Câteva recomandări:

Paul Rodgers – Muddy Water Blues
Eric Clapton & Buddy Guy – Sweet Home Chicago
B. B. King & Eric Clapton – The Thrill Is Gone
John Lee Hooker – No Shoes
Peggy Lee – Fever
Nina Simone – Don’t Let Me Be Misunderstood
Blues Brothers/Aretha Franklin – Think
Herbie Hancock – Watermelon Man
John Lee Hooker – Boom boom (a se vedea cum își bate singur ritmul)
Ray Charles – Georgia on my mind
John Lee Hooker – The Healer
Dinah Washington – What a Difference A Day Made

Schimbând registrul la epoca hippy …

Joan Osborne – Son Of A Preacher Man
Janis Joplin – A Woman Left Lonely
Joan Baez – House of The Rising Sun, 1960
Bob Dylan – Knockin’ on Heaven’s door, 1973
The Moody Blues – Nights In White Satin, 1967
Simon & Garfunkel – El Condor Pasa, 1970
Janis Joplin – Try (Live at Woodstock, 1969)
Janis Joplin – Cry Baby (live in Toronto, 1970)
The Beatles – Let It Be
The Eagles – Hotel California
Bob Marley – No woman no cry
Blondie – Maria
Kansas – Dust In The Wind
Simon & Garfunkel – Sound Of Silence
The Bee Gees – Massachusetts
Simon & Garfunkel – Mrs. Robinson (live)

Deși ziceam că azi nu se mai face muzica de pe “vremuri”, totuși sunt multe voci minunate ca altă data, doar vremurile sunt altele. Închei cu o piesă minunată de Ayo (mama ei e țigancă din România)

Ayo – Down on my knees

* * *

În ultima vreme n-am mai vrut sa zic/scriu nimic, ci dimpotrivă, să ascult sau să citesc. Iar muzica asta e pentru mine o plăcere. Îmi place foarte mult John Lee Hooker, deși fiecare mare bluesman are ceva special și unic. Apoi mă bucur că am redescoperit-o pe Janis Joplin, un imens talent de care lumea a fost furată, odată cu moartea fulgerătoare a artistei la numai 27 de ani…

Audiție/vizionare plăcută!

P.S. Știu că anumite cititoare vor aprecia lista mea (Lili, da, mă gândesc și la tine)

In primul rand, este foarte diferit sa stai aproape de pian si sa simti practic fiecare vibratie si tonalitate care vine de langa tine. Fiind doar cu cativa prieteni intr-o camera toata experienta devine mai personala decat poate fi la un spectacol unde esti inghesuit cu cateva sute de necunoscuti.

Recomandarea de azi (link youtube): Chopin Waltz No.19 in A minor

Viata fara muzica ar fi o greseala. Am auzit undeva vorba asta si este ceea ce simt si eu. Dar muzica nu inseamna numai sunete si armonii, pentru ca daca ar fi doar atat, am avea computere cantand perfect si matematic dupa partitura. Muzica este un triunghi intre artist, instrument si ascultator, cu alte cuvinte o experienta, pentru ca artistul personalizeaza muzica dupa cum simte si cel care asculta trebuie sa devina la randul sau un instrument, dar de ascultat si simtit, un fel de antena pentru artist.

Mi-a placut cum muzica se construia in fata ochilor mei, cum fiecare atingere de clapa devenea o picatura de frumos ce umplea un pahar al incantarii. Desi era tarziu si eram obosit ca un catar batran, notele lui Chopin ma revigorau si ma gandeam cat de simplu e uneori sa te bucuri de viata. Sau poate nu e asa de simplu, de vreme ce a trebuit sa se nasca un geniu cu cateva secole in urma si apoi altcineva sa munceasca ani de zile ca din “ding dong” sa faca muzica si astfel sa-l savurez eu pe Chopin.

Multumesc Christi!

Stefan Dimitrescu, portretul Eugeniei Stoian

Mi-a plăcut portretul acesta pentru că femeia are o expresie aparte și o mină burgheză care contrastează cu decorul țărănesc moldovean.

Deși expresia feței imi sugerează o femeie plină de griji, poziția brațelor surprinde un moment de relaxare, ca și cum doamna Stoian ar fi în compania unei bune prietene sau a cuiva drag. Ca privitor, acest tablou mă pune în această postură, ca și cum tocmai aș fi invitat această doamnă să stea un răgaz cu mine, la un pahar de vorbă.

Recent am dat peste acest minunat tablou, care mie imi place foarte mult, unul dintre motive fiind expresia personajului.

Cine e artistul si personajul?

Am avut imensa ocazie de a-l vizita acum doi ani și atunci n-am scris despre călătoriile mele pentru că o parte din obiectivul concediului meu era să mă detașez de tot ce înseamnă lumea calculatoarelor și bloguri pentru două săptămâni. Dar luna de miere a lui Maddy în Italia mi-a amintit de momentele petrecute la Panteon, și că atunci făcusem un mini film, fiindcă impresia mea era că nu pot cuprinde măreția construcției în câteva poze. Ieri m-am apucat să-l caut, l-am editat un pic, așa că iată-l: (porniți boxele pentru că melodia de fundal face toți banii)

Dedic filmul lui Maddy & Cipri, prietenilor mei Mihai și Boro (cu care am fost în grupul din Italia) și nu în ultimul rând mamei

P.S. Ăștia de la Youtube au luat-o razna pentru că nu te mai lasă să pui anumite melodii în filmele tale din cauza drepturilor de autor. În schimb îți oferă să pui alte piese, evident cele pe care le recomandă ei (sugestii pentru care probabil cer bani de la artiștii recomandați). Toate serviciile bune de pe internet care au început frumos și rebel au ajuns niște instrumente de stors bani din orice detaliu, de parcă nu se mai satură.

Pe aceeași temă: Roma, Impresii (I).

–

P.S. De o vreme nu mai scriu pe blog… văd că foarte multă lume toacă aceleași subiecte/mizerii care ne încurcă viața, criza, gropile, iarna, traficul, prostia și chiar nu mai am ce să adaug. E de înțeles, uneori îți vine să urli, și îți dai drumul prin blog. De primăvară aș scrie, dar să vină odată! În rest, până revin cu lucruri interesante, vă las cu muzica

Mona Lisa, de LEGOnardo da Vinci

Pe mine m-a surprins un băiat cu mărțișoare “culte”, făcute după capodopere ale unor pictori celebri. Astfel, după ce am văzut mărțișorul celebrity, l-am văzut și pe cel de tip quiz. (mă așteptam să văd mărțișoare cu Avatar, dar n-am văzut). Să zicem că “merge” să dai un mărțișor cu Mona Lisa, dar cum e să dai unul cu autoportret cu urechea tăiată de Van Gogh? Ca glumă, mi-e mi-a plăcut ăsta cu Mona Lisa din LEGO, de Le(g)onardo da Vinci, pe care îl dedic cu drag tuturor cititoarelor mele

Ciocănitoarea Woody și Nicolae Herlea (poate cea mai bună interpretare)

Adagio (Spartacus) – Aram Khachaturian