Un nou muzeu

Ce ceva vreme Google ne suprinde cu tot felul de proiecte. Deși unele sunt rateuri (lively, buzz, wave, etc), altele sunt idei grozave care prind la public și devin un succes.

Unul din proiectele mele preferate de la Google este Google Earth, o chestie care era de domeniul SF acum 15-20 de ani. Cu timpul Google Earth a evoluat, cuprinzând hărțile detaliate ale Lunii și planetei Marte dar și un planetariu virtual.

National GalleryDe la Google Earth la StreetView n-a fost “decât un pas”, iar odată pusă la punct tehnologia StreetView s-a trecut la Google Art Project, un fel de StreetView prin muzeele lumii.

Proiectul e relativ la început, dar pentru iubitorii de artă, șansa de a te plimba din tastatură, ca într-un joc 3D, prin marile muzee ale lumii, este de neratat.

Fiecare muzeu are pe lângă traseul 3D interactiv, un catalog al lucrărilor cu imagini de o rezoluție incredibilă și detalii despre lucrare și artist. Nu întotdeauna ai timpul necesar pentru a vizita un muzeu, sau adesea trebuie să îți limitezi vizita la câteva lucrări importante, dar cu Google Art Project poți revizita orice mare muzeu oricând dorești.

Îmi amintesc când am fost în Florența, n-am avut timp să vizitez muzeul Uffizi, deși trecusem pe lângă el și îmi părea rău pentru că tare îmi doream să văd capodoperele maeștrilor italieni la ei acasă. Acum, prin Google, pot da într-un fel timpul înapoi :)

Ne mai “socializăm” mult?

Un semn că ai început să îmbătrânești sau că ești deja “expirat” e când începi să nu mai înțelegi trenduri și lucruri noi. Ce naiba e mania asta cu rețelele de socializare? Ok, era ceva nou și la modă acum câțiva ani să fi pe myspace sau hi5, dar acum găsesc tot mai iritant faptul că aproape peste tot sunt băgat aproape cu forța într-o rețea de socializare. Peste tot trebuie să îmi fac un profil, să public o poză (neapărat cu mine), să spun ce îmi place, unde stau, cu cine am o relație (de preferință cu link spre ea), pe ce parte dorm și așa mai departe. Sincer, pe cine naiba interesează cu adevărat persoana mea într-un context din ăsta virtual, sau de ce m-ar interesa pe mine că lui John Smith din Londra i se usucă plantația în jocul FarmVille?

O altă chestie relativ iritantă e asta cu statusul. E musai să ai un status, să știe lumea ce faci, că ai sughițat sau că tocmai ai aflat că afara plouă. Wow! Hai să nu fiu înțeles aiurea și să spun că recunosc utilitatea unor tweet-uri, mai ales dacă ai ceva de promovat, și chiar rețelele de socializare își au utilitatea lor. Adevărul e că rețelele astea au devenit perverse cu introducerea unor jocuri idioate care creează dependență, numai ca să nu-și piardă membrii. Dar pe mine mă agasează faptul că twitter și facebook sunt copiate și băgate în alte servicii care de fapt nu au ca scop socializarea, cuplatul, gargara și kitsch-ul social.

Un exemplu e Trilulilu. “Trilu” a început ca un youtube românesc și cu timpul a băgat o mulțime de chestii copiate din facebook, mergând spre o rețea de socializare ieftină. Mai nou mă întreabă unde stau, ce îmi place, care îmi e statusul…. băi, mă leși??? Trilulilu e pentru muzică! Dacă erau deștepți, crocozaurii de la trilu făceau o rețea numai pentru socializare în paralel cu youtube-ul lor și poate ambele servicii erau de calitate. Așa… mi se pare o struțo-cămilă. Păcat că lumea interesată de muzică pleacă și vin în loc cocălarii.

Un alt exemplu recent, e Google Buzz. Chiar nu simțeam nevoia să spun nimănui ce mai fac și din interfața gmail sau să urmăresc ce mai fac alții. Soluțiile Gmail sunt minunate, eu sunt un mare fan: mail-ul e bun, Reader-ul e grozav, Google Docs e iarăși foarte bun și îl folosesc, dar de buzăreală puteam să mă lipsesc. Evident, trebuie să-mi fac din nou un profil, iarăși aceeași rutină: o poză pătrată cu mine, unde stau, unde am învățat, unde lucrez, unde am lucrat, pe ce parte dorm, în ce nară mă scobesc mai des, și așa mai departe.

Mie nu-mi place ideea de a face publice atâtea informații despre mine și eventual familia mea. De ce trebuie să știe cineva unde stau și alte informații care în mod normal, în viața de zi cu zi sunt confidențiale? Intimitatea mi se pare un lucru tot mai de preț azi când toată lumea își bagă nasul în treburile tale și te trezești cu tot felul de reclame și scrisori în poștă sau prin sms/mms.

Eu știu un mod foarte bun de socializare: telefonul — salut, ce mai faci? Mai există și clasicul (deja) messenger/gtalk/skype. Și să nu uităm că oamenii se mai pot întâlni și în persoană :)

Sunt antisocial pentru că …

  • Nu joc Farmville pe Facebook (!)
  • Nu socializez pe hi5
  • Nu am 1000 de prieteni pe facebook/hi5 şi nu adaug “prieteni” pe care nu-i cunosc
  • Nu folosesc twitter
  • Nu sunt online pe messenger
  • Nu sunt nici măcar invizibil pe messenger (pur si simplu nu sunt)
  • Nu răspund la mesaje offline
  • Nu îmi verific emailurile destul de des
  • Nu-mi place să scriu SMS-uri
  • Nu sunt suficient de activ în blogosferă

Da, nici nu ştiu ce pierd, şi da, aşa e “când îmbătrâneşti” ca să le răspund anumitor persoane murătură ;)
Ştiu că problema Farmville e o abatere gravă, dar ţin să precizez că am avut o gradină adevărată timp de mulţi ani, şi e puţin altfel, doar mai fain. Nu joc nici Mafiawars sau Castle Age, dar prefer “treasure island” şi sus-jos.

Troaca porcilor

Indiferent ce ziar online românesc citeşti, nu poţi să nu rămâi la un moment dat stupefiat de comentariile care se fac la articole. Este incalificabil ce se întâmplă, de parcă ar fi un concurs al retardaţilor pentru cele mai stupide şi inutile comentarii din lume. Mă întreb dacă nu ar trebui un permis de navigare pe net, aşa cum îţi trebuie în traficul rutier.. Nu contează dacă e un ziar local, naţional sau de profil sportiv, 90% din comentarii nu respectă nici o regulă, n-au nici un argument, nu sunt la subiect sau sunt injurii, predici, atacuri la persoană, instigări şi răfuieli între comentatori. De foarte multe ori m-am întrebat cine sunt aceşti oameni şi ce îi face să comenteze la modul cel mai penibil cu putinţă, unii parcă străduindu-se să fie ilogici.
Devine repetitiv să tot apelez la exemplul “de dincolo”, dar nu am văzut ceva similar la nici o publicaţie online străină, ba dipotrivă: comentarii inteligente, completări, idei interesante şi utile prezentate succint şi scrise normal, fără majuscule sau ortografia de messenger, foarte populară la noi. Peste tot există moderatori şi cei care ţin ziarele astea online impun un anumit standard. La ziarele noastre, standardul este troaca porcilor, de la grohăit şi plescăit în sus, pentru că, probabil, cei care moderează au acelaşi nivel cu spamerii.

10 motive pentru care nu-mi place Yahoo messenger

Cei care mă au în lista de “mess” au observat că mă văd tot mai rar. Asta nu e pentru că mă ascund de ei, ci pentru că m-am săturat de messenger şi aproape că îl urăsc. Folosesc invenţia asta drăcească demult timp, primele mele amintiri se pierd în negura vremurilor îndepărtate ale mirc-ului şi ale netcafe-urilor întunecoase şi înghesuite în apartamente de bloc la parter. Într-o vreme vorbeam foarte mult pe messenger, dar cu timpul mi-am dat seama că pe măsură ce tehnologia devine mai accesibilă, noi ne ascundem tot mai mult în faţa monitoarelor şi vorbim tot mai puţin faţă în faţă, ca oamenii. Astfel, devenim tot mai superficiali şi cu toate că comunicarea creşte în cantitate — twitter, bloguri, forumuri, IM — scade în calitate.

Iată o listă cu motivele pentru care nu-mi place yahoo messenger, valabilă şi pt alte sisteme de IM:Emoticons

10. Offline
- Mesajele offline nu ma deranjează neapărat, dar nu e o idee bună să îmi laşi un mesaj offline de tipul, vezi că îţi arde casa, pentru că s-ar putea să îl primesc prea târziu sau să-l pierd.

9. Concentrare
- Nu mă pot concentra la activităţile mele dacă sunt online şi toată lumea mă bâzâie. Vezi spam.

8. Monosilabe
- Este cât se poate de neplăcut ca să încerci să porţi o discuţie şi să ţi se răspundă doar cu “aha”, “k”, şi emoticoane.

7. Indisponibilitate
- Nu-i înţeleg pe cei care îşi pun un status de tipul, “nu vreau sa vorbesc cu nimeni, sad“. Recomand modul invizibil sau Sign Out. Vezi concentrare.

6.1. To be or not to be
- BUZZ!!! DING!! Eşti? [...] BUZZ!!! Eşti? De asta nu e bine să foloseşti messneger dacă ai probleme cu inima. BUZZerul te va aborda direct, din imprevizibilul spaţiu al celor invizibili, prin ambuscadă. Oportunist şi rar la vorbă nu te caută decât când are nevoie. Vezi 6 şi 1.

6. Spam
- Mesaje mass de tipul: vreau să vând Nokia XXXX în stare perfectă, puţin zgâriat, fără încărcător, Cutare are nevoie de grupa sanguina X, Yahoo se închide dacă nu dai acest mesaj mai departe, Dacă nu-mi dai buzz nu îmi eşti prieten, etc. Hei, există o mulţime de firme care caută oameni pentru băgat pliante nesolicitate la oameni în poştă!

5. Mutaţii lingvistico-ortografice
- Fataaaa… ji q dak…. yo m duk la el la majorat.. hay ji u nu fy najpa! :| byne… da qti ani faqe?

4. Emoticoane
- Tuturor ne plac, dar unii le folosesc în exces, sau le folosesc în loc de punct. Eu ştiam că se pune un pic de sare în mâncare, nu mâncarea în sare. Vezi şi spam.

3. Multitasking
- Are 300 de contacte în listă şi vorbeşte cu 10 odată, iar tu primeşti tot atâta atenţie cât primeşte musca enervantă ce se tot aşează pe ecran. Vezi 2)

2. Impoliteţe. Persoana cu care vorbesc nu răspunde.
- Sunt o mulţime de motive pentru asta, dar tot este deranjant, mai ales când te grăbeşti şi vrei un răspuns repede.

1. Indiferenţă
- Cred că asta mă deranjează cel mai tare, când descopăr că scriu de pomană şi îmi pierd timpul, ca şi cum aş vorbi singur.