Internetul este una din inventiile cele mai importante ale secolului 20, probabil la fel de importanta precum inventia bombei atomice. Am facut intentionat asocierea asta pentru ca bomba atomica a fost o inventie nefericita al carei implicatii nu s-au inteles pe deplin la inceput, dar cu timpul progresele din fizica nucleara s-au materializat intr-o multime de beneficii de care ne bucuram in fiecare zi fara sa stim. Internetul este tot un fel de bomba, pentru ca in momentul de fata este mai degraba o sursa de dezinformare decat orice altceva.
Avantajul internetului de azi este viteza cu care circula informatia si nu calitatea informatiei disponibila. Privind la continutul casutei mele postale, majoritatea sunt mesaje nesolicitate (friendly spam) cu tot felul de lucruri si incurajari “utile”, tantre, citate, poze trucate, scrisori lant si mituri urbane. Mitul urban este un fenomen al societatii moderne ce descrie ceva neverificat dar “cunoscut” de toata lumea. Toata lumea stie ca ingredientul X e cancerigen! Daca bei cola faci ulcer. Daca bei din doza te poti imbolnavi si iti poate fi fatal. Sa nu calci pe capacul de canal pentru ca aduce ghinion. Daca nu trimiti acest link la 6 prieteni, 8 colegi si un animal de companie, nu vei avea noroc 2 zile si 5 ore.
Problema utilizatorului de internet este filtrarea si selectarea informatiei la care are acces, uneori involuntar. Acest lucru devine tot mai greu de facut, si asta pentru ca oricine isi poate deschide azi un blog, un sait, iar trimisul emailurilor e la indemana copiilor. Pe Internet lumea stie despre tine ceea ce vrei sa se stie – un pseudonim plus o tema frumoasa ca cea a unui ziar respectat, si gata, poti avea o pagina “respectabila” si de “incredere”. Astfel poti fabrica informatii fara ca nimic sa te opreasca, poluand efectiv Internetul cu neadevaruri sau idei toxice. Si nu ma refer la idei sau concluzii cu care nu sunt personal de acord ci la acel tip de formulari prin care incearca sa ti se impuna anumite moduri de a gandi sau actiona prin apelul la autoritate – de exemplu “daca faci cutare vei ajunge in Iad”, fara argumente, fara rationamente, dar cu scopul de a te influenta si manipula.
Cu tot fluxul acesta imens de informatie exista totusi o mare criza de ratiune. Mai mult, se face apel la o serie de lucruri care ar trebui sa intareasca informatia respectiva – citate din Biblie, mituri urbane, filozofie orientala, paranormalii rusi, astrologie, divinatie, creationism, Nostradamus, etc. Nu trebuie sa fim savanti sau mari filozofi pentru a face un lucru simplu – a gandi cu mintea noastra, nu cu a altora. E putin mai greu decat a lua informatia de gata, dar cata vreme mirosim inainte de a manca, de ce nu putem gandi inainte de a asimila o informatie? Nu ne bazam pe nasul altuia atunci cand mirosim ciorba. Exista cateva surse de referinta pe lumea asta. Asa cum exista DEX si DOR pentru limba romana, sa nu uitam ca pentru 99% din problemele pe care le cautam, exista Wikipedia, poate cel mai valoros proiect de pe Internet (urmat de Google Earth si Google Books)
E bine ca oamenii incearca sa comunice prin bloguri si sa isi creeze mici comunitati pentru schimb de opinii si informatii, numai ca exista o categorie de internauti care au sarit peste abecedar inainte sa puna mana pe tastatura. Pentru ei lumea e foarte simpla, tu esti un prost iar ei destepti, pentru ca scriu pe un forum, comenteaza la un articol online, pun filme pe youtube sau sparg un cont de ebay pentru “un ban cinstit”. Din pacate, Internetul ne contecteaza pe toti in mod egal si nu tine seama de chestii din astea. Tehnologia nu te face mai destept sau mai cult, doar poate, mai informat, dar si asta cu riscul intoxicarii cu aiurelile care circula pe Internet. Faptul ca ai vazut ultimul “viral” de pe net nu te face informat. Disponibilitatea si accesibilitatea tot mai sporita a informatiei ar trebui sa ne faca mai constienti de complexitatea lumii in care traim, sa descoperim lucruri noi si sensuri nebanuite si totusi, marea parte a internetului (dar si a televiziunilor) ne intoxica si ne arunca in ceata.
