Încă un pic de iarnă

tm-iarna-ian-10-1Iarna este un anotimp greu pentru fotografi, odată pentru că totul e alb și paleta de culori se restrânge, dar și pentru că frigul îți îngheață mâinile pe aparat. Totuși, iarna compensează prin multitudinea de forme și ipostaze ale zăpezii: țurțuri, nămeți, brumă, flori “în geam” și alte surprize.
După primul post de iarnă din iarna 2009-2010, revin cu câteva poze în plus, “invitat” de Crenguța Tomatei cu Scufiță 🙂 Din păcate, acum când scriu, ploaia își eliberează picăturile captive din armura gheții și totul se topește. Dar pentru asta avem pozele, nu?

tm-iarna-ian-10-2 tm-iarna-ian-10-3

➡ P.S. Acum 3 ani era încă toamnă.

Cea mai veche carte – leapșă

Îmi plac cărțile vechi. Au un farmec al lor, o poveste dincolo de povestea dintre coperțile lor, când te gândești câte generații le-au ținut în mână. Într-o zi, căutând prin bibliotecă, printre tot felul de cărți îngălbenite și prăfuite, m-am gândit – oare care o fi cea mai veche carte pe care o am în casă?

După multe căutări, am găsit niște cărți mai mici care aveau ceva diferit față de celelalte, așa, ca un monoclu lângă niște ochelari de soare. Erau două cărți de Jókai Mór (scriitor și jurnalist maghiar), în maghiară, din 1907.

Jokai Mor - editii 1907Jokai Mor - “O lume rasturnata” (Felfordult Vilag) 1907Jokai Mor - “Cel mai viteaz husar” (A Legvitezebb Huszar) 1907

Nu știu care e cea mai veche carte în română pe care o am, dar am găsit niște opere de Marx și Engels din 1949, cu filele îngălbenite pe margini, care mi s-a părut foarte potrivită pentru tema asta. Fragmentul din poză este cât se poate de interesant și .. actual, totuși cartea s-a deschis întâmplător la pagina 75…

K. Marx, F. Engels - Opere alese 1949K. Marx, F. Engels - Opere alese 1949 - pag. 74-75

Eu nu prea sunt cu lepșele sau ștafetele, dar asta mi se pare o temă interesantă și o dau tuturor celor care îmi citesc blogul, dar am să le nominalizez pe Maddy, Jen și Tomata cu scufiță.
Lăsați-mi un comentariu sau link cu cea mai veche carte pe care o aveți.

Pe ce sa cheltui banii (leapsa)

Am primit-o de la Maddy – pe ce ai strica banii daca ai lua un credit (ce ciudata idee). Pai manat de dorul imbogatirii subite, m-as duce la prima agentie loto si as cumpara de toti banii loz in plic :)) De curand am descoperit o noua marca de pufuleti simpli Star Foods care imi plac, si deci, cu banii castigati din loz in plic, mi-as lua pufuleti si o sticla de cola. 😀

Capri - belvedereIn realitate, imi doresc foarte mult sa calatoresc si sa vad locurile despre care am citit sau pe care le-am vazut la televizor cu gura cascata. Un astfel de loc a fost insula Capri de langa Napoli, unde vrand nevrand reinveti notiunea de culoare albastra. Este un loc minunat, unde merita sa te intorci. Defapt fiecare calatorie e un prilej de a te imbogati spiritual, de a te intoarce cu ceva mai mult decat doar cu niste bagaje umplute cu haleala si bauturi specifice locului. Unii se intorc mai intelepti, altii nu. Fiecare dupa posibilitati 😉

România mea este

Am găsit “leapşa” asta la Orădeanul şi am luat-o tocmai pentru că doresc să scriu ceva diferit. Lumea în România este foarte plictisită şi blazată pe alocuri. Dar eu sunt plictisit de altceva, şi anume, m-am plictisit să tot aud comentarii negative şi să citesc cum se pomenesc numai lucrurile rele din jurul nostru, cum efectiv se pune accent pe a arăta tot ce e urât şi ce ne deranjează. Cu prea puţine excepţii, România este descrisă ca un spaţiu cenuşiu, dezolant asemănător unei fotografii alb-negru vechi. În această viziune, oamenii, oraşele, viaţa, joburile, timpul nostru liber, sunt toate cenuşii, iar viziunea asta nu mă face decât să cred că oamenii care văd astfel lucrurile au luat-o pe o direcţie greşită şi că s-au blazat prea repede, pentru că oricum, cu o astfel de atitudine nu vor reuşi niciodată să realizeze ceva.

Să nu credeţi că eu trăiesc în bula mea de săpun în care mă bucur de fericire utopică şi nu văd cenuşiul în care trăim. Dar, de ziua naţională mi-am pus şi eu întrebarea asta, ce este România şi ce a ajuns “aşa”. Cât de român mă simt, eu care am străbunici din Imperiul Austroungar? Mi-am amintit că nu arborasem încă tricolorul, obicei moştenit de la tata, şi luându-l în mâini mi-am dat seama că nu era o simplă bucată de mătase, fiind ca un vechi steag de luptă cu o poveste, de a cărui valoare uitasem.

Tricolorul meu e vechi, cu stema descusută, rupt pe margini şi pătat, dar culorile sale erau vii în comparaţie cu poza cenuşiu-maronie a peisajului de decembrie fără zăpadă. Continue reading

Interviu cu Sirg

Leapşă de la fata cu buburuze.

După ce a apărut în toate blogurile centrale şi de colţ, iată celebrul interviu în exclusivitate, numai la Sirg Blog in Direct! Urmează după publicitate cazul omului care a înebunit de la manele, ucigându-şi vecinii cu toporul, am poze şi filmul crimelor în calitate HD! Nu rataţi amănunte despre nişte crime oribile!

Ana Gramescu (reporter Leapşa Blogs): Care sunt oamenii de care îţi pasă cel mai mult:

Sirg: Prietenii.

A.G. Eşti mândru de tine pentru că:

S: Sunt alţii mândri de mine

A.G. Care sunt oamenii pe care îi admiri?

S: Artiştii, în special muzicienii care prin harul lor pot schimba starea a mii de oameni aproape instantaneu, oamenii cu realizări deosebite dar care pot fi modeşti în acelaşi timp.

A.G. Ce îţi place cel mai mult?

S: Să fiu copil (asta înseamnă să faci ceea ce vrei când vrei).

A.G. Îţi doreşti să:

S: Să fiu copil mai des.

A.G. Menţionează unul dintre cele mai bune lucruri făcute de tine:

S: Am călătorit f mult pt ca să mă văd cu fata pe care o iubeam 😀

A.G. Ce ţi-ar plăcea să devii:

S: Un muncitor harnic şi iscusit. Doamne ce întrebare – normal că vreau să mă fac cosmonaut!

A.G. Ce îţi propui:

S: Idealul meu în viaţă e femeia cu mustaţă. Ăăă.. ok… să dorm mai mult dimineaţa, să desenez mai mult şi să râd mai mult.

A.G. Preferi…

S: Să fac haz de lucrurile fără haz, să beau ceai în loc de cafea, să fac baie în loc de duş, (mai multe îţi zic în particular)

A.G. Ştii că poţi să:

S: Stau o zi (sau 2) fără să mă joc WoW =))