Dino

În momentul de față mă consider un om norocos, pentru că fac ce îmi place — nu la servici, desigur, ci prin colaborări. Îmi place că pot să fac ce îmi place mie mai mult, și anume să fiu creativ. Din cauza asta nu prea mai am timp liber, adică acel timp pe care în mod normal l-aș petrece privind un film, jucând WoW, sau ieșind în oraș. Momentan creativitatea mea se materializează prin desene pentru copii, și uneori prin alte chestii gen origami, care a început ca o tehnică anti stress, dar din păcate nu pot să fac origami la servici decât la budă, iar hârtia respectivă nu se îndoaie bine.

De când nu mai joc WoW, citesc mai mult. Să explic. De ceva vreme mi-am luat un gadget, unul cu touch screen. Eu mereu îmi cumpăr ultimul lucrurile trendy, așa am făcut și cu telefonul mobil pe care l-am luat prin 2003 pentru că păream pentru prietenii mei un paranoic care se ascunde de sistem, mai ceva ca în Matrix. Acum e la modă să ai ceva cu touch screen. Nu conteaza ce e, telefon, frigider, prăjitor de pâine, cu touch screen să fie. Decăzusem la stadiul de cioban medieval cu al meu telefon fără (!) touch screen de când toți din jurul meu au o cutiuță magică care se ghidilă la atingeri fine ca în comediile alb negru. Dar eu nu-mi schimb telefonul arhaic cu butoane pe un telșmecher cât o ciocolată, așa că mi-am luat un alt fel de tabletă cât un caiet A5 (nu placă iPad). Nu zic firma, că poate vă luați și voi, iar apoi nu o să mai fiu unicat. In fine, ce ador la “tabget”-ul meu sunt e-cărțile, pentru că nu mai trebuie să îmi îngrop noptiera cu volume și că sunt surprinzător de comod de citit. Mai demult respingeam ideea de ebook. Acum o văd ca pe o alternativă minunată, dar totuși nu ca ceva care să înlocuiască definitiv cartea clasică.

Mi se pare SF să îl citesc pe touchscreen epopeea lui Ghigameș, scrisă pe tăblițe de lut (clay-screen) cu milenii în urmă. Star Trek noua generație este azi. Recent, am citit că teleportarea la nivel cuantic (de informație) a fost reușită de oamenii de știință, deschizând calea unei noi ere informatice a biților cuantici (qbits) și implicații pe care nu le putem cuprinde astăzi… Probabil că peste 10 ani calculatoarele de azi vor fi niște abacuri amuzante pe lângă computerele cuantice și ce alte SF-uri ce se vor mai concretiza.

Totul ar fi bine dacă s-ar termina cu bine, dar mâine e luni. Ar fi perfect dacă ar fi liber, dar nu e. Acest ciclu al agoniei și reînvierii săptămânale mă solicită tot mai mult și concediul pare un pod prea îndepărtat către relaxare. Dar să îi dăm lui Ouroboros să muște din ziua de luni și să zâmbim azi pentru că mâine va fi mai rău

www.sirg.ro/gallery

www.sirg.ro/gallery

Mă bucur că am găsit un modul web 2.0 suficient de puternic și versatil, ca Gallery 3, care e de fapt o platformă bună de foto-blog, cu facilități gen comentarii, RSS feeds și plugins.

În cinci ani lumea blogurilor s-a schimbat foarte mult și blogurile personale sunt ucise lent dar sigur de rețelele de socializare unde toată lumea știe ce faci, ce îți place, la ce participi și așa mai departe. (A devenit mai greu să te ascunzi în online decât să te faci văzut) În schimb blogurile de nișă au câștigat teren, iar multe s-au maturizat suficient încât să fie adevărate surse de informație pentru cei interesați.

În ultima vreme nu am mai văzut rostul în a scrie despre mine sau despre părerile mele, în schimb mă bate gândul să îmi fac un blog tematic de vreme ce dupa Plai 2010 am câștigat un premiu școala de blog și blogu.lu, constând într-un domeniu + hosting premium gratuit pe 1 an la blogu.lu. Mulțumesc băieți

Încă nu m-am hotărât asupra temei!

Mie îmi plac blogherii pentru că în general sunt oameni idealiști, iar mie îmi plac idealiștii. Eu zic că lumea are nevoie de idealiști pentru că de oportuniști și pragmatici e plin. Idealistul nu aleargă numai după bani, el mai are și principii, crede în ceva și asta e bine pentru că altfel toată lumea ar tăcea indiferent dacă e bine sau rău în jurul nostru. E bine să te afli și în ipostaza de creator (de idei), nu numai în cea de consumator, postură în care majoritatea ne regăsim zi de zi.

triunghiul istorie - artă - știință (click pentru a mări)

Pe lângă toate astea sunt cât se poate de prins cu alte lucruri și printre altele, vreau vara asta să finalizez proiectul meu cu pendula, pe care l-am pus în stand-by acum câteva luni. Mulți prieteni m-au întrebat de pendulă Fiind vară și cald, mai e ceva care mă preocupă, sistemele de răcire (evident custom-made) și deja am găsit niște idei foarte interesante pe net (poate voi reveni cu subiectul acesta pe viitor).

Bucurați-vă de vară, am avut nori vreo șase luni!

Probabil că s-au adunat tot felul de probleme și dezamăgiri (nu sentimentale) și într-adevăr viața mea a simțit un recul cam mare. În România anului de criză 2010 nici nu e de mirare, deși criză nu e pentru toată lumea așa că nu sunt sigur câți înțeleg fenomenul. Nu degeaba mi-am luat și câteva zile de concediu, rămase de anul trecut, pentru ca deja totul se învârtea amețitor, știți voi senzația aceea când te învârți într-un carusel care o ia tot mai repede și nu se mai oprește.

Desigur că în ultima vreme am tras tot felul de concluzii, dar nu am de gând să îmi transform blogul într-un hate blog, pentru că dacă ceva merită menționat în viață sunt lucrurile frumoase sau interesante.

• n-am abandonat proiectul cu pendula, dar mă presează alte chestii mai urgente și nu mai am timp acum
• sper să revin în curând cu desene/grafică pentru că vreau să-mi reîmprospătez galeria
• mai joc WoW, dar prea puțin
• voi scrie mai des

Cei care îmi urmăresc blogul au observat că scriu mai puțin și asta e pentru că mă ocup de câteva proiecte personale noi, care îmi mânâncă aproape tot timpul liber, și cu care voi mai reveni pe blog.

Dpdv al blogului, luna s-a încheiat foarte fain, la un blogmeet reușit, unde a venit incredibil de multă lume, fiecare cu câte o pălărie trăznită, poate cea mai reușită temă de până acum. O să revin cu poze (sper).

În februarie îmi expiră hostingul, un VPS de la Rohost, la care aș vrea să găsesc o alternativă similară (plăteam aprox 130 ron pe an), sunt deschis la oferte.

Eu mi-am imaginat cu totul altfel anul 2010. Pe scurt, eu mi l-am imaginat ca un an fără griji. Pentru mine, cu mulți ani în urmă, era ceva dincolo de necunoscut, pentru că anul 2000 părea ceva SF. Era o vreme când oamenii credeau că în 2000 vom zbura pe Marte și că ne vom teleporta de la serviciu acasă și invers. Dar după revoluție am crezut că 2000 nu va fi neapărat SF ci mai prosper. Când aveam 10 ani, în primăvara lui 1990, am fost într-o excursie cu școala în fosta RDG (Germania de Est) pentru 2 săptămâni. Diferența era de la cer la pământ și am crezut, cu mintea mea de atunci, că România va fi la fel ca RDG, cel puțin la orașe, peste 10 ani, adică în anul 2000. (RDG a fost tot timpul mai săracă decât Germania de Vest (RFG), susținută puternic de Aliați și NATO după război). În 1993, am avut norocul să vizitez și RFG, tot pentru două săptămâni, timp în care am văzut că era o diferență uriașă între RFG și RDG. Pentru mine Germania însemna Milka, LEGO, ursuleții gumați Haribo și toată această abundență de lucruri de calitate pe care ți le puteai permite. Atunci mi-am dat seama că diferența dintre România și Germania era atât de mare încât, poate cine știe, peste 20 de ani, îi vom vedea din urmă, dar nu-i vom ajunge niciodată.

Din păcate, după 20 de ani, n-am ajuns din urmă nici RDG-ul din 1990, mulți nu mai speră la nimic bun, unii pleacă din țară, iar câțiva mai continuă să spere la o minune care să-i afecteze măcar pe ei, dacă nu și pe restul. La ProTV a fost o serie retrospective excelente în cadrul emisiunii “România te iubesc!” (1990-1991, 1992-1996, 1996-2000, 2004-2007) în care am putut să ne uităm într-o oglindă a timpului și să ne vedem așa cum am fost în acești 20 de ani. Recomand să vă uitați la toate. A fost un bilanț absolut necesar, pentru că nu întâmplător oamenii își fac liste la cumpăna dintre ani. Ca să îți faci planuri de viitor trebuie să privești un pic în trecut. Ce ai făcut, unde ai greșit, ce ai învățat și ce îți dorești. Sper că ne-am trezit totuși.

P.S. Încep anul cu o temă nouă de blog, care nu este încă 100% gata, dar așa mai am ceva în plus de “meșterit” la blog. (e o modificare făcută de mine după tema Whitehouse de Pagelines). Sper că e mai bună și sper că o să vă placă secțiunea de comentarii cu noile facilități.

Multă sănătate și succes în 2010!

Au fost prezenţi trei muşchetari — Sirg, Richie, Raka, plus dama cu camelii (Cami) care s-au distrat pe temele cele mai diverse, inclusiv vârsta lui Cami În roluri secundare, s-au prezentat: Tomata, Florin Puşcaş (care a trecut ca glonţul) şi alţii cu apariţii scurte. Puţini, dar buni!

Apoi a venit Tomata, cu o ţinută neaşteptat de sexy cu care am vorbit de plase de ţânţari şi John Lee Hooker (există o legătură dacă o căutaţi). Ei îi dedic următoarea piesă. Persoanele care nu vor să audă cum cântă Hooker cu Satana să închidă calculatorul!

Dora a venit ca de obicei cu alaiul ei de elfi, alunecând pe o rază, dar de data asta n-am mai vorbit de Gondor şi orci, dar, la o ceaşcă de capucino vienez (de la pub-ul irlandez), am analizat un gadget numit Poken (?), un fel de apendice al dependenţilor de reţele de socializare. Ştiţi voi, hi5, facebook, twitter… N-am înţeles exact ce face Pokenul ăsta, dar am observat că atunci când Dora l-a atins pe al ei de cel al lui Dan (deceblog), al ei s-a făcut verde, în schimb cu al altora s-a făcut roşu. Deci e un fel de horoscop, dacă e verde, te poţi combina, cred.

Mai încolo a sosit și Nebuloasa într-o ținută alb negru chic care mi-a atras atenția (ca de obicei). Mi s-a părut că și parfumul era alb negru. Apoi atmosfera a devenit tot mai gălăgioasă, până când Nebuloasa a luat blogherițele la o plimbare nu știu unde. Înainte să plec l-am remarcat pe un tânăr blogher care a comandat o halbă uriașă de bere ce ar fi intimidat și un englez bețiv. Un om hotărât cu ambiții clare!

Nu știu la cine a rămas lista, poate reveniți cu un link. Salutări și succes la blogul săptămânii!

P.S. Scuze celor pe care nu i-am mentionat, dar am uitat sa fac o copie a listei