Tic-toc beta 1.1

Anul trecut mi-a venit ideea asta năstrușnică de a construi o pendulă mecanică și cu toate că la început destul de multă lume m-a descurajat, eu am continuat să cred în ideea mea și iată că, după vreo 2 luni, mă bucur că nu am renunțat. De la niște planuri luate de pe net la o construcție e cale lungă, iar de acolo la a avea o pendulă funcțională e cel puțin încă pe atât.

Prototipul functional din plexiglass

Prototipul functional din plexiglass

Inițial m-a încântat ideea de a construi o pendulă din lemn, dar pentru că lemnul potrivit (placajul de mesteacăn) este greu de procurat și nu tocmai ieftin pentru încercări, am ales să fac un prototip din plexiglas, la scara 0.66 din 1, și așa destul de mare. De aici am avut o mulțime de probleme, pentru că a trebuit să refac piese și să găsesc soluții pentru plexiglas. De multe ori am vrut să arunc toată construcția pe fereastră. Totuși hobby-ul e ceva ce faci din plăcere, așa că dacă te enervezi cu lucruri din astea e de regulă din cauză că pui suflet și că te suprasoliciți. Așa că de câteva ori am amânat totul pentru o vreme.

Sunt foarte multe lucruri interesante despre pendule pe care nu le știam și pe care am fost nevoit să le aflu, vorba aia, the hard way.
Continue reading

O ghicitoare medievală

Ormesby Psalter - Marcolf riddle late 13th century

O ghicitoare dintr-un manuscris din secolul al XIII-lea

În ultima vreme am parcurs multe materiale legate de perioada evului mediu în Europa, fiind interesat de artă şi miniaturi în special. Deşi arta medievală este cam simplistă, adesea naivă, este totuşi foarte sugestivă şi plină de diverse simboluri, aluzii şi alegorii, uneori chiar pamflete. Multe astfel de desene apar pe marginea manuscriselor, ca simple decoraţiuni (marginalia) înfăţişând creaturi alegorice, animale şi personaje ciudate. În manuscrisele franceze din secolul al XIV-lea, apar chiar aluzii sau pamflete pe marginea paginilor la adresa Templierilor, ordin distrus de Filip cel Frumos în 1312 după o lucrătură “ca la carte”.

Ghicitoarea de azi se referă la un personaj pe nume Marcolf, un fel de bufon care se pare că avea răspuns la orice, dar într-un fel destul de haios.
După ce l-a enervat pe regele Solomon, acesta i-a dat următoarea pedeapsă: Trebuie să vi nici călare nici pe jos, nici îmbrăcat nici dezbrăcat, nici încălţat nici desculţ aducând un dar care nu e dar.
Soluţia, în continuare…
Continue reading

Coșul de Alimentara în Reader’s Digest

pozele mele in RD Una din vedetele pe care le țin în casă a apărut deja în mai multe publicații, printre care și Cațavencu, iar mai nou, Reader’s Digest / decembrie 2009. Este un bătrân coș de Alimentara (5), dinainte de revoluție, pe care l-am găsit întâmplător cu ani în urmă într-o zi de curățenie generală, când lumea scoate tot felul de minuni în stradă. Azi mi se pare neverosimil că pe atunci foloseam asemenea creații sinistre pentru a duce produsele la casă pentru că ne-am obișnuit atât de mult cu ce avem azi. Poziția 7 îmi aparține, sunt rechizitele mele din clasele 1-4: creta colorată, cartea roșie de citire, penarul cutia de plastic Flaro cu OZN, mine românești de 0.7 din care nici una nu era dreaptă, creionul albastru-roșu, stiloul chinezesc, creioanele Tehnocolor și “calculatorul ultraperformant”, numit abac (chestia aia galbenă cu gări albastre, pentru necunoscători).

P.S. Redactorii interesați de poze și colaborări pot să mă contacteze pe adresa din rubrica contact.

Prima rotiţă

O călătorie de 1000 de mile începe cu un pas, spunea un filozof chinez (Confucius sau Lao Zi), sau orice lucru complex începe cu ceva simplu. Important e să începi odată şi odată. Iar eu am făcut primul pas pentru micul meu hobby legat de ceasurile mecanice. Vreau să construiesc un ceas mecanic simplu, cu pendul…

Bucuria de a trăi în mileniul 3 e că ai la dispoziţie atâtea tehnologii şi mijloace, încât doar imaginaţia este limita a ce ne dorim să facem (mă rog, nava mea spaţială mai are de aşteptat). Azi poţi face foarte simplu ceea ce mari meşteşugari de acum 100 de ani se chinuiau să facă. Un exemplu este această mostră de rotiţă dinţată cu diametru de 13mm, tăiată cu laser din plexiglass. Urmează să-mi fac şi restul pieselor, pentru a forma un prototip, şi apoi o să mai văd eu :) Oricum, pentru mine e incitant şi interesant. Un fel de LEGO la care fac eu piesele.

Rotiţa din plexiglass Proiectul de ceas

P.S. Pentru cei interesaţi de aşa ceva, iată de unde am luat modelul: woodenclocks.co.uk.

E greu să fi pirat în ziua de azi

Decând am citit prima dată Comoara din Insulă de Robert Stevenson am fost fascinat de pirați și îmi mai amintesc că pe atunci îmi doream cu ardoare un joc LEGO cu pirați și soldați coloniali. Anii au trecut și am cam uitat de viața de pirat, fie ea și din plastic lego.

Piratul Mustață AlbastrăTotuși, mereu am vrut să am și eu măcar o pălărie de pirat, un bicorn sau tricorn din acela negru cu Jolly Roger (cap de mort cu oase în X). Săptămâna asta am fost pe la diverse magazine, întrebând:
- Pălărie de pirat aveți?
- (pauză scurtă, urmată de o privire suspicioasă).. nu, nu avem decât ce se vede (adică niște pălării de babe și cowboy mioritici)
Nu știam ce să zic.. știți, am un prieten pirat care și-a pierdut-o în Bega, sau sunt piratul Barbă Sură și dacă nu-mi dați o pălărie vă….. dau o mură în gură — pentru că toți se uitau ciudat la mine. Îmi dau seama că în ultima vreme e criză de pirați fără pălărie, dar văd că e și o criză de pălării și mai ales pălărieri, meșteșug pe cale de dispariție în ziua de azi.

Într-un sfârșit am găsit un mic magazin/atelier ticsit de pălării băbești, unde i-am zis vânzătoarei: doamnă, vreau și eu o pălărie de pirat, poate îmi faceți la comandă dacă nu aveți. (Nu-i o mare filozofie ca să faci un tricorn.. îți trebuie doar o pălărie cu boruri foarte largi, pe care le ridici și le coși de mijloc). Dar tanti pălăreasă știa doar să facă pălării pentru vârsta a treia și cu toate că era pustiu prin magazinul ăla, nu și-a bătut capul cu pirați aspiranți ca mine. Chestie care mă duce cu gândul la inflexibilitatea comerciantului și afaceristului român — el nu vede oportunitatea, nici când vine cineva și îl trage de mânecă: băi cal ochelarist, uite aici!
Precis există o mulțime de copii și trăzniți ca mine care au nevoie sau vor la un moment dat o pălărie de pirat, o tichie de vrăjitoare (că tot vine Halloween, doh), o mătură zburătoare (ah, stai), un costum de clown sau pentru o piesă la școală, sau mai știu eu ce chestie atipică dar haioasă, ca să nu mai zic de zecile de costume de moș Crăciun care se vând în decembrie.

Mă dau bătut, e greu să fi pirat zilele astea!