Eu cred ca nevoia de a fuma are o cauza psihologica, precum mancatul dulciurilor. Diferenta e ca dulciurile nu sunt atat de nocive precum tigarile, dar toata lumea stie ca tigarile sunt nocive si totusi, majoritatea fumeaza in cunostinta de cauza. Mai grav, fumatul ii afecteaza si pe cei din jur, adesea fara voia lor.

Ca nefumator sunt deranjat de cei care fumeaza, mai ales in locuri publice unde fumatul e interzis, prin hotararea oficiala cutare. Din pacate, in localurile pe care le cunosc, aceasta noua regula este “optionala”, pentru ca toti fumatorii o ignora. Eu speram ca pe masura ce ne modernizam ca societate, oamenii vor renunta treptat la fumat – un obicei prost si cam anacronic, daca stai sa analizezi ca traim in secolul 21, nu in America coloniilor din secolul 16.

Majoritatea fumatorilor ignora riscul de a se imbolnavi de cancer sau de alte afectiuni specifice fumatului, pe principiul “nu mi se intampla mie”. Altii considera ca toate astea fac parte din viata si ca oricum poti sa te imbolnavesti. Recent, am fost pentru o ora intr-un spital romanesc pentru un control si am vazut niste oameni cu adevarat bolnavi si suferinzi, impinsi pe coridoare in scaune cu rotile ca niste bucati inerte de carne. Prin contrast am realizat ce pretioasa este sanatatea si ce fericit ma puteam considera eu pentru ca eram bine, avand doar o problema minora de sanatate. Cand esti bolnav, realizezi cu adevarat ca nu exista nimic mai important pe lume decat sanatatea. Cat timp esti bine, crezi ca banii sau alte chestii sunt cel mai important lucru in viata, dar e doar o amagire.