nu am înțeles exact de ce se dilată timpul, dar cel mai clar exemplu este al ceasurilor atomice sincronizate la femtosecunda (0.000000000000001 secunde sau 10 la puterea -15) puse fiecare în avioane care se deplasează la viteze diferite. În avionul care zboară mai repede, ceasul rămâne în urmă față de celălalt, deci timpul “se dilată”.
De aici vine paradoxul gemenilor — un geamăn devine astronaut și pleacă în cosmos cu o navetă care zboară aproape de viteza luminii pentru cateva minute. La întoarcere, astronautul revine neschimbat după cele câteva minute de zbor cosmic, dar plin de mirare își găsește fratele bătrân și lumea schimbată, pentru că în timp ce la el în navă trecea un minut, pe Pământ treceau ani.
Partea interesantă e că omul sau instrumentele nu pot percepe dilatarea timpului, numai raportându-se la alte repere din afara sistemului lor. Deci cosmonautul nostru relativist, nu ar simți că totul se întâmplă în slow motion, el nu ar simți nimic deosebit. E confuz, e bizar, e interesant.
În principiu, am înțeles cum, dar nu am înțeles de ce timpul se dilată, deși am căutat foarte mult un răspuns.
Comentarii Recente
-X-, la Vals rusesc: Nu e vorba de un blog despre muzica insa valsul cu pricina il gasesc foarte potrivit pentru a ilustra o pictura interesanta.
Sirg, la Vals rusesc: da, ştiu dar nu l-a tine m-am gândit când am scris
Iar eu am scris despre iarnă mai mult ca tine!Golanca, la Vals rusesc: Unul din cele mai frumoase valsuri care s-au compus vreodata
maddy, la Vals rusesc: ah, am scris si de iarna si de gropi
- Dar eu parcurg multe bloguri şi asta e impresia mea. E bine că sunt oameni care scriu...
literelibere, la Un martisor pentru voi: martisorul mi-aduce aminte de anii de scoala. de multi, multi ani n-am mai purtat martisor. dar anul asta, pe 1 martie am plecat in...
-
