Tag Archives: bani

In lipsa celor 15000 de specialisti

Posted on by

Intr-o vreme cand romanul urmarea frenetic politica, o mare coalitie de dreapta cu cheia la gat, se lauda cu 15000 de specialisti care vor pune tara pe picioare. Nu au reusit si probabil ca cei 15 mii de specialisti au plecat din tara pentru ca altfel nu-mi explic subita nevoie de 15000 de “specialisti”, de data asta de carton, cu diplome false, eliberate pe banda cu numele unor facultati importante din Romania. (stire Realitatea)

Unde sunt istetii intreprinzatori care zic ca nu ai nevoie de studii ca sa ai un job bun sau o afacere prospera? Iti trebuie doar experienta si determinare, putere de munca, alea alea…. Atunci de ce se inghesuie atatia oameni la diplome false, adesea oameni care nu au terminat nici liceul? Pai cum ramane cu experienta si talentul? Continue reading →

Martisorul o atentie protocolara

Posted on by

Martisor traditionalAzi e 1 Martie, ziua martisorului. Mie imi place obiceiul acesta, unic in lume, dar nu-mi place ca martisorul este de cele mai multe ori o atentie protocolara si adesea nesincera. Ca barbat, trebuie sa dai colegelor si femeilor cu care te intalnesti in perioada 1-8 martie, martisoare sau flori, de regula ambele, pentru ca daca iti sunt colege, nu scapi 🙂

Sunt femei carora le dau de placere martisor, dar altora le dau doar asa pentru ca “nu se face” sa nu dai. Macar ziua de Valentin e ceva mai sincera decat 1 si 8 martie. Nu stiu de ce imi bat capul, probabil asa e felul meu, dar eu tot timpul iau martisoare diferite, daca dau la 10 femei, atunci am 10 martisoare diferite. Chestia asta inseamna sa ma plimb mult mai mult prin multimea care cumpara martisoare, prilej cu care vad totusi multe chestii simpatice, curiozitate pastrata de dragul vremurilor mai vechi.

Subsemnatul, producator de martisoare

Nu stiu daca am scris pe undeva, dar cand eram student, faceam martisoare si le vindeam in piata Operei cu niste prieteni. Nu castigam cine stie ce, dar era placut sentimentul acela de a vinde ceva facut de tine. Imi amintesc ca munceam mult la martisoare, toate facute manual si bibilite ca de un chinez batran. Aveam autorizatie si plateam impozit pe ce castigam (bani de o lada de bere). Specialitatea mea erau ursuletii, care erau chiar draguti si aveau succes la 5000 de lei (50 de bani de azi). Viata de vanzator de martisoare nu e usoara deloc. Trebuie sa te scoli la 6 dimineata ca la 7 sa fi in piata sa iti ocupi locul. Bineinteles ca nici cei din schimbul de noapte nu cumpara la ora 7 martisoare, si pana la ora 10 trebuie sa induri un frig cumplit, ca eschimosii rataciti. Dar era fain, pentru ca sorbeam ceai sau cafea din termos si glumeam cu ceilalti colegi de suferinta. Pentru vanzatorul de martisoare, D-zeu este Soarele. Daca ploua sau e urat, adio vanzari, ramai cu marfa in punga. Eu am prins vreme buna, in afara gerului matinal 🙂 Dupa ora 10 incepe sa vina lumea, si cam 90% numai se uita. Dar cu prilejul asta vezi o multime de lume si e posibil sa iti vezi cam toti prietenii si colegii daca stai 4 zile in piata. Multi erau amuzati de postura mea, dar de regula cumparau si ei macar un ursulet, vorba aia, prieten prieten, dar ursul e pe bani!

Revenind la ce ziceam la inceput, cel mai mult imi placeau cei care cumparau pentru cineva drag, sau pentru iubita lor. Chestia asta se vede imediat, altfel se uita omul, altfel alege si daca ii place, nu se uita la pret. In schimb, cei care iau din obligatie, cumpara 10-15 odata, si te lasa pe tine sa le alegi marfa.

Anul asta am vazut ca e un trend cu buburuze, iar la cineva am vazut origami, foarte ingenioase si reusite.

Urez tuturor sa primeasca martisoare oferite cu drag sau sa le ofere sincer si nu din obligatie (acolo unde se poate) 😀
mai jos este un ursulet de al meu din 2003 🙂

Martisor Sirg

Obama, criza si Marx

Posted on by

Obama in the crowd“Da-le oamenilor ceva in care sa creada si te vor urma” – era o replica intr-un film. Intr-o perioada de incertitudine si instablitate (a se citi “criza”) oamenii au si mai multa nevoie de un suport ideologic si moral. Buricul crizei mondiale, SUA, a gasit acest sprijin, in Barack Obama, un presedinte simbol pentru puterea de schimbare a Americii. Americanii sunt un popor de moral, deoarece moralul i-a ajutat sa treaca cu bine peste momentele cheie din instoria lor. Astfel Obama este presedintele care deocamdata nu a facut nimic, dar de la care toata lumea, inclusiv cei care urasc America, asteapta sa fie solutia tuturor problemelor. Barack Obama are avantajul de a fi acel om, agreat de marea majoritate pe plan intern si international, care vine si da tonul – “oameni buni, la treaba!”.Bush shoe protest Desi lumea nu stie mare lucru despre el, este evident ca este foarte diferit de ce a fost W. Bush, pentru ca, probabil, mai prost nu se poate. Deasemenea, iata unul din putinele cazuri in care a fi de culoare e un avantaj, deoarece acest presedinte va fi cu siguranta abordat si tratat ca un altfel de lider, de tip nou, pe care il da America.

Nu sunt stressat de fenomenul crizei, dar am inceput sa o vad si eu prin contactele cu diverse firme cu care colaborez sau doar interactionez. Lucrurile parca stagneaza, si cu toate ca toti vor sa munceasca, nu e la ce – totul se recalculeaza si redimensioneaza in jos, magazinele incearca sa vanda orice, la preturi cat mai mici, doar doar cineva va cumpara. Totusi ce e mai ingrijorator, este efectul psihologic. Chiar daca nu esti constient de aceasta recesiune, faptul ca auzi in stanga si in dreapta, si uneori vezi cu ochii tai anumite lucruri (magazine goale, firme inchise, oameni disperati din cauza creditelor) iti coboara moralul si incepi sa faci criza vinovata de orice, chiar si de propria stare de spirit. “N-am chef de lucru, doar e criza”. De asta avem si noi nevoie de un Obama si de o alegere care sa ne faca sa credem din nou in sansa noastra, asa cum fac acum americanii.

Inchei cu un citat foarte actual din Karl Marx, parintele comunismului:

“Detinatorii de capital vor incuraja clasa muncitoare sa cumpere din ce in ce mai multe bunuri scumpe, case si tehnologii, impingand-o sa ia din ce in ce mai multe credite scumpe, pana cand datoriile lor vor deveni insuportabile. Datoriile neplatite vor duce la falimentele bancilor, care vor fi nationalizate, iar statul va trebui sa o ia eventual pe calea care duce la comunism.” (via Serban Huidu)

La sarmale inainte la scarbiciu inapoi

Posted on by

Gata lenea, gata cu rasfatatul in pat pana la ora 12, gata cu distractia! S-au terminat sarbatorile, Craciunul s-a dus ca si cum n-ar fi fost, iar mahmureala generala de revelion a trecut. De azi, mai toti, ne trezim de dimineata devreme ca sa mergem la munca sau la scoala, sa ne luam portia de stress, oboseala sau nervi, asortata cu venitul lunar de care niciodata nu vom fi multumiti. Strazile nu vor mai fi aproape goale, ne vom inghesui din nou in tramvai si autobuze sau vom face crize la volan cu masina blocata in traficul bara la bara la dus si intors de la servici. De dimineata ma astept sa vad primele mutre acre si ursuze pe strada, oameni care injura ora la care se trezesc si frigul de pe strada, masina inghetata, si asa mai departe. Se spune ca exista oameni care se duc din placere la servici; tare mult as vrea sa cunosc o astfel de persoana si sa facem schimb din cand in cand 🙂

Eu cel putin, dupa un ragaz foarte benefic de care am avut parte de sarbatori, ma simt odihnit dar cu toate astea mai confuz ca niciodata in privinta anului ce urmeaza. Va fi un an in care vom simti efectele crizei mondiale (probabil mai pronuntat pe la jumatatea sa) si in care e foarte probabil sa simtim cum facem pasi inapoi, cu toate ca nu am facut prea multi inainte. Sunt curios cum s-a simtit fiecare in prima zi de lucru pe anul asta.

Servici usor / bafta la scoala! Celor fara ocupatie le urez noroc in dragoste 🙂

P.S. Pentru ca a inceput anul, am reactualizat si pagina despre a blogului.

Comentarii pe “legea mamelor”

Posted on by

Cu toate ca e o problema importanta, cred ca s-a facut prea multa valva pe tema asta. Totusi m-au dezamagit dezbaterile televizate care au facut din legea mamelor un fel de problema a femeilor de cariera si foarte bogate. N-am nimic impotriva danselor, dar nu inteleg de ce doamnele cu bani se agata atat de mult de o masura de protectie sociala gandita pentru mamele sarace si cele cu venituri medii, mai ales in timpul unei perioade de criza financiara globala. De ce ar trebui neaparat ca statul sa ofere unei femei care castiga 4 miliarde lei vechi pe an, 85% din 4 miliarde timp de 2 ani? Inteleg ca toti contribuim la bugetul de stat si fiecare in functie de venituri, deci cei cu venituri foarte mari au contributii pe masura. Totusi, cat timp dezbatem echitatea pentru cei bogati in Romania, sa nu uitam ca alte state mai liberale ca al nostru nu au o cota unica de impozitare, si venitul este impozitat diferit, punand impozite grele celor cu salarii foarte mari. Desi suna nedrept, state mai bogate ca Romania prefera sa ia de la cei bogati pentru a ii ajuta pe cei nevoiasi si pentru a oferi o protectie sociala mai buna. Deasemenea, pentru venituri mici impozitul e mai mic. Cand presedintele W. Bush a vizitat Romania cu ocazia summitului NATO, i-a spus admirativ premierului Tariceanu ca si el ar vrea sa poata impune o cota unica de impozitare in SUA.

Revenind la mamici, nu cred ca doamnele cu venituri foarte mari ar avea probleme in a creste si intretine un copil. Ele castiga intr-o luna cat alte mame intr-un an sau doi. Dar sincer ma indoiesc de implicarea femeilor de cariera in educatia si cresterea copilului. O femeie carierista nu e genul care sa stea 2 ani acasa cu copilul, departe de cariera, ca sa il stearga la fund, sa ii suporte plansetele inopinate de la miezul noptii si sa se uite cu el la desene animate sau sa-i citeasca povesti. Ea cel mai probabil se va intoarce cat mai repede in focul activitatii cu care ii place sa se identifice, pentru ca e dependenta de succes si energia care decurge din excelenta. Va plasa copilul unei bunici sau unei bone. Si atunci, pentru ce acei bani? Ca sa isi plateasca mai usor creditele foarte mari si cheltuielile vilei? Creditele presupun si responsabilitate. Toti avem credite si pe toti ne executa banca daca nu platim, indiferent daca avem sau nu copii.

Nu imi place cand oamenii bogati se plang ca nu le ajung banii. E adevarat ca nici cel mai bogat om din lume nu are destui bani, dar exista in Romania o realitate mult mai cruda si mai injusta decat a femeilor bogate confruntate cu “problema” ingrijirii unui copil. Sunt acei pensionari care mor cu zile datorita unei pensii mult prea mici, care renunta la medicamente sau la alte lucruri elementare pentru a plati intretinerea. Si sunt multe alte probleme din sanatate sau somaj, le stim cu totii, ne vedem parintii sau bunicii cum se chinuie cu niste venituri mizerabile si totusi ne agitam pentru egalitatea intre textilista si directoarea de banca.