N-am murit

A trecut mai bine de o lună de când nu am mai scris nimic pe acest blog și cunoscuții mă întreabă pe mail sau prin alte surse dacă mai trăiesc. Faptul că am apărut la verde pentru biciclete ediția 2010 și la blogmeet #27 arată că n-am murit, dar interesul meu pentru blog a scăzut la un minim istoric din 2005-2006 când începeam Contur Infinit.

Probabil că s-au adunat tot felul de probleme și dezamăgiri (nu sentimentale) și într-adevăr viața mea a simțit un recul cam mare. În România anului de criză 2010 nici nu e de mirare, deși criză nu e pentru toată lumea așa că nu sunt sigur câți înțeleg fenomenul. Nu degeaba mi-am luat și câteva zile de concediu, rămase de anul trecut, pentru ca deja totul se învârtea amețitor, știți voi senzația aceea când te învârți într-un carusel care o ia tot mai repede și nu se mai oprește.

Desigur că în ultima vreme am tras tot felul de concluzii, dar nu am de gând să îmi transform blogul într-un hate blog, pentru că dacă ceva merită menționat în viață sunt lucrurile frumoase sau interesante.

  • n-am abandonat proiectul cu pendula, dar mă presează alte chestii mai urgente și nu mai am timp acum
  • sper să revin în curând cu desene/grafică pentru că vreau să-mi reîmprospătez galeria
  • mai joc WoW, dar prea puțin
  • voi scrie mai des :)

Ianuarie plin

Tocmai s-a terminat luna ianuarie, care pentru mine a fost o lună foarte plină și ocupată, chestie destul de inedită pentru prima lună din an, care în cazul meu vine după o îndelungată “hibernare” din decembrie.

Cei care îmi urmăresc blogul au observat că scriu mai puțin și asta e pentru că mă ocup de câteva proiecte personale noi, care îmi mânâncă aproape tot timpul liber, și cu care voi mai reveni pe blog.

Dpdv al blogului, luna s-a încheiat foarte fain, la un blogmeet reușit, unde a venit incredibil de multă lume, fiecare cu câte o pălărie trăznită, poate cea mai reușită temă de până acum. O să revin cu poze (sper).

În februarie îmi expiră hostingul, un VPS de la Rohost, la care aș vrea să găsesc o alternativă similară (plăteam aprox 130 ron pe an), sunt deschis la oferte.

Noi în anul 2000 .. zece

În primul rând, La Mulți Ani tuturor! Mă bucur că s-a dus cenușiul an 2009 cu problemele lui economice, politice și ce am mai avut noi pe aici. Am văzut că multă lume și-a făcut liste cu ce a făcut, ce n-a făcut, ce își propune și așa mai departe. E bine să-ți faci liste, dar nu cred că e bine să faci public ce îți propui pentru viitor. Doar nu candidezi la primărie. Și eu mi-am propus o mulțime de lucruri și sper ca în decembrie 2010 să pot bifa tot de pe lista asta. Defapt așa le doresc tuturor.

Eu mi-am imaginat cu totul altfel anul 2010. Pe scurt, eu mi l-am imaginat ca un an fără griji. Pentru mine, cu mulți ani în urmă, era ceva dincolo de necunoscut, pentru că anul 2000 părea ceva SF. Era o vreme când oamenii credeau că în 2000 vom zbura pe Marte și că ne vom teleporta de la serviciu acasă și invers. Dar după revoluție am crezut că 2000 nu va fi neapărat SF ci mai prosper. Când aveam 10 ani, în primăvara lui 1990, am fost într-o excursie cu școala în fosta RDG (Germania de Est) pentru 2 săptămâni. Diferența era de la cer la pământ și am crezut, cu mintea mea de atunci, că România va fi la fel ca RDG, cel puțin la orașe, peste 10 ani, adică în anul 2000. (RDG a fost tot timpul mai săracă decât Germania de Vest (RFG), susținută puternic de Aliați și NATO după război). În 1993, am avut norocul să vizitez și RFG, tot pentru două săptămâni, timp în care am văzut că era o diferență uriașă între RFG și RDG. Pentru mine Germania însemna Milka, LEGO, ursuleții gumați Haribo și toată această abundență de lucruri de calitate pe care ți le puteai permite. Atunci mi-am dat seama că diferența dintre România și Germania era atât de mare încât, poate cine știe, peste 20 de ani, îi vom vedea din urmă, dar nu-i vom ajunge niciodată.

Din păcate, după 20 de ani, n-am ajuns din urmă nici RDG-ul din 1990, mulți nu mai speră la nimic bun, unii pleacă din țară, iar câțiva mai continuă să spere la o minune care să-i afecteze măcar pe ei, dacă nu și pe restul. La ProTV a fost o serie retrospective excelente în cadrul emisiunii “România te iubesc!” (1990-1991, 1992-1996, 1996-2000, 2004-2007) în care am putut să ne uităm într-o oglindă a timpului și să ne vedem așa cum am fost în acești 20 de ani. Recomand să vă uitați la toate. A fost un bilanț absolut necesar, pentru că nu întâmplător oamenii își fac liste la cumpăna dintre ani. Ca să îți faci planuri de viitor trebuie să privești un pic în trecut. Ce ai făcut, unde ai greșit, ce ai învățat și ce îți dorești. Sper că ne-am trezit totuși.


P.S. Încep anul cu o temă nouă de blog, care nu este încă 100% gata, dar așa mai am ceva în plus de “meșterit” la blog. (e o modificare făcută de mine după tema Whitehouse de Pagelines). Sper că e mai bună și sper că o să vă placă secțiunea de comentarii cu noile facilități.

Multă sănătate și succes în 2010!

Blogmeet 19

Nu sunt multe de povestit despre întâlnirea de luna asta. Se pare că toţi au plecat în vacanţe de vis sau, conspirativ, s-au întalnit în altă parte.

Au fost prezenţi trei muşchetari — Sirg, Richie, Raka, plus dama cu camelii (Cami) care s-au distrat pe temele cele mai diverse, inclusiv vârsta lui Cami :) În roluri secundare, s-au prezentat: Tomata, Florin Puşcaş (care a trecut ca glonţul) şi alţii cu apariţii scurte. Puţini, dar buni!

Blogmeet 18

Ce repede a trecut o lună! Ieri a fost ultima dumincă din lună, deci deja consacrata ziuă de întâlnire a blogherilor timișoreni. Deşi întâlnirea începe la 16:00, mai toată lumea vine după 17 … Eu am întârziat 30 de minute şi am găsit 2 sau 3 blogheri. Richie e mereu primul. Apoi a venit Dojo, vorbăreaţă ca de obicei şi cu limbajul colorat. Dojo e genul de persoană care trece cu calm direct la subiect şi îmi imaginez că taie trandafirii cu katana.

Apoi a venit Tomata, cu o ţinută neaşteptat de sexy cu care am vorbit de plase de ţânţari şi John Lee Hooker (există o legătură dacă o căutaţi). Ei îi dedic următoarea piesă. Persoanele care nu vor să audă cum cântă Hooker cu Satana să închidă calculatorul!

Dora a venit ca de obicei cu alaiul ei de elfi, alunecând pe o rază, dar de data asta n-am mai vorbit de Gondor şi orci, dar, la o ceaşcă de capucino vienez (de la pub-ul irlandez), am analizat un gadget numit Poken (?), un fel de apendice al dependenţilor de reţele de socializare. Ştiţi voi, hi5, facebook, twitter… N-am înţeles exact ce face Pokenul ăsta, dar am observat că atunci când Dora l-a atins pe al ei de cel al lui Dan (deceblog), al ei s-a făcut verde, în schimb cu al altora s-a făcut roşu. Deci e un fel de horoscop, dacă e verde, te poţi combina, cred.

Mai încolo a sosit și Nebuloasa într-o ținută alb negru chic care mi-a atras atenția (ca de obicei). Mi s-a părut că și parfumul era alb negru. Apoi atmosfera a devenit tot mai gălăgioasă, până când Nebuloasa a luat blogherițele la o plimbare nu știu unde. Înainte să plec l-am remarcat pe un tânăr blogher care a comandat o halbă uriașă de bere ce ar fi intimidat și un englez bețiv. Un om hotărât cu ambiții clare!

Nu știu la cine a rămas lista, poate reveniți cu un link. Salutări și succes la blogul săptămânii!