Dacă vă plac misterele și lucrurile inexplicabile din istorie, probabil că ați auzit de celebrele hărți ale lui Piri Reis, un amiral și cartograf turc din secolul al XVI-lea. Hărțile lui au fost descoperite relativ recent, adică în 1929, din întâmplare, cu ocazia renovării unei clădiri. Hărțile sunt foarte detaliate și precise pentru secolul 16, dar partea care a creat controverse a fost detaliul cu care erau desenate contururile continentelor americane, proaspăt descoperite în timpul lui Piri Reis, și o parte din contururile Antarticii, care au fost descoperite mult mai târziu de către James Cook în 1773.

Una din cărțile de căpătâi pentru interpretări arheologice senzaționale este Amintiri despre Viitor a lui Erich von Däniken, carte din care am aflat și eu, demult, prima dată despre hărțile lui Piri Reis. Däniken are un talent deosebit în a transforma lucrurile obișnuite în descoperiri șocante de ordinul fantasticului și pe atunci eram fascinat de toate dovezile lui “solide” despre extratereștri sau civilizații super avansate, dar dispărute, din epoca glaciară. Oricum, e mai interesantă o ipoteză trăznită decât una banală ce ține de realitatea istorică sau de un raționament mai atent și de asta cartea lui are niște merite. Este “S.F.” Încheind paranteza cu Däniken, trebuie să spulber misterul hărților și să spun că amiralul Piri Reis nu avea harta de la nici un extraterestru sau civilizație avansată din epoca glaciară. Măcar de era așa, i-o desenau cum trebuie și nu pe piele de gazelă.

La sfârșitul secolului 15, europenii reușiseră să dezvolte suficient tehnica navigării pe mare și perfecționaseră îndeajuns corăbiile pentru a naviga dincolo de spațiul mediteranean și coastele Europei. Astfel, patru mari puteri maritime, Anglia, Spania, Portugalia și Olanda ajung să descopere Lumea Nouă, din interese pur comerciale, cu scopul de a ajunge pe mare în India și China, adică în Asia. Ca o paranteză, accesul către Indii și drumul mătăsii fuseseră blocate odată cu căderea Bizanțului și dezvoltarea Imperiului Otoman, dar și datorită altor conflicte din Asia. Ajuns în insulele Caraibe de azi, Cristofor Columb a fost convins toată viața că descoperise Asia, deoarece oceanul Pacific a fost descoperit cu puțin timp după moartea sa (de aici numele de indieni dat băștinașilor). Vestea marilor descoperiri s-a răspândit repede, iar un imperiu foarte bogat, precum cel Otoman, a cumpărat cu bani grei hărțile cele noi. Așa Piri Reis a compilat o mulțime de hărți provenite din surse independente, unele necunoscute, pentru a avea un atlas complet cu lumea cunoscută atunci.

Din antichitate se bănuia existența unui continent sudic, numit Terra Australis Incognita, adică tărâmul sudic necunoscut, și de asta un continent nedefinit apare în multe hărți dinaintea lui Cook, inclusiv pe harta lui Piri Reis, copiată probabil de la exploratori portughezi sau spanioli. Pe lângă asta, continentul sud american este desenat foarte alungit în partea de sud, în zona Țării de Foc, dar cu puțină atenție se poate identifica “Antartica” drept Țara de Foc.
Așa că nu mai e nici un mister, doar o hartă despre care s-a speculat prea mult și cam degeaba 🙂