I got the blues

Uneori mi se face poftă de o anumită muzică, plină de trăiri și un pic “depresivă”. Mi se pare că muzica de azi este mult mai superficială, cel puțin cea transmisă peste tot, față de cea de acum 40-50 de ani…

Câteva recomandări:

Paul Rodgers – Muddy Water Blues
Eric Clapton & Buddy Guy – Sweet Home Chicago
B. B. King & Eric Clapton – The Thrill Is Gone
John Lee Hooker – No Shoes
Peggy Lee – Fever
Nina Simone – Don’t Let Me Be Misunderstood
Blues Brothers/Aretha Franklin – Think
Herbie Hancock – Watermelon Man
John Lee Hooker – Boom boom (a se vedea cum își bate singur ritmul)
Ray Charles – Georgia on my mind
John Lee Hooker – The Healer
Dinah Washington – What a Difference A Day Made

Schimbând registrul la epoca hippy …

Joan Osborne – Son Of A Preacher Man
Janis Joplin – A Woman Left Lonely
Joan Baez – House of The Rising Sun, 1960
Bob Dylan – Knockin’ on Heaven’s door, 1973
The Moody Blues – Nights In White Satin, 1967
Simon & Garfunkel – El Condor Pasa, 1970
Janis Joplin – Try (Live at Woodstock, 1969)
Janis Joplin – Cry Baby (live in Toronto, 1970)
The Beatles – Let It Be
The Eagles – Hotel California
Bob Marley – No woman no cry
Blondie – Maria
Kansas – Dust In The Wind
Simon & Garfunkel – Sound Of Silence
The Bee Gees – Massachusetts
Simon & Garfunkel – Mrs. Robinson (live)

Deși ziceam că azi nu se mai face muzica de pe “vremuri”, totuși sunt multe voci minunate ca altă data, doar vremurile sunt altele. Închei cu o piesă minunată de Ayo (mama ei e țigancă din România)

Ayo – Down on my knees

* * *

În ultima vreme n-am mai vrut sa zic/scriu nimic, ci dimpotrivă, să ascult sau să citesc. Iar muzica asta e pentru mine o plăcere. Îmi place foarte mult John Lee Hooker, deși fiecare mare bluesman are ceva special și unic. Apoi mă bucur că am redescoperit-o pe Janis Joplin, un imens talent de care lumea a fost furată, odată cu moartea fulgerătoare a artistei la numai 27 de ani…

Audiție/vizionare plăcută!

P.S. Știu că anumite cititoare vor aprecia lista mea (Lili, da, mă gândesc și la tine)

Un pic de Chopin pentru dumneavoastra :)

In ultima vreme nu mai apuc sa fac aproape nimic din ce ma relaxeaza, parca sunt un soricel alb intr-o morisca scapata de sub control. Asa ca am amanat niste posturi.
Cu cateva zile in urma am fost la un coleg care ne-a invitat la un recital de pian la el acasa, pianul fiind un hobby de al sau, si sincer am fost foarte impresionat. Recunosc ca m-a atras si repertoriul – Chopin, Bach si Mozart.

In primul rand, este foarte diferit sa stai aproape de pian si sa simti practic fiecare vibratie si tonalitate care vine de langa tine. Fiind doar cu cativa prieteni intr-o camera toata experienta devine mai personala decat poate fi la un spectacol unde esti inghesuit cu cateva sute de necunoscuti.

Recomandarea de azi (link youtube): Chopin Waltz No.19 in A minor

Viata fara muzica ar fi o greseala. Am auzit undeva vorba asta si este ceea ce simt si eu. Dar muzica nu inseamna numai sunete si armonii, pentru ca daca ar fi doar atat, am avea computere cantand perfect si matematic dupa partitura. Muzica este un triunghi intre artist, instrument si ascultator, cu alte cuvinte o experienta, pentru ca artistul personalizeaza muzica dupa cum simte si cel care asculta trebuie sa devina la randul sau un instrument, dar de ascultat si simtit, un fel de antena pentru artist.

Mi-a placut cum muzica se construia in fata ochilor mei, cum fiecare atingere de clapa devenea o picatura de frumos ce umplea un pahar al incantarii. Desi era tarziu si eram obosit ca un catar batran, notele lui Chopin ma revigorau si ma gandeam cat de simplu e uneori sa te bucuri de viata. Sau poate nu e asa de simplu, de vreme ce a trebuit sa se nasca un geniu cu cateva secole in urma si apoi altcineva sa munceasca ani de zile ca din “ding dong” sa faca muzica si astfel sa-l savurez eu pe Chopin.

Multumesc Christi!

Stefan Dimitrescu – Portretul Eugeniei Stoian

Iata raspunsul de la ghicitoarea mea de saptamana trecuta:

Stefan Dimitrescu, portretul Eugeniei Stoian

Stefan Dimitrescu, portretul Eugeniei Stoian

Ștefan Dimitrescu (1886 – 1933) este unul din pictor români mai mai puțin cunoscuți, deși lucrările sale sunt comparabile cu cele ale altor mari pictori români. Să zicem că nu este un pictor popular, precum Tonitza sau Grigorescu, de care a auzit mai toată lumea. Mie lucrările lui îmi amintesc de stilul lui Tonitza, cu care de altfel Dimitrescu a fost foarte bun prieten.

Mi-a plăcut portretul acesta pentru că femeia are o expresie aparte și o mină burgheză care contrastează cu decorul țărănesc moldovean.

Deși expresia feței imi sugerează o femeie plină de griji, poziția brațelor surprinde un moment de relaxare, ca și cum doamna Stoian ar fi în compania unei bune prietene sau a cuiva drag. Ca privitor, acest tablou mă pune în această postură, ca și cum tocmai aș fi invitat această doamnă să stea un răgaz cu mine, la un pahar de vorbă.

Ghicitoare artistica

Unul din blogurile mele favorite “X – Rezonante Imposibile“, are o rubrica de ghicitori la care particip cu mare drag. A se vedea ghicitoarea lunii martie 2010 :) . De mult ma gandeam sa raspund cu o ghicitoare, dar nu imi venea nimic deosebit in minte…

Recent am dat peste acest minunat tablou, care mie imi place foarte mult, unul dintre motive fiind expresia personajului.

Cine e artistul si personajul?

portret-pt-ghicitoare-1