Să râdem cu Realitatea

Urmăresc rubrica Știință și IT de pe saitul Realitatea nu atât pentru că e interesantă ci pentru că e amuzantă. Și asta datorită frecventelor greșeli, unele pardonabile, altele nu, ce arată superficialitatea redactorilor. Astăzi, citesc următoarea știre despre noul element chimic artificial cu numărul 112, Copernicium, cunoscut până acum ca “Ununbium”, numit după astronomul Nicolaus Copernic:

Oamenii de ştiinţă au anunţat adăugarea unui nou element greu, numit copernicium, în Tabelul lui Mendeleev. Noul element, cu simbolul Cp, este numit după astronomul Nicolaus Copernicium care a dedus că planetele se rotesc în jurul Soarelui.

Revoluţia în direct.. pe twitter

Dacă acum aproape 20 de ani revoluţia română se transmitea în direct la televizor, iată că vremurile s-au schimbat şi putem asista la revoluţii în direct pe bloguri şi… twitter, platforma de blog tip SMS, cum o numesc eu.

De foarte multă vreme mă uitam la Iran pe hartă ca la un butoi cu pulbere care stă să explodeze, şi iată că tensiunile interne ale acestei ţări, probabil cea mai complexă din lumea islamică, încep să iasă la iveală cu ajutorul internetului. Statisticile arată că Iranul este ţara cu cele mai multe bloguri, comunitate care s-a dezvoltat ca o reacţie la cenzura din presă şi televiziune. Faptul că guvernul iranian se teme de bloguri arată puterea blogurilor de a răspândi idei şi opinii, totodată creând mici comunităţi online reformiste şamd.

Ştirea care m-a amuzat cel mai tare e că guvernul american a rugat compania ce deţine Twitter ca să îşi amâne revizia, pentru ca iranienii să poată comunica cu presa occidentală despre revoluţie, transmiţând o mulţime de evenimente la care presa nu poate avea acces. Preşedintele Obama a întărit la rândul său faptul că iranienii trebuie să fie lăsaţi să se exprime, (adică băieţii de la twitter să ţină serviciul online), că de, până la urmă 140 de litere sunt mai bune decât un pumn în gură, nu? :)

Părerea mea e că americanii încing spiritele acolo, în încercarea de a destabliza Iranul şi de a crea un curent pro occidental pentru a evita un conflict de tipul Irak, dar rămâne de văzut ce “merite” va avea Twitter în toată povestea asta.

Sursa

Internetul, o sursa de informatie?

email spamInternetul este una din inventiile cele mai importante ale secolului 20, probabil la fel de importanta precum inventia bombei atomice. Am facut intentionat asocierea asta pentru ca bomba atomica a fost o inventie nefericita al carei implicatii nu s-au inteles pe deplin la inceput, dar cu timpul progresele din fizica nucleara s-au materializat intr-o multime de beneficii de care ne bucuram in fiecare zi fara sa stim. Internetul este tot un fel de bomba, pentru ca in momentul de fata este mai degraba o sursa de dezinformare decat orice altceva.

Avantajul internetului de azi este viteza cu care circula informatia si nu calitatea informatiei disponibila. Privind la continutul casutei mele postale, majoritatea sunt mesaje nesolicitate (friendly spam) cu tot felul de lucruri si incurajari “utile”, tantre, citate, poze trucate, scrisori lant si mituri urbane. Mitul urban este un fenomen al societatii moderne ce descrie ceva neverificat dar “cunoscut” de toata lumea. Toata lumea stie ca ingredientul X e cancerigen! Daca bei cola faci ulcer. Daca bei din doza te poti imbolnavi si iti poate fi fatal. Sa nu calci pe capacul de canal pentru ca aduce ghinion. Daca nu trimiti acest link la 6 prieteni, 8 colegi si un animal de companie, nu vei avea noroc 2 zile si 5 ore.

Problema utilizatorului de internet este filtrarea si selectarea informatiei la care are acces, uneori involuntar. Acest lucru devine tot mai greu de facut, si asta pentru ca oricine isi poate deschide azi un blog, un sait, iar trimisul emailurilor e la indemana copiilor. Pe Internet lumea stie despre tine ceea ce vrei sa se stie – un pseudonim plus o tema frumoasa ca cea a unui ziar respectat, si gata, poti avea o pagina “respectabila” si de “incredere”. Astfel poti fabrica informatii fara ca nimic sa te opreasca, poluand efectiv Internetul cu neadevaruri sau idei toxice. Si nu ma refer la idei sau concluzii cu care nu sunt personal de acord ci la acel tip de formulari prin care incearca sa ti se impuna anumite moduri de a gandi sau actiona prin apelul la autoritate – de exemplu “daca faci cutare vei ajunge in Iad”, fara argumente, fara rationamente, dar cu scopul de a te influenta si manipula.

Cu tot fluxul acesta imens de informatie exista totusi o mare criza de ratiune. Mai mult, se face apel la o serie de lucruri care ar trebui sa intareasca informatia respectiva – citate din Biblie, mituri urbane, filozofie orientala, paranormalii rusi, astrologie, divinatie, creationism, Nostradamus, etc. Nu trebuie sa fim savanti sau mari filozofi pentru a face un lucru simplu – a gandi cu mintea noastra, nu cu a altora. E putin mai greu decat a lua informatia de gata, dar cata vreme mirosim inainte de a manca, de ce nu putem gandi inainte de a asimila o informatie? Nu ne bazam pe nasul altuia atunci cand mirosim ciorba. Exista cateva surse de referinta pe lumea asta. Asa cum exista DEX si DOR pentru limba romana, sa nu uitam ca pentru 99% din problemele pe care le cautam, exista Wikipedia, poate cel mai valoros proiect de pe Internet (urmat de Google Earth si Google Books)

E bine ca oamenii incearca sa comunice prin bloguri si sa isi creeze mici comunitati pentru schimb de opinii si informatii, numai ca exista o categorie de internauti care au sarit peste abecedar inainte sa puna mana pe tastatura. Pentru ei lumea e foarte simpla, tu esti un prost iar ei destepti, pentru ca scriu pe un forum, comenteaza la un articol online, pun filme pe youtube sau sparg un cont de ebay pentru “un ban cinstit”. Din pacate, Internetul ne contecteaza pe toti in mod egal si nu tine seama de chestii din astea. Tehnologia nu te face mai destept sau mai cult, doar poate, mai informat, dar si asta cu riscul intoxicarii cu aiurelile care circula pe Internet. Faptul ca ai vazut ultimul “viral” de pe net nu te face informat. Disponibilitatea si accesibilitatea tot mai sporita a informatiei ar trebui sa ne faca mai constienti de complexitatea lumii in care traim, sa descoperim lucruri noi si sensuri nebanuite si totusi, marea parte a internetului (dar si a televiziunilor) ne intoxica si ne arunca in ceata.

Despre fenomenul pitzipoanca

De o vreme a apărut o nouă moda în lumea blogurilor, şi anume să faci băşcălie de poze luate de pe reţele gen hi5. Nu mă deranja chestia asta ca fapt divers, numai că de un timp, chestia asta s-a transformat într-o manie pe care nu o mai înţeleg. La început, umăream şi eu pitzipoanca.org şi cocalari.com dar impresia mea e că totul a devenit cantitativ şi gratuit. Oricât ai încerca să o scalzi, un blog “pamflet” cu tot felul de penibili fără simţul ridicolului este până la urmă tot o palmă dată la căcat. Ce a început demult pe bloguri cu tradiţie în caterincă, precum gigel.org, a prins amploare pe cocalari şi pitzipoanca, iar bloguri din astea continuă să se deschida, de exemplu hai6.net. Alţi blogheri deschid rubrici de genul “târfuliţa săptămânii” ş.a.m.d. Nu înţeleg de ce, dar în fine. Continue reading