Contur intrerupt

M-am decis să închid blogul pentru că nu prea am mai activat ca “blogger” în ultima vreme (2011-2012) deși nu o dată mi s-a facut dor de vremurile când aveam mai mult timp pentru acest hobby. Între timp am alocat timp altor lucruri (istorie, desen, pozat), la fel de interesante și de plăcute, iar schimbarea nu este un lucru rău. Poate pe viitor mă voi întoarce la blog ca să scriu despre lucrurile astea.

Legat de blogul meu, dar și de bloguri în general, am ajuns la concluzia că astăzi au rămas foarte puține lucruri noi de spus și că marea majoritate nu face decât să repete sau să redistribuie mai departe ce zic sau au zis alții. Din fericire sunt mii de surse de informare și divertisment care fac bine ceea ce fac. Pe de altă parte, oamenii nu mai au disponibilitatea de a citi sau asculta o idee până la capăt, deși cererea de informație este mai mare ca oricând.

N-am să scriu adio, pentru că în viitor s-ar putea să mă răzgândesc, dar până atunci, țin să mulțumesc tuturor cititorilor și mai ales celor care au comentat articolele mele! Fără ei, blogul meu ar fi fost mult mai sărac.

* * *

Update mai 2011

Dino

Dino

Mai demult aveam un blog :) Îmi lipsesc vremurile când scriam 3-4 posturi pe săptâmână, dar lasă că merge și așa, mergem înainte, vorba unui fost coleg.

În momentul de față mă consider un om norocos, pentru că fac ce îmi place — nu la servici, desigur, ci prin colaborări. Îmi place că pot să fac ce îmi place mie mai mult, și anume să fiu creativ. Din cauza asta nu prea mai am timp liber, adică acel timp pe care în mod normal l-aș petrece privind un film, jucând WoW, sau ieșind în oraș. Momentan creativitatea mea se materializează prin desene pentru copii, și uneori prin alte chestii gen origami, care a început ca o tehnică anti stress, dar din păcate nu pot să fac origami la servici decât la budă, iar hârtia respectivă nu se îndoaie bine.

De când nu mai joc WoW, citesc mai mult. Să explic. De ceva vreme mi-am luat un gadget, unul cu touch screen. Eu mereu îmi cumpăr ultimul lucrurile trendy, așa am făcut și cu telefonul mobil pe care l-am luat prin 2003 pentru că păream pentru prietenii mei un paranoic care se ascunde de sistem, mai ceva ca în Matrix. Acum e la modă să ai ceva cu touch screen. Nu conteaza ce e, telefon, frigider, prăjitor de pâine, cu touch screen să fie. Decăzusem la stadiul de cioban medieval cu al meu telefon fără (!) touch screen de când toți din jurul meu au o cutiuță magică care se ghidilă la atingeri fine ca în comediile alb negru. Dar eu nu-mi schimb telefonul arhaic cu butoane pe un telșmecher cât o ciocolată, așa că mi-am luat un alt fel de tabletă cât un caiet A5 (nu placă iPad). Nu zic firma, că poate vă luați și voi, iar apoi nu o să mai fiu unicat. In fine, ce ador la “tabget”-ul meu sunt e-cărțile, pentru că nu mai trebuie să îmi îngrop noptiera cu volume și că sunt surprinzător de comod de citit. Mai demult respingeam ideea de ebook. Acum o văd ca pe o alternativă minunată, dar totuși nu ca ceva care să înlocuiască definitiv cartea clasică.

Mi se pare SF să îl citesc pe touchscreen epopeea lui Ghigameș, scrisă pe tăblițe de lut (clay-screen) cu milenii în urmă. Star Trek noua generație este azi. Recent, am citit că teleportarea la nivel cuantic (de informație) a fost reușită de oamenii de știință, deschizând calea unei noi ere informatice a biților cuantici (qbits) și implicații pe care nu le putem cuprinde astăzi… Probabil că peste 10 ani calculatoarele de azi vor fi niște abacuri amuzante pe lângă computerele cuantice și ce alte SF-uri ce se vor mai concretiza.

Totul ar fi bine dacă s-ar termina cu bine, dar mâine e luni. Ar fi perfect dacă ar fi liber, dar nu e. Acest ciclu al agoniei și reînvierii săptămânale mă solicită tot mai mult și concediul pare un pod prea îndepărtat către relaxare. Dar să îi dăm lui Ouroboros să muște din ziua de luni și să zâmbim azi pentru că mâine va fi mai rău :)

Galeria virtuală

De când am rărit-o cu scrisul pe acest blog, am început să desenez mai mult. Desenând, m-a apucat nostalgia vremurilor când desenam mult și foarte haios, vremuri în care publicam benzi desenate și cărți de colorat. Acum, din postura de inginer/programator, mă întreb sincer de ce nu am avut destulă încredere în talentul meu ca să continui pe acest drum al desenului, dar cred că întrebarea mea nu poate fi decât retorică și n-am încotro decât să accept schimbarea pe care am facut-o deja cu mult timp în urmă în viața mea.

Comic sketch

www.sirg.ro/gallery

Totuși, m-am gândit să adun desenele mele preferate într-o galerie virtuală care pe viitor se va extinde cu noi desene, ilustrații, portrete și schițe. Țin foarte mult la această galerie, așa că vă invit să o vizitați.

www.sirg.ro/gallery


 

Mă bucur că am găsit un modul web 2.0 suficient de puternic și versatil, ca Gallery 3, care e de fapt o platformă bună de foto-blog, cu facilități gen comentarii, RSS feeds și plugins.

Pregătesc un blog nou

Am acest blog personal din 2005 și când l-am început nu mi-am propus nimic deosebit, mi se părea mai cool decât a avea status-uri interesante pe messenger și era o chestie nouă.

În cinci ani lumea blogurilor s-a schimbat foarte mult și blogurile personale sunt ucise lent dar sigur de rețelele de socializare unde toată lumea știe ce faci, ce îți place, la ce participi și așa mai departe. (A devenit mai greu să te ascunzi în online decât să te faci văzut) În schimb blogurile de nișă au câștigat teren, iar multe s-au maturizat suficient încât să fie adevărate surse de informație pentru cei interesați.

În ultima vreme nu am mai văzut rostul în a scrie despre mine sau despre părerile mele, în schimb mă bate gândul să îmi fac un blog tematic de vreme ce dupa Plai 2010 am câștigat un premiu școala de blog și blogu.lu, constând într-un domeniu + hosting premium gratuit pe 1 an la blogu.lu. Mulțumesc băieți :)

Încă nu m-am hotărât asupra temei!

Când blogul trece printr-o criză

E vară, e criză și toate astea se simt si la unele bloguri, inclusiv la al meu. Lumea blogurilor e foarte vie și cine nu mai activează în online, coboară repede din ierarhii, lumea te uită și nimic, viața merge înainte. Cred că toți am avut un moment în care ne-am întrebat, ce să mai scriu. Vine un moment în care ai impresia că ai scris cam despre toate și acum numai te repeți sau reciclezi posturi de acum un an doi. Până la urmă e și un lucru bun, înseamnă ca o etapă a blogului s-a încheiat și începe alta, dacă te mai interesează. Din blogher devin cititor de bloguri, chibiț-comentator sau doar un simplu admirator al ideilor altora. E ca și cum crești mare și vine rândul tău să te uiți la cum se joacă copiii.

Mie îmi plac blogherii pentru că în general sunt oameni idealiști, iar mie îmi plac idealiștii. Eu zic că lumea are nevoie de idealiști pentru că de oportuniști și pragmatici e plin. Idealistul nu aleargă numai după bani, el mai are și principii, crede în ceva și asta e bine pentru că altfel toată lumea ar tăcea indiferent dacă e bine sau rău în jurul nostru. E bine să te afli și în ipostaza de creator (de idei), nu numai în cea de consumator, postură în care majoritatea ne regăsim zi de zi.

triunghiul istorie - artă - știință

triunghiul istorie - artă - știință (click pentru a mări)

Cred că decând am blogul, cel mai mult mi-a plăcut să scriu despre artă, istorie și știință. Aș plasa existența omului în acest triunghi (pe care l-am ilustrat în stânga), pentru că istoria înseamnă trecutul nostru, știința viitorul iar arta sintetizează toate frământările și aspirațiile omului de la lucruri banale la căutarea divinității și rostului nostru în lume. Probabil pe viitor voi continua să scriu despre subiectele astea pentru că restul lucrurilor, cum ar fi mizeriile pe care le trăim zi de zi în România, au ajuns să nu mai mă impresioneze, au devenit ca vuvuzelele de la CM de fotbal.


Pe lângă toate astea sunt cât se poate de prins cu alte lucruri și printre altele, vreau vara asta să finalizez proiectul meu cu pendula, pe care l-am pus în stand-by acum câteva luni. Mulți prieteni m-au întrebat de pendulă :) Fiind vară și cald, mai e ceva care mă preocupă, sistemele de răcire (evident custom-made) și deja am găsit niște idei foarte interesante pe net (poate voi reveni cu subiectul acesta pe viitor).

Bucurați-vă de vară, am avut nori vreo șase luni!