Dintre cele patru, crinul e cel mai ușor de făcut, deși e cam mult de îndoit la el. Lalelele sunt cam dificile, iar trandafirii mi se par mie cei mai dificil de făcut din ce am încercat eu până acum. Cubul magic pare complicat pentru că este foarte spectaculos (poți să îl desfaci în floare și să-l împachetezi la loc) dar de fapt sunt mai multe hârtii îndoite relativ simplu.

Pentru amatori de origami, există pe net o mulțime de site-uri cu diagrame, dar pentru modelele mai complexe e bine să vă uitați pe youtube la cineva care face (eu așa am făcut cubul).

Săptămâna trecută m-a prins nostalgia vremurilor când concepeam cu prietenul meu de joacă Mircea, tot felul de avioane și chestii ingenioase pe care le testam afară. Pe atunci știam să fac un model destul de complicat de avion, dar care era și foarte bun — zbura minunat și era rezistent. Din păcate, cu timpul am uitat cum îl făceam și în weekend mi-am propus să îl fac din nou.

După ce mi-am amintit, am mers un pic mai departe cu arta îndoitului și după cum puteți vedea în imagini, .. din seria ce pot face două mâini dibace, vă prezint micro-avionul “total” făcut dintr-o bucată de bon de casă de marcat
(l-am botezat total pentru că asta scrie pe el, “total” și “vă mulțumim”)

Avioane mari și mici

Cu toate că e atât de mic, zboară; nu foarte stabil, dar zboară

Micro-avion origami 28 x 30 mm

Pe internet puteți găsi o mulțime de site-uri cu moduri de îndoire pentru tot felul de avioane. Am să revin cu instrucțiunile pentru “modelul meu”.

P.S. Avionul roșu nu este făcut special de Sf. Valentin. Așa s-a nimerit să fie, dar mă gândesc că se poate interpreta dacă îl arunc spre inima vreunei domnișoare

BMW X5 Sport cu telecomanda, Scara 1:18

Pentru cei amatori de zbor, am văzut elicoptere cu telecomandă care mie mi se par grozave pentru spionat deși autonomia lor e destul de mică, poate tocmai de asta. Aștept cu interes ziua în care vor avea și avioane cu telecomandă. Prețurile nu mi se par mari, pentru că fiind interesat de modelism știu că prețurile la componentele specifice nu sunt deloc mici. Ca orice hobby, jucările cu telecomandă costă, dar cât timp e distractiv, merită. Eu unul, mi-am amintit de proiectele mele trăznite pe care le aveam acum câțiva ani (în ultimii ani de facultate la robotică) de a construi tot felul de mașinării și “geek-toys”.

De azi am un număr nou și lucios de Rahan care îmi amintește foarte mult de vremurile de atunci, numai că pe atunci hârtia era aspră și revistele nu se găseau la chioșc, ci erau rare ca un fel de marfă de contrabandă. Sunt convins că mulți de vârsta mea și-au luat un Rahan, sau cel puțin așteaptă să răsfoiască unul în treacăt de dragul amintirilor cu băiatul blond. Nu știu ce succes vor avea la noua generație, chiar sunt curios, pentru că acum copiii sunt obișnuiți altfel, vremea benzilor desenate aparținând “preistoriei” jocurilor video, când mulți dintre noi nici nu știam cum arată un calculator.

Mie benzile desenate mi-au marcat copilăria, pentru că fiind pasionat de ele am ajuns să public propriile mele benzi cu “Bobuleț” într-un “pif local”, mulțumită caricaturistului Radu Clețiu care realiza suplimentul Strip Top al Renașterii Bănățene. De acolo am ajuns să fac cărți de colorat și nu m-am oprit din desenat după liceu, poate tocmai pentru că puteam să mă distrez în timp ce desenam.

Mic şi jucăuş
link direct

Panda Phooey Bong

Panda-berarul ninja e un companion simpatic, ce îmi amintește de Hong Kong Phooey, și costă 10 euro în magazinul online Blizzard. Din păcate e doar virtual, altfel ar fi un prieten de nădejde la festivalul berii. Pandarenii sunt o rasă de urși umanoizi imaginată de Blizzard, un fel de “furbolg” panda, numai că nu au putut fi folosiți în joc din cauză statutului sacru pe care ursul panda îl are în China, unde Blizzard are milioane de jucători. Aparent guvernul chinez nu permite jocuri în care să apară panda morți. Bine că nu au nimic împotriva jocurilor în care sunt uciși oameni

Clubul de joc, ediția I și campionatul de SUS-JOS

Seara m-am alăturat blogherilor chemați în Funky la o rundă de jocuri, o idee minunată a Tomatei care a reînviat jocuri demult uitate decând eram copii. S-a jucat: yahtzee, remi, monopoly, domino, scrabble, șeptic, cruce, sudoku, table, sus-jos și treasure island versiunea 0.8 beta (creație proprie, anul 1992). Eu am jucat Sus-Jos, un joc de masă decând eram mic, șeptic, domino (cu piese de cca 100 de ani) și treasure island. Bătrânul “sus jos” a avut succes în echipa Sirg, Ily, Richie, George și Horia, cărora li s-au alăturat și alții în limita pionilor disponibili (înainte ca să vin a trebuit să răscolesc cutia veche cu jucării după o mână de pioni). Mai târziu am refăcut niște reguli pentru “treasure island” căruia îi uitasem regulile, și am făcut “beta testing” cu Richie și Horia. Am depistat următorul bug: situația în care jucătorul 1 (roșu) trebuie să stea o tură la pirat, în timp ce jucătorul 2 (albastru) s-a rătătcit în pădure fiind nevoit să stea 2 ture la nr. 15. Partea haioasă e când de la 15 dă cu zarul 2 și iese din joc la 17, după ce a petrecut 2 ture prin pădure

Jocurile de societate, astea cu zaruri, cărți, pioni și piese, au un farmec al lor și mi-am dat seama cât de mult ne-a schimbat calculatorul viața în ultimii 10-15 ani. Pentru că am trecut treptat de la “Nu te supăra frate” la Counterstrike, de la Șeptic la Solitaire și de la Monopoly la Farmville sau Mafia Wars (facebook). Jocurile online tip WoW sunt un alt capitol, ele înlocuiesc aproape toate jocurile astea “de tip vechi”. Dar nostalgia pentru vremurile acelea nu dispare cu una cu două și întotdeauna întâlnirile cu prietenii vor fi mai reușite decât cele virtuale. Pe data viitoare am promis să pregătesc o versiune 2.0 pentru “treasure island” și voi căuta prin cutia cu amintiri jocuri vechi de demult.

Acum, după această mică paranteză cu aricii… iată un filmuleţ cu nişte arici pitici egipteni, care mie mi-a făcut dimineaţa de luni mai frumoasă (click pe poză)

** sursa BBC

O cheamă Onyxia și se ocupa cu politica, până când DNA-ul a demascat-o. A fugit în bârlogul ei, dar ne-am dus după ea și i-am adus capul ca să-l agățăm de poartă. Din pielea ei am făcut cizme și poșete trendy.

RIP Marshal Windsor