Impresii din Ungaria

Budapesta

Recent am fost din nou în Ungaria cu câţiva colegi. Mânaţi de apropierea Paştelui şi a speculei care ne goleşte buzunarele în apropierea oricărei sărbători, ne-am gândit să facem nişte cumpărături. În primul rând, ouăle sunt 30 de bani, spre deosebire de 50 sau chiar 60 cât sunt la magazinele de la mine din zonă. Continue reading

Trădaţi în dragoste sau test de fidelitate

Emisiunile de la noi de tip “Cheaters” copiate din vest sunt cel putin hilare, mai ales când se lasă cu scandal. Nu prea înţeleg nivelul de disperare al unui om care îl face să apeleze la o astfel de soluţie circ, dar prin emisiunile astea exagerate se vede cum reacţionează femeile sau bărbaţii în situaţii de “flagrant”. Cu toate că am înţeles că emisiunile astea sunt trucate (nu ştiu cum, dar mă rog) sunt caraghioase dar şi dureroase prin penibilul lor. Totuşi, de fiecare dată când le prind, mă uit şi rămân blocat de ce se întâmplă.

Bărbaţii sar la bătaie precum cocoşii, iar femeile dau cu poşeta. Oare e dragoste, gelozie sau orgoliu? Pentru că eu cred că femeile se ataşează mai mult cu sufletul decât barbaţii, deşi nu vreau să spun că barbaţii nu ar pune suflet. Totuşi, chiar dacă sunt bărbat, după o analiză atentă am concluzionat că barbaţii pun mai puţin suflet chiar dacă uneori se îndrăgostesc prosteşte, dar iubesc parcă mai mult cu orgoliul. Uneori durerea de suflet doare mai puţin decât orgoliul rănit. Dar pentru un bărbat e mai uşor să “înşele”, în sensul ca să şi-o tragă cu una, rezumându-se la fizic, pe când, unei femei îi e (in general) mai greu să se rezume doar la fizic, deoarece femeile sunt atrase şi de personalitatea unui tip, nu ca la bărbaţi, pentru care contează 90% fizicul… iar personalitatea femeii este adesea ignorată sau minimalizată complet de bărbaţi.

Dar mai mult mă interesează să înţeleg de ce înşeală femeile, pentru că în cazul bărbaţilor nu e foarte complicat de aflat. Este interesant că toate reprezentantele sexului frumos pe care le cunosc, afirmă că nu şi-ar înşela prietenul sau soţul, de multe ori folosind şi cuvântul “niciodată”. Femeile pun mare preţ pe fidelitate şi urăsc minciuna, deşi adesea o folosesc cu atâta îndemânare. Oops. Varianta oficială e că o femeie nu minte niciodată şi niciodată să spuneţi unei femei că minte. Un bărbat nu are niciodată câştig de cauză cu o femeie (ele au ultimul cuvânt), iar ăsta este atuul lor, ele mereu câştigă la capitolul imagine.

Adevărul este că unui bărbat infidel îi corespunde în mod real cel puţin o femeie infidelă. După părerea mea, infidelitatea apare datorită unei probleme de comunicare, pentru că cei doi nu sunt în stare să îşi scoată ochelarii de cal şi să îşi zică, băi bărbate/femeie, mă plictisesc. Femeia vrea să fie mai mult în centrul atenţiei şi să fie răsfăţată, pe când bărbatul vrea să fie lăsat în pace, să se vadă mai mult cu prietenii lui gălăgioşi şi să îşi facă damblalele. Oamenii înşeală pentru că le lipseşte ceva în viaţa de cuplu, şi dacă la început e mai greu să “calce strâmb”, după ce au “comis-o” odată, e mai simplu a doua oară şi tot aşa. O femeie îşi poate găsi un iubit doar pentru că acela o plimbă mai mult în oraş şi e mai amuzant decât soţul, iar un bărbat, pentru că nevastă-sa a devenit prea previzibilă şi neinteresantă pentru el. Uneori e chiar atât de simplu.

Despre comparaţiile între femei şi bărbaţi

Am preluat de la Dora un link despre nenumăratele motive pentru care “e mai grozav să fi femeie decât bărbat” sau cu alte cuvinte, cât e de naşpa, după mintea femeilor, ca să fi bărbat.

În primul rând, ăsta e un subiect răsuflat dar, judecând după insistenţa prin care continuă să apară prin reviste, Internet şi discuţii, este foarte popular. Ce am remarcat eu, după foarte multe remarci prin care femeia e mai “cool” decât bărbatul, mai ales după ultimul argument – bărbaţii sunt opţionali – e că femeile care fac genul ăsta de comentarii au cel puţin o problemă legată de bărbaţi. Când o femeie vede că nu se potriveşte sau nu se înţelege cu un bărbat în cuplu, de multe ori “justifică” această nepotrivire prin faptul că ea este superioară lui – normal, ca dezamăgirea să-i fie mai uşor de suportat şi de justificat în faţa prietenelor. Atunci se găsesc toate motivele din lume pentru care ea este mai bună ca el şi face o listă cu asta. Până la urmă, el pierde, îşi zice ea, el nu îşi dă seama ce are şi ce a avut. Femeia schimbă bărbatul… cu altul!

Îmi displac femeile acrite cu iz de frustrare, pentru că se victimizează punând vina pe cei din jur, în special pe el şi pe foşti, pe care ea i-a ales, fiecare fiind pe rând, cel mai special tip. Peculiar a scris un articol grozav, zic eu, despre ce îşi doreşte o femeie, descriind un scenariu comun al unei fete de azi. Cel mai simplu e să dai vina pe ceilalţi pentru eşecurile tale. Dacă nu e nimeni devină, atunci e vremea, Luna sau astrele. Dar în general, bărbaţii sunt devină pentru toate, pentru că, cică, e o lume a bărbaţilor, dar în care, totuşi, e mai grozav să fi femeie decât bărbat.

Lucrurile stau aproape invers – trăim într-o lume în care vânzările şi campaniile publicitare sunt axate pe femei, femeia devenind cel mai comercial lucru, promovând chiar şi produse exclusiv pentru bărbaţi (medicament pentru prostată). Femininul este adesea o marfă, şi de aceea multe femei sunt privite şi tratate ca atare. Este efectul societăţii de consum, preluate de la americani, în care consumi femeia în formă de băutură răcoritoare în timp ce o priveşti în poziţii provocatoare şi sugestive pe panouri cât blocul. Defapt, femeia conduce, pentru că sunt cele care beneficiază direct de atenţia care li se acordă.

Adevărul este că femeile tânjesc după acel bărbat ideal şi inexistent desprins din filme. E acel bărbat care le poate domoli cinismul – antidot pentru posibilele esecuri rapide în dragoste – care le poate aduce în starea aceea de prosteală, numită îndragosteală (şi rimează) în care bărbatul lor e frumos, deştept şi grozav, chiar dacă are multe din defectele detestabile “în teorie”. Dacă ea e îndrăgostită dar n-are nimic în comun cu iubitul ei, se zice că se “completează” reciproc. Altfel, dacă au lucruri în comun, precum drumul către servici, se zice că sunt pe “aceeaşi lungime de undă”. Important e ca ea să fie îndrăgostită, altfel toţi bărbaţii sunt la fel de porci, iar cei de treabă sunt doar de treabă şi atât, confirmând regula.