Gata februarie, vreau sa vină primăvara

27/02/2010, în Cotidian, de Sirg

Timpul a trecut și nu prea am mai actualizat blogul pentru că sincer, la cât de entuziasmantă e perioada asta prin care trecem, nu prea mai am chef de nimic. Totuși, dincolo de nori (era o melodie), este mereu soare și până la urmă norii ăștia se vor plictisi de mine, nu numai eu de ei, și vor pleca.

Nu știu cum să vă zic, cu ce să încep, dar eu m-am săturat de ce se întâmplă la noi ca de mere acre. Pentru unii e criză, iar pentru alții din alte sectoare e bine (nu zic care, că știți voi).

Ce bine de cei fără televizor, pentru că nu află anumite chestii care altfel i-ar enerva (mă gândesc că nu chiar toată lumea a devenit imună la nesimțire). Eu din când în când văd ce se mai discută la tv și într-o seară era vorba de bonusuri “nesimțite” (cuvântul ăsta e la modă). Cică există la bugetari undeva, spor de recuperare din concediu, spor de zâmbet, spor de ținută (ok, ăla e normal) plus spor de păstrare ținută decentă, spor de xerox și alte mizerii din astea. Jurnaliștii și analiștii lu’ pește din studio întorceau pe toate părțile problema, bucuroși că au mai găsit un căcat de pus pe masă și de analizat. Primarul cutare, la telefon, spunea că are dreptul să dea sporurile respective, citând prevederile unei legi imbecile promulgate de parlamentul nostru drag și cuminte.

Eu zic că jurnaliștii noștri sunt niște boi leneși pentru că mereu găsesc câte o situație din asta stupidă la care să se uite ca la poarta nouă cu invitații lor, spre stupefacția telespectatorilor. Ce vreau să zic, e că legea aia nesimțită nu a apărut în secret, ea s-a discutat în parlament, unde jurnaliștii ăștia se bagă în seamă toată ziua, dar se pare că ei n-au auzit nimic. Știți, ca la școală, ei au lipsit la legea aia. Pentru cei care nu-s pe fază, legile se publică în monitorul oficial… pe care probabil nu-l citește nimeni din redacția aia, de fapt nu ne surprinde nici asta. Până și eu am la firmă un soft cu toate legile, trebuie doar să-ți pese. Așa că e clasic să discuți după ce faptul e consumat, după ce bonusurile sunt date prin lege (deci sunt obligatorii) și banii noștri sunt tocați de malaxorul nesimțirii absolute a clasei politice, o adunătură de pungași care lucrează pentru bunăstarea birocrației și exploatarea fraierilor cu pensii mici sau salarii mizerabile.

La noi primăvara trebuie să aducă mai mult decât un pic de soare și căldură. Trebuie să aducă speranță și un pic de zâmbet pentru că m-am săturat de toată încrâncenarea asta. Unii se luptă să trăiască, alții se luptă pentru bonusuri. E bine că unii se mai luptă pentru ceva, ce e trist e că mulți nu mai luptă pentru nimic și s-au blazat sau sunt scufundați într-o depresie apăsătoare. N-am mai văzut așa mutre triste pe stradă decând a ratat Răducioiu penaltiul calificator în sferturile de la mondialul din 1994. Așa că hai primăvară hai,

te aștept cu drag, al tău
Sirg.

Etichete: • • • •
 
0 Comentarii
Lasă un comentariu

Alocatii diferentiate

25/02/2010, în Nesortate, de Sirg

De când cu criza, cei din guvern au venit cu idei și soluții tot mai controversate pentru a aduce mai mulți bani la buget, de regulă pe spinarea celor care muncesc din greu pentru un trai mai bun, și anume clasa de mijloc. Recent, le-a venit ideea de a “ajusta” alocațiile copiilor în funcție de venitul părinților. Cum zicea și domnul Boc — copiii a căror părinți au Mercedes în curte nu au nevoie de o alocație mare sau chiar se pot lipsi de ea. După vorba “azi furi un ou, mâine un bou”, mă întreb cât mai durează până luăm și Mercedesul, dacă tot am început să luăm cu de-a sila alocația.

Raționamentul miniștrilor are logica sa, nu contest, pentru că un copil de bani gata cheltuie alocația aia într-o zi, iar altul sărac o dă părinților care au venituri și așa mici, pentru a ajuta la cheltuielile familiei. Și aici ajungem de fapt la problemă, la faptul că într-o familie săracă, pe care ministrul Șeitan vrea să o ajute, alocația nu ajunge aproape niciodată la copil. Câți părinți săraci nu au făcut, în mod iresponsabil, o mulțime de copii pe care nu-i pot întreține și cărora le limitează astfel orice șansă de viitor? România e plină de familii sărace, adesea de țigani, care fac copii mulți și trăiesc numai din alocație și ajutoare sociale, dar copiii lor rămân analfabeți și neinstruiți, o viitoare povară socială pe care noi sau copiii noștri o vor suporta. De multe ori în situații din astea alocația se duce pe băutură și țigări, prea rar pe rechizite, cărți sau hăinuțe pentru copii.

Așa că mă întreb, pe cine ajută de fapt măsura asta? În nici un caz pe părintele cu un salar decent, care dorește ce-i mai bun pentru copilul său. Lui i se va mai tăia un pic din venituri. Și cum ziceam, e discutabil dacă va ajuta familiile sărace. Impresia mea e că guvernele noastre nu fac decât să încurajeze lumea la sărăcie și ajutoare sociale ineficiente dar facile, în timp ce descurajează dezvoltarea clasei de mijloc, a oamenilor cu inițiativă, cu studii și cu dorință de bunăstare.

Etichete: • • • •
 
6 Comentarii
Lasă un comentariu

Fumatul pe timp de criză și alte plăceri

13/02/2010, în Diverse, de Sirg

La cât de scumpe au devenit țigările, sincer mă întreb, în cazul oamenilor cu venituri obișnuite pentru țara asta, de ce dracu mai fumează. Totuși se fumează în prostie, toate barurile sunt blurate de fumul țigărilor. E clar pentru mine că sunt dependenți, pentru că altfel s-ar lăsa, sau dacă fumează de placere, ar fuma puțin, una două țigări pe seară, dar eu vad cum fumează jumate de pachet în două ore. Asta înseamnă câte un pachet în fiecare zi, adică în jur de 9-10 lei, cam 300 de lei pe lună. Cunosc oameni care dau și 500 de lei pe lună pe țigări, cu toate că au venituri modeste. De regulă la banii ăștia se mai adaugă și băutura, probabil încă pe atât.

Și mie îmi plac mult diverse chestii la care îmi e greu să renunț, dar asta nu înseamnă că o să renunț la mâncare sau am sa merg pe jos ca să îmi pot satisface poftele ca un copil mic. O senzație care îmi place foarte mult e primul pahar de cola dintr-o sticlă proaspăt deschisă, atunci când deschid sticla de cola și beau acel prim pahar “înțepător pentru nas”. Dar dacă lăsăm senzația la o parte, Cola e o mizerie de băutură, practic mult zahăr cu colorant și sifon. O gură de cola nu omoară pe nimeni, dar până la urmă pot să mă lipsesc de cola și să aleg în loc un suc bun de mere, și el ajutat de chimia alimentară, dar mai puțin artificial și toxic.

Cel puțin pe mine criza financiară m-a făcut să reevaluez tot ce mânânc și beau. Multe chestii s-au scumpit, iar altele par tot mai neaccesibile pentru portofelul tot mai subțire. De fapt nu am nevoie de o mulțime de mizerii pe care le cumpăram doar ca să ronțăi ceva sau ca să nu beau apă. Cât timp pot cumpăra 3 kiwi cu 1 leu și 3 portocale cu 2 lei, de ce să cumpăr un suc aproape 100% artificial cu 5 lei? Decât să iei o cola mai bine cumperi o bere, este mai bună și mai sănătoasă… exemplele sunt multe, dar totul e degeaba dacă ești comod.

Etichete: • • • •
 
10 Comentarii
Lasă un comentariu

Psihologul cabotin

08/01/2010, în Cotidian, de Sirg

Ieri am rămas stupefiat când în direct la Realitatea TV dr. Cristian Andrei a rupt sec o bancnotă de 50 de euro, motivând gestul prin faptul că oamenii ar trebui să pună mai mult preț pe valori umane decât pe bani — “Este important să aveţi valori umane adevărate cu dumneavoastră şi nu astfel de hârtii“, zise dr. Andrei, întărindu-și gestul.

Găsesc gestul acesta revoltător și de un cabotinism fără margini, din partea unui om care n-a reușit niciodată, cel puțin pe mine, să mă convingă de o treabă sau măcar să-mi transmită o trăire. Dr. Andrei a făcut mereu mai mult show decât consiliere la televizor, cu acei oameni confuzi și disperați care au acceptat pentru bani să-și spele rufele în public și să se lase loviți cu ouă și roșii stricate de “înțeleptul” popor român, atât de profund în sms-urile sale.

Acum dr. Andrei revine cu un gest teatral și total neconvingător, revoltător pe de-asupra, pentru a sublinia că “valorile umane adevărate” trebuie să fie mai presus decât banii. Că vrem să acceptăm sau nu, banii sunt benzina mașinăriei uriașe care formează societatea umană. Fără ei, totul s-ar opri și am ajunge înapoi în epoca primitivă. Putem vedea foarte ușor prin efectele crizei ce înseamnă mai puțini bani și o circulație mai lentă a banilor în acest “motor”.

E ușor să dai vina pe bani, și sigur, la banii dr-ului Andrei, este ușor să faci astfel de gesturi. Mă întreb dacă el ar mai fi făcut această demonstrație în situația în care era în urmă cu rata sau acei 50 de euro erau ultimii lui bani și mai avea o saptămână două până la salar sau pensie, ca mulți dintre cei cărora se adresa. De asta gestul său e neverosimil și nu e nimic altceva decât un truc nefericit de rating. Sunt nenumărate situațiile în care acei bani ar fi fost infinit mai utili decât pentru susținerea unui truism la tv. De câte ori aud câte un anunț umanitar, de oameni sau copii care mor cu zile pentru că le lipsesc bani, mă gândesc la oamenii cu adevărat bogați — ce fac ei? Nimic, își văd de viețile lor, adesea goale de valorile de care vorbea psihologul, fără a le păsa. Dar frecvent tocmai acești oameni cu bani vin și ne dau lecții despre “valorile cu adevărat umane”. Bonus, Cristian Andrei rupe 50 de euro. Hai sictir.

Etichete: • •
 
10 Comentarii
Lasă un comentariu

Obosit de românism

19/09/2009, în Personal, de Sirg

Vă învidiez dragi blogherași că aveți timp dar mai ales chef să scrieți pe blogurile voastre, mai ales despre subiecte interesante sau haioase, pentru că mie, în ultima vreme, nu prea mi-a ars de blogosferă.
Am un vecin care mă tracasează cu plata pentru o reparație la acoperiș făcută pe cont propriu, fără aprobare, și mai mult, mă amenință cu judecata. La noi legea se aplică doar atunci când îți convine, iar când nu, faci cum vrei și dacă îți dă mâna, le spui celor nemulțumiți sau nedreptățiți să te dea în judecată, asta pentru că știi că oamenilor le e frică de tribunal și nu au bani de procese. M-am dus pe la avocați și știu că în principiu, el nu are dreptate, dar și la avocați e ca la medic, unii îți zic să stai liniștit pentru că n-ai nimic, iar alții îți fac trimitere la spital. Așa că, numai stressul că te poate paște un proces stupid e suficient ca să îți taie elanul de la orice.

Întotdeauna când mă simt copleșit de problemele mele tipic românești, gen vecini, manele, nesimțire, birocrație, indiferență și incompetență, mă uit pe hartă și îmi amintesc de călătoriile mele prin străinătate. Cu alte cuvinte, încerc să nu uit că lumea nu se sfârșește pe strada mea, la mine în cartier, sau la granița țării. Sunt un milion de lucruri minunate și care sunt acolo, nu într-un film de fantezie. Îmi e dor de normalitatea pe care am simțit-o de fiecare dată când am călătorit în Vest, de lucrurile “incredibile” pe care mi le povestesc prietenii mei din alte țări legat de organizare și ordine, de lucrul frumos, bine făcut cu cap, nu la întâmplare.

A te naște sau a trăi în România e deja un preț prea mare pentru a fi într-o țară europeană. Efortul pe care îl facem noi pentru normalitate este cel puțin egal cu efortul pe care îl fac alte popoare pentru prosperitate la care noi încă nici nu putem visa. Am observat că cel puțin în sfera în care trăiesc eu, dreptatea e de partea celui care urlă mai tare, are mai mulți bani sau mai mult tupeu. Nu urli? Nu ai tupeu? Nu ai bani? Atunci ești un preș în România.

Etichete: • • • •
 
1 Comentarii
Lasă un comentariu
« Articolele anterioare
Go To Top »