Centenar Titanic

Acum 100 de ani, RMS Titanic se scufunda in apele Atlanticului de Nord, tragedie ce a curmat viata a 1513 oameni, din cei 2224 aflati la bord. Desi este unul dintre cele mai bine documentate dezastre din istorie, subiect pe marginea caruia s-au scris sute de carti, rapoarte si analize, povestea dezastrului a fascinat suficient de mult incat cauzele accidentului se mai dezbat si analizeaza.

N.Y. American 16.04.1912 Titanic

Sinking of the RMS Titanic : N.Y. American 16.04.1912

Pe National Geographic am vazut o noua teorie oarecum surprinzatoare al lui Tim Maltin, amintindu-mi de investigatiile lui Sherlock Holmes, teorie ce pune cauza dezastrului pe seama unui miraj si a unui complex de factori legati de conditiile meteo special cel putin pentru acea noapte, in zona curentului Labrador.

De cate ori nu m-am uitat vara fascinat la felul in care apar miraje pe sosea sau in lungul sinelor de tren, fara sa ma gandesc ca diferenta de temperatura intre straturile de aer produce acelasi efect si iarna sau in conditii de temperatura joasa. Titanicul a intrat cu viteza intr-o astfel de capcana optica pregatita de apele reci, ale curentului Labrador, marinarilor de veghe de pe vas. Acelasi efect i-a incurcat si pe cei de pe vasul Californian, aflat la minute distanta, care a pus pe seama mirajelor semnalele luminoase venite in disperare de pe Titanic.

Titanic Casualties breakdown

Titanic Casualties breakdown


Eu am o oarecare nostalgie pentru perioada inceputului de secol 20. Epoca stilului Art Nouveau, a micilor burgezi bine imbracati si asortati dintre care s-au afirmat o sumedenie de pionieri a noilor tehnologii si stiinte – zbor, masini, vapoare, telecomunicatii, fizica, medicina, etc – cam tot pe ce se bazeaza epoca informatiei de azi. Aceasta societate progresista era inca tributara unui conservatorism rigid de tip victorian, fapt pentru care lucrurile erau mai clar si poate mai benefic asezate. O poza de ansamblu a acelei societati era si pe Titanic, si din tabelul pe care l-am ilustrat, se vede ca in ciuda haosului si a panicii anumite reguli nescrise au functionat. Sa ne uitam numai la procentul barbatilor ce au supravietuit din clasa a II-a, restul facand pasul inapoi pentru sotiile si copiii lor, desi locuri in barci erau destule…

Momente cheie ale istoriei universale

Daca pana acum nu v-a interesat istoria, s-ar putea ca dupa ce vedeti cronologia mea sa va schimbati parerea. De ce spun asta, pentru ca majoritatea vede istoria ca pe o insiruire de date fara sens, un fel de carte de telefon a trecutului care nu prea are legatura cu noi. De fapt evenimentele din trecut sunt cat se poate de legate de ce se intampla in prezent si daca intelegem ce si de ce s-au intamplat anumite lucruri in trecut, poate ne putem imagina incotro ne indreptam.

Este o realitate ca astazi totul se intampla foarte repede iar oamenii in general nu au timp decat pentru servici si cumparaturi. De asta nu prea mai avem timp sa citim destul sau sa ne punem anumite probleme. Sintezele sunt cele mai utile informatii pe care le putem avea, pentru ca putem sa ne informam repede despre niste lucruri pe care nu avem timp sa le aprofundam in detaliu.

Momente cheie ale istoriei universale

Momente cheie ale istoriei universale

Iata de ce am facut aceasta cronologie(click aici pentru imaginea marita) , un proiect la care ma gandeam de ceva vreme si la care am lucrat destul de mult, in putinul timp liber pe care il mai am. Nu am pretentia de a fi un istoric, nici macar un bun cunoscator al istoriei universale, si de aceea consider acest proiect deschis. Comentariile si sugestiile voastre sunt bine venite. Exista multe cronologii de tot felul si de aceea am dorit sa fac ceva diferit, si anume o cronologie cu conexiuni, pentru ca multe evenimente importante din istorie au condus la altele si asa mai departe.

Criteriile pe care am construit aceasta cronologie sunt urmatoarele:

  • se concentreaza pe evenimente cheie ce au schimbat istoria lumii
  • omite evenimente militare precum razboaie sau batalii importante, dar include evenimente importante ce au dus la anumite razboaie
  • nu prezinta neaparat premierele, de ex. cand s-a inventat prima data ceva (foarte multe descoperiri s-au facut prima data in China), doar daca acea inventie, descoperire, etc a avut un impact hotarator asupra istoriei lumii

Este usor de observat ca antichitatea este dominata de aparitia religiilor si a diverselor idei filozofice, marcate cu portocaliu, (Grecia, Egipt, China), evul mediu cuprinde epoca descoperirilor geografice (cu albastru), iar epoca moderna este dominata de descoperiri stiintifice si tehnologie (cu verde).

Una din primele concluzii care se pot trage din aceasta cronologie este ca civilizatiile din jurul spatiului Mediteranean au contribuit decisiv la istoria lumii, depasind, asimiland sau influentand alte civilzatii mai vechi sau mai sofisticate, cum ar fi egiptenii sau chinezii. Epoca marilor descoperiri geografice face ca civilizatia europeana sa se raspandeasca repede in lume si datorita superioritatii tehnologice, sa se impuna.

* * *

Urmeaza sa pun si o versiune in engleza, initial am inceput in engleza, dar am continuat in romaneste.

Nota pentru cei care vor sa foloseasca cronologia mea in referate sau alte lucrari pentru scoala sau facultate: contactati-ma inainte (v. pagina impresii) pentru ca nu am de gand sa cer bani. Nu luati pur si simplu imaginea, ca si cum ar fi a nimanui.

De ce să vizitezi Timișoara

După evenimentul #timisoaranoastra s-a zis că s-a scris mai mult despre eveniment și nu despre ce ar trebui să-l facă pe un turist să se gândească la a vizita Timișoara. Așa că am să încerc să povestesc un pic despre Timișoara, Temesvar sau Temeschburg…

Piața Operei, lângă ceas

Piața Operei, lângă ceas

În primul rând, Timișoara este printre puținele orașe din România care este un brand și la acest lucru contribuie activ sau pasiv o serie de factori, cum ar fi istoria locală (mai ales cea recentă), poziția geografică, diversitatea etnică ce conferă un aer cosmopolit orașului și nu în ultimul rând o serie de oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți care se implică în diverse proiecte și activități ce ridică gradul de normalitate al orașului spre cel din vestul Europei, normalitate pe care ne-o dorim cu toții, dar de care multe orașe românești sunt încă departe.

Îmi dau seama că Timișoara este un brand atunci când, călătorind prin România, oamenii se luminează la față și mă privesc cumva admirativ în momentul în care află că sunt timișorean. Treaba asta mă face și mai mândru de orașul meu și îmi dau seama că noi avem ceva deosebit aici care trebuie mereu îngrijit și îmbunătățit.

Placa comemorativa de la parohia lui Lazlo Tokes

Placa comemorativa de la parohia lui Lazlo Tokes

Când spui Timișoara, astăzi spui Revoluție, spui democrație, spui anti comunism. Deși memoria și semnificațiile revoluției s-au cam estompat în memoria colectivă a românilor, Timișoara rămâne legată de revoluție pentru că de aici a pornit totul și punctul de plecare contează întotdeauna. Locul în care a început revoluția, strada parohiei lui Lazlo Tokes și piața Maria sunt locuri care nu spun mai nimic turistului pentru că nu sunt locuri monumentale sau impunătoare. Revoluția nu a început într-un palat ci a fost pornită de oamenii anonimi de pe stradă care au găsit curajul nebunesc pentru 1989, de a fi solidari față de nedreptatea care i se făcea unui om, pastorul Tokes, și de a cere libertate. De aceea, locurile respective trebuie simțite, nu doar văzute.

Deși sunt multe locuri frumoase de văzut, Timișoara nu este Barcelona ca să cazi pe spate la propriu. În schimb, la Timișoara poți simți o anumită atitudine diferită de alte zone din România și un anumit spirit care deasemenea nu-l regăsești în alte părți. Cei mai mulți care vizitează Timișoara remarcă acest spirit, și înțeleg că aici este altceva. În Timișoara vei vedea taxiuri pe care scrie “I ♥ Timișoara”, “100% Bănățean”, tramvaie și autobuze alb-violet și afișe cu “Nu te pune cu timișorenii”, “îmi iubesc orașul, nu îl murdăresc”, ș.a.m.d.

Multiculturalitate înseamnă bogăție

Timișoara are un aer european și datorită diversității etnice, aici conviețuind în armonie, departe de incitările naționaliste, români, maghiari, germani, evrei, sârbi și alte etnii încă din vremurile străvechi ale orașului. Poate ar trebui precizat că deși ne place să ne lăudăm cu Timișoara, zona Banatului nu a fost sub dominație românească decât din anul 1919, din momentul unirii, iar în trecut românii nu au fost o majoritate în oraș.

În timp ce în alte orașe oamenii se ceartă din cauza plăcuțelor bilingve, noi ne mândrim că cu faptul că bănățeanul adevărat vorbește măcar două din limbile celorlalte etnii și că avem inscripții în patru limbi sau teatru de stat în trei limbi, română, maghiară și germană, fiecare cu stagiunea sa.

Moștenirea imperială și cultivarea multiculturalității

Palatul Weiss, centru

Palatul Weiss, centru

Deși clădirile istorice ale Timișoarei suferă din cauza lipsei de fonduri și a birocrației, aici sunt aproximativ 15 mii de clădiri istorice ce merită văzute, majoritatea construite în timpul perioadei de boom al orașului din timpul dominației austro-ungare, în stilul art nouveau sau jugendstil (în germană), cu care Timișoara se poate identifica cu succes. Deși acest stil se poate vedea în multe orașe din țară, aici sunt cele mai mari și impunătoare clădiri, construite în zona centrului de bogații și generoșii industriași timișoreni la începutul secolului 20, sub influența maghiară a stilului art nouveau.
* Aș aminti de palatele: Dauerbach, Hilt & Vogel, Lloyd, Löffler, Merbl, Neuhausz, Szechenyi, proiectate de arhitectul László Székely și construite practic concomitent la începutul secolului 20.

Probabil una din sursele de mândrie a bănățenilor și a timișorenilor este această istorie și moștenire imperială de origine austro-ungară cu care ne place să ne identificăm, pentru că acest imperiu a lăsat ce este frumos în Timișoara – promenada corso, canalul Bega, barocul, jugendstil și tramvaiele. Totodată, austriecii au fost cei care au adus o mulțime de nații în zona Banatului și astfel ne-au învățat că diversitatea e un lucru bun.

Prințul Eugene de Savoy, portret de Jacob van Schuppen

Prințul Eugene de Savoy, portret de Jacob van Schuppen

Barocul amintește de un stil de viață dantelat, pe care bineînțeles noi îl romanțăm azi, dar care fără îndoială se adaugă brandului orașului, pentru că identitatea de azi a Timișoarei începe odată cu victoria unui mare comandant, prințul Eugeniu de Savoya care în 1716 care a eliberarat orașului de turci, aducând administrația austriacă ce va construi canalul Bega (1728-1758), spitale (1745), fortificații moderne (1723), școli (1718), catedrale (1736), teatru (1753), iluminat stradal (1760) și nu în ultimul rând o fabrică de bere (1718)!

Deși cetatea orașului a fost dărâmată pentru ca centrul orașului să se dezvolte, fragmente din bastioanele cetății austriece mai pot fi văzute și astăzi, bastionul Teresia fiind aproape 100% renovat.

Dacă barocul ține de conservatorism și o epocă a tricornurilor peste peruci albe, jugendstil este stilul care prinde pentru că art nouveau a fost un stil al unei perioade istorice, definită în țările unde s-a afirmat, de optimism, inovație și nonconformism, perioadă în care oameni nevoiași locuiau în chirie în clădiri superbe art nouveau, în cartierul Fabric sau Iosefin.

Detaliu de pe palatul Mercur din pta Traian

Detaliu de pe palatul Mercur din pta Traian

Inovație și identitate

1884, primul oras de pe continentul european iluminat electric

1884, primul oras de pe continentul european iluminat electric

Timișoara nu a fost doar un alt oraș al imperiului Austro-ungar, ci al doilea ca importanță după Budapesta în regatul Ungariei. Acest lucru se poate vedea prin atenția care s-a acordat dezvoltării orașului. Astfel, în perioada sa de boom, Timișoara a fost unul dintre cele mai progresiste orașe din Europa, edilii orașului întrecându-se în premiere precum: spitalului municipal (1745, cea mai veche clădire din Timișoara), iluminatul stradal cu lămpi (1760), primul ziar german din sud-estul Europei (1771), biblioteca lui Josef Klapka — prima bibliotecă publică de împrumut din imperiul Habsburgic, din regatul Ungariei şi din teritoriile româneşti — (1815), iluminatul stradal cu gaz — premieră în imperiul Habsburgic — (1855), iluminat stradal electric – premieră pe continentul european, 731 de lămpi (1884), stație de salvare — premieră pentru Ungaria și România — (1886), tramvaiul electric — premieră pe teritoriile României de azi — (1899), ș.a.

Replica unuia dintre cele mai vechi tramvaie din Timisoara Tramvai de epoca cu compartiment, pe linia 6 Tramvai din perioada 1989, acum pentru inchiriat

Tramvaiele fac parte din istoria și identitatea orașului pentru că Timișoara are o foarte veche rețea de tramvaie care se extinde pe un număr mare de linii și care acoperă toate zonele orașului. Tramvaiul este ceva ce se adaugă la personalitatea unui oraș, iar acum îmi vin în minte tramvaiele din San Francisco, o emblemă a celebrului oraș californian. Din când în când, pentru a marca anumite evenimente, primăria pune în circulație tramvaie de epocă, unele chiar foarte vechi, pe care aș vrea să le văd cât mai des. La brandul Timișoarei s-a adăugat, cu voia timișorenilor, culoarea violet, culorile echipei de fotbal Poli Timișoara, la care bănățenii țin foarte mult. De asta, violetul a început să înlocuiască clasicul galben-ocru al tramvaielor comuniste, și astfel tramvaiele dar și autobuzele din Timișoara au un aer pitoresc care îți amintește că ești în Timișoara. Deja canalul Bega a fost redeschis circulației și se pot închiria ambarcațiuni, iar pe viitor vor (re)circula vaporașe, de care îmi amintesc cu drag decând eram mic.

Piața Unirii și domul romano-catolic

Piața Unirii și domul romano-catolic

Dacă piața Operei (sau a Victoriei) simbolizează istoria românească a orașului, prin catedrala ortodoxă Mitropolitană, statuia lupoaicei cu Romulus și Remus — cadou al Romei care salută latinitatea noastră — și clădirea Operei, simbol al revoluției din 1989, Piața Unirii amintește de diversitatea etnică și trecutul imperial al Timișoarei. Într-o singură piață avem o catedrală romano-catolică, o biserică ortodoxă sârbească, clădirea Episcopiei Sârbe, o sinagogă (la mică distanță de piață), o școală de limbă germană (Nikolaus Lenau), un palat baroc al fostei administrații austriece, și un monument închinat sfintei Treimi ce amintește de ciuma din secolul al XVIII-lea, similar cu cel aflat la Viena. În schimb, numele pieței amintește de Marea Unire, când la 3 august 1919, trupele române au intrat în Timișoara.

Palatul Bruck din Piata Unirii

Palatul Bruck din Piata Unirii

Piața Unirii este cel mai pitoresc loc din oraș, unde se pot vedea clădiri baroce, art nouveau și elemente eclectice, și totodată cel mai reprezentativ loc pentru Timișoara, care evident nu trebuie ratat.

Desigur, Timișoara este un oraș cu problemele sale și eu nu fac abstracție de faptul că trăim în România tranziției neîncetate, cu problemele societății noastre slab educate. Nu este un paradis al civilizației, dar este mai bine decât în alte părți, poate și pentru că moștenirea austriacă ne obligă să fim mai civilizați.

sursă poze: Orădeanul, Lilișor, Radu Beligăr,Tomata cu scufița

Pe aceeași temă:

Prin Timișoara

Sâmbătă 7 august am avut plăcerea de a participa la un eveniment al comunității de blogheri din Timișoara intitulat “Timișoara noastră“, un tur organizat al orașului cu invitați din alte orașe, ghid și surprize. Evenimentul și-a propus ca să redescoperim frumusețile orașului în care trăim și de a le prezenta cât mai profesionist prietenilor noștri din alte orașe, care la rândul lor au fost gazdele unor evenimente similare în orașele lor.

Multă lume trăiește cu impresia că în orașele noastre, chiar și în cele mari, nu prea ai ce vedea sau vizita. Concepția asta este rezultatul ignoranței și a “lipsei” de informație. Desigur, informația există, dar nimeni nu o prezintă în mod interesant și atractiv. Wikipedia nu e de ajuns, așa cum voi detalia mai jos :)
Continue reading

Panteonul din Roma

Una din clădirile antice care m-au fascinat mereu a fost Panteonul, singura clădire rămasă intactă din perioada de glorie a Imperiului Roman. Poate nu doar felul în care s-a păstrat e important, ci impresionanta realizare arhitectonică a romanilor, care au folosit o mulțime de tehnici și soluții inovatoare pentru reconstrucția templului original, distrus în anul 80 de la un incendiu. Poate într-un alt post voi scrie un pic despre împăratul Hadrian (cel care a reconstruit Panteonul în forma s-a actuală), urmașul lui Traian.

Am avut imensa ocazie de a-l vizita acum doi ani și atunci n-am scris despre călătoriile mele pentru că o parte din obiectivul concediului meu era să mă detașez de tot ce înseamnă lumea calculatoarelor și bloguri pentru două săptămâni. Dar luna de miere a lui Maddy în Italia mi-a amintit de momentele petrecute la Panteon, și că atunci făcusem un mini film, fiindcă impresia mea era că nu pot cuprinde măreția construcției în câteva poze. Ieri m-am apucat să-l caut, l-am editat un pic, așa că iată-l: (porniți boxele pentru că melodia de fundal face toți banii)

Dedic filmul lui Maddy & Cipri, prietenilor mei Mihai și Boro (cu care am fost în grupul din Italia) și nu în ultimul rând mamei :-)

P.S. Ăștia de la Youtube au luat-o razna pentru că nu te mai lasă să pui anumite melodii în filmele tale din cauza drepturilor de autor. În schimb îți oferă să pui alte piese, evident cele pe care le recomandă ei (sugestii pentru care probabil cer bani de la artiștii recomandați). Toate serviciile bune de pe internet care au început frumos și rebel au ajuns niște instrumente de stors bani din orice detaliu, de parcă nu se mai satură.

Pe aceeași temă: Roma, Impresii (I).