Contur infinit

Ți se poate întâmpla să te plictisești două săptămîni la rând și apoi să vină 3 zile agitate și colorate (mult roz) ca un clown de circ. Vinerea a început cu debutul Festivalului Vinului 2009, chiar la o aruncare de băț de mine, o adevărată “încântare” pentru urechile și nasul meu. E frumos să vi să mânci un mic, să bei un pahar de vin și să asculți un pic de populară, dar să îți urle aceeași muzică 8 ore pe zi tot weekendul, e cam mult. Apropo, am impresia că muzica bănățeană e foarte repetitivă. O simplă deschidere a geamului este suficientă pentru a-ți afuma casa cu mirosul puternic de mici și hamsii prăjite (aparent necomestibile), așa că am îndurat festivalul ca un asediat. Dacă te-ai săturat de aroma de Lenor sau Cocolino, poți încerca gratis aroma mici&hamsie 2009 — ajunge să-ți usuci hainele pe balcon. Timișoara: Vânt puternic — mirosul persistă. Centru: Cer senin — mirosul persistă. Blogmeet 22 — mirosul persistă.

Blogmeet 22.1

Sâmbătă scăpat de tortura fonică și am evadat din brâul de neoprit cu bețivi și țigani întreprinzători pentru întâlnirea blogherilor timișoreni, ediția specială 22, găzduită prin amabilitatea d-lui Emil Cristescu la hotel Timișoara: oameni noi, nume grele din topul blogosferei românești, printre care Visurât, Denisuca și Piticu, prietenii Orădeanul și Lilișor, plus multe alte nume care au rămas pe o listă la cineva într-o agendă verde. Inițial nu mi-a plăcut aerul formal cu care nu eram obișnuit din gălăgiosul și înghesuitul Irish Pub, locul nostru consacrat. Dar după ce s-au închis laptop-urile lucrurile s-au mai destins și atmosfera a fost foarte faină, simplu cu bătura gratis și la discreție
Noi timișorenii avem cea mai frumoasă comunitate de blogheri din țară, asta e clar, de vreme ce au venit cu interes și blogheri cu greutate din alte părți ca să ne ducă vestea.

Roz Verde pentru biciclete — Octombrie 2009

La blogmeet am primit un număr de bicicletă pentru inițiativa “verde pentru biciclete“, campanie la care am participat duminică. Schimbarea orei mi-a dat un pic bătaie de cap dimineața, pentru că m-am trezit cu o oră mai repede ca să-mi repar în grabă bicicleta avariată la munte. Noroc că n-a trebuit să repar prea mult la ea și că frânele m-au ținut exact până la finele circuitului.
Cu puțin înainte de ora 11 am ajuns în față la Timco, amintindu-mi din mers cum se circulă cu bicicleta în oraș. În mod cert, niciodată n-am văzut atâția bicicliști într-un loc și atât roz — fiecare avea cel puțin un balon roz (sau magenta) pe care scria “verde pentru biciclete”. Roz pentru verde sau consecințele crizei pe piața baloanelor. Acolo m-am reîntâlnit cu trupa de la blogmeet și în scurt timp am plecat într-un tur ciclist foarte roz și gălăgios al centrului Timișoarei, coloana de peste o mie (eu cred că erau chiar mai mulți) de bicicliști întinzându-se ca o râmă peste un kilometru. Lumea de pe margini făcea poze, ne făceau cu mâna din autobuzele pe care le încurcam și nici nu vreau să mă gândesc la săracii șoferi pe care i-am blocat…
Totul a culminat în piața Operei, unde mai gălăgioși ca poliștii, am dat drumul la toate baloanele roz către raiul bicicletelor (roz). Mi s-a părut o acțiune foarte reușită și m-a bucurat să văd că prietenii din alte orașe erau plăcut impresionați de ce se întâmplă la noi în Timișoara. În fond ciclismul este ceva benefic nu numai pentru sănătate dar și pentru trafic și mediu. Singura mea observație ar fi că înainte ca să avem piste pentru biciclete ar trebui să nu mai avem gropi în general, dar orice șofer transformat în biciclist e un câștig pentru aerul respirat și pentru trafic.
Update: un filmuleţ foarte reuşit via Lilişor.

P.S. Încă mai cântă muzica la festival. Mirosul persistă.