Desenăm și colorăm la Playzone :)

De ceva vreme fac desene de colorat pentru copiii de la Playzone din Iulius Mall (Timișoara). Sincer, la început n-am crezut că poate fi atât de captivant, mai ales că de fiecare dată trebuie să desenez un dinozaur (mascota lor). Dar până la urmă am făcut un dinozaur haios care le place și celor din Playzone și mie (eu am vrut un pterodactil, ei un brontozaur, și în final l-am corcit cumva).

În final a ieșit Playzonus Rex, regele distracției în habitatul său, atelierul de creație și jungla neiertătoare a locului de joacă. Această specie unicat crează și azi confuzie în rândul oamenilor de știință, iar copii fiind întrebați l-au descris în fel și chip, galben, roz, verde, dar și albastru după ultimele cercetări.

Pentru mai multe detalii vizitează smartedu.ro.
Pentru mai multe desene vezi galeria, www.sirg.ro/gallery/playzone-color

Fiecare copil are personalitatea lui și felul în care își imaginează lucrurile diferă mult de la unul la altul. Nici un desen colorat nu seamănă cu altul, și am văzut teancuri de desene. Este fascinant :)
Din păcate creativitatea se oprește în copilărie, deoarece societatea de azi, deși spune că promovează individualitatea și creativitatea, o nivelează începând din școală și o inhibă total mai târziu, ca omul să devină creativ doar în limitele acceptate și să reitereze aceleași șabloane vizuale, muzicale, ideologice șamd cu care a fost prelucrat de școală, televizor, vecini, reviste și mainstream.

Copiii colorează dinozaurii cu roz, nu cu verde, și asta e grozav :D

Jucării pentru oameni mari

Mie întotdeauna mi-au plăcut jucăriile cu telecomandă. Nu am avut multe, dimpotrivă, dar le-am prețuit foarte mult pe cele pe care le-am avut. Țin minte că prima mea jucărie teleghidată a fost un camion chinezesc destul de mare, cu 2 baterii mari, care avea rutina lui pre-programată, dar era foarte spectaculos și bine realizat pentru anii 80.

BMW X5 Sport cu telecomanda, Scara 1:18

BMW X5 Sport cu telecomanda, Scara 1:18

De atunci au trecut cam 20 de ani și jucăriile au evoluat foarte mult. Iată ca întamplător sau nu, am găsit un site care îmi amintește foarte mult de listele mele pentru moș Crăciun de altă dată. Big Boys Toys e un site cu jucarii pentru adulții veșnic copii :) și nu numai. De la mașini la șalupe teleghidate găsești de toate, inclusiv elicoptere și tancuri, toate cu performanțe deosebite față de jucăriile cu care am copilărit. Cred că cele mai interesante modele sunt tancurile, care pe lângă fidelitatea cu care reproduc modelele originale, au un mod de luptă prin infraroșu, ca un fel de paintball, cu care se pot organiza lupte între prieteni.

Pentru cei amatori de zbor, am văzut elicoptere cu telecomandă care mie mi se par grozave pentru spionat deși autonomia lor e destul de mică, poate tocmai de asta. Aștept cu interes ziua în care vor avea și avioane cu telecomandă. Prețurile nu mi se par mari, pentru că fiind interesat de modelism știu că prețurile la componentele specifice nu sunt deloc mici. Ca orice hobby, jucările cu telecomandă costă, dar cât timp e distractiv, merită. Eu unul, mi-am amintit de proiectele mele trăznite pe care le aveam acum câțiva ani (în ultimii ani de facultate la robotică) de a construi tot felul de mașinării și “geek-toys”.

Pac Man a împlinit 30 de ani

Zilele trecute Google a sărbătorit printr-un logo special, 30 de ani de la apariția celebrului joc Pac Man. Partea frumoasă a fost că logo-ul era interactiv și puteam juca Pac Man între literele Google. De asta am avut probleme cu căutările, pentru că de fiecare dată când intram pe Google, nu rezistam să nu joc un nivel, iar după ce eram gata, uitasem ce am vrut să caut :)

Violenţa şi calculatorul

La început de mileniu trei, copiii sunt ca și dependenți de calculator și tot ce fac ei se învârte în jurul calculatorului datorită comunicării facile prin internet. Din nefericire, calculatorul este țapul ispășitor al părinților de pretutindeni, pentru că el nu are gură și nu poate spune că defapt vinovați sunt părinții. Calculatorul e doar un obiect. Nu e devină toporul pentru că s-au tăiat copacii. Copiii nu ucid din cauza calculatorului, iar psihologii înțeleg foarte bine motivele.

E adevărat că azi copiii sunt expuși unor lucruri de care generația părinților lor nu a avut habar decât la o vârstă mult mai târzie. Dar acest mic inconvenient al lucrurilor care le lipseau părinților în copilărie — televizor, calculator, internet, telefoane, gadgeturi, etc — este destul de serios și grăbește momentul în care părinții trebuie să explice anumite lucruri copiiilor, chiar și foarte mici. Chestie care mă duce la ce vroiam să spun la început: și anume că părinții de azi sunt foarte ocupați cu ale lor și își văd copiii convenabil ocupați cu treburile lor “de copii”. Unde mai citește un părinte azi o carte unui copil, sau construiește ceva cu el? Îi dă un audiobook sau îi ia un joc pe computer, e simplu, e convenabil și arată că e un părinte modern și cool.

Astăzi se poartă recompensele. Părinții au devenit un fel de (mă) “asculți și câștigi” protevist și orice demers firesc și de nenegociat altă dată, precum învățatul, bunele maniere, curățenia, respectul, cititul lecturilor obligatorii, cuvântul dat, etc, este motivat prin bani și cadouri, adesea lucruri superficiale care grăbesc îndobitocirea odraslei. Copilul deprinde repede acest troc și ajunge să pluseze la rândul său, ca la poker, iar în scurt timp ajunge să facă totul numai pentru recompense, fără a înțelege de ce îi cer părinții și profesorii toate acele lucruri. Tot de asta, profesorii sunt niște idioți pentru că ei nu oferă nimic material, numai note și teme.

Pedeapsa cea mai de seamă nu este, ca altă dată, izolarea în casă, ci confiscarea calculatorului sau restricționarea accesului la internet. Un șantaj simplist, care nu aduce totuși nici un pic de dor de carte în copil și nici nu trezește responsabilitatea din el.

Într-o familie de azi, cel mai important membru al familiei este televizorul, pentru că nimeni nu vorbește și este ascultat la fel de mult într-o casă ca televizorul. Părinții sunt ocupați cu televizorul, copiii cu calculatorul și aparent toată lumea e mulțumită, hipnotizată de un ecran. Dar părinții de azi nu vorbesc aceeași limbaj cu copiii lor, ei nu înțeleg lumea asta nouă online, ce fac copiii pe net și de ce. Nu înțeleg fie pentru că au rămas în urmă fie că nu au timp, pentru că sunt atâtea prostii lucruri la televizor.

Copiii se refugiază în lumea fascinantă a calculatorului pentru simplul fapt că părinții nu le oferă prea multă atenție. Nu au răbdare și nu se impresionează când copilul lor face nu știu ce chestie de care e bucuros. A oferi totul nu înseamnă numai lucruri materiale. Copiii au nevoie de atenție și pentru că nu o primesc, o caută și o găsesc pe net, unde poți fi ce vrei și cine vrei, poți avea 3000 de prieteni și câștiga topuri de popularitate fără să ieși din casă.

După părerea mea, ca alternativă, sportul e cea mai bună metodă de a forma personalitatea unui copil, în special de a deveni responsabil. De ce, pentru că orice sport se joacă pe reguli acceptate de toți și este bazat pe fair play. Cel mai bun câștigă și prin competiție și muncă reușești să câștigi admirația celorlalți, dar și premii, premii adevărate, nu bling bling. În sport înveți să joci în echipă, înveți să accepți critica celorlalți dar și să te bucuri de laude. Din păcate calculatorul și televizorul ne îndepărtează de mișcare și sport, dar ele sunt bune la toate inclusiv la a suporta vina propriilor noastre eșecuri.

Sunt antisocial pentru că …

  • Nu joc Farmville pe Facebook (!)
  • Nu socializez pe hi5
  • Nu am 1000 de prieteni pe facebook/hi5 şi nu adaug “prieteni” pe care nu-i cunosc
  • Nu folosesc twitter
  • Nu sunt online pe messenger
  • Nu sunt nici măcar invizibil pe messenger (pur si simplu nu sunt)
  • Nu răspund la mesaje offline
  • Nu îmi verific emailurile destul de des
  • Nu-mi place să scriu SMS-uri
  • Nu sunt suficient de activ în blogosferă

Da, nici nu ştiu ce pierd, şi da, aşa e “când îmbătrâneşti” ca să le răspund anumitor persoane murătură ;)
Ştiu că problema Farmville e o abatere gravă, dar ţin să precizez că am avut o gradină adevărată timp de mulţi ani, şi e puţin altfel, doar mai fain. Nu joc nici Mafiawars sau Castle Age, dar prefer “treasure island” şi sus-jos.