Michael Jackson nu mai este printre noi

Da, e adevărat, Michael Jackson nu mai este, s-a stins la 50 de ani în urma unui atac de cord. A căzut un titan, un artist de talia lui Elvis sau a Beatles-ilor.  Ar fi foarte multe de spus, dar mai bine las muzica să vorbească. Cred ca cel mai potrivit remember pentru noi este momentul București 1992, pentru că majoritatea își amintește de acei ani și de mania Michael Jackson care ne-a cuprins într-un fel sau altul, indiferent de vârstă, iar unii dintre noi am crescut cu Michael în casetofon și pe pereți. Sper ca acest videoclip să vă amintească de o mulțime de momente frumoase!

Michael Jackson – Billie Jean, live în București 1992.De la Michael nu ne putem lua adio, pentru ca el va rămâne mereu cu noi, precum toți marii artiști.

Granada in imagini pe muzica

Uneori am momente de crunta plictiseala urmate de actiuni diverse desfasurate cu mult entuziasm si.. pasiune. Si pentru ca ma tot ruga mama sa-i arat cum se face un filmulet in Windows Movie Maker, am ales ca subiect pozele ei din concediu. De la un simplu tutorial, am ajuns mai departe decat mi-am propus initial si a iesit un filmulet frumos, pe care nu pot sa nu-l pun pe blog 🙂

N-am fost inca in concediu in Spania, desi tare mi-ar placea. E o diferenta subtila intre pozele acestea si cele facute de mine in Italia – mai multa vitalitate,  de parca pamantul are o inima mare care bate, iar ritmul ei iti intra in suflet si te antreneaza intr-un ritm de flamenco.

Alhambra, fortareata rosie, este bijuteria Granadei, o fortareata palat mostenita de spanioli de la mauri, atat de frumoasa incat i-a cucerit pana si pe cuceritorii spanioli, inversunati impotriva maurilor musulmani. Alhambra a cazut in mainile spaniolilor in 1492, in acelasi an in care Cristofor Columb punea piciorul in Lumea Noua. Spaniolii au pastrat arhitectura si decoratiunile minunate specifice culturii islamice, adaugand discret motive crestine si europene, asimiland practic arta islamica, dovada ca frumosul nu este oprit de barierele aparente ale religiilor.

Ritmuri de consola

Chronotrigger - Fiona’s forestIeri i-am auzit pe colegii mei din ghilda de wow cum vorbeau pe vent de muzica din jocuri. Si mi-am dat seama ca nu sunt singurul geek care isi aminteste cu placere de ritmurile ascutite si saltarete ale jocurilor de acum 10-15 ani. Final Fantasy, Chronotrigger, Mario (hehe), Prince of Persia, Zelda sunt cateva nume. Nu zic ca acum nu sunt oameni pasionati in spatele jocurilor de azi dar parca atunci, in “epoca de aur”, niste oameni incredibili faceau intr-un garaj cate un joc care urma sa devina legendar si generatorul unui nou gen, asa cum a fost de exemplu Mario sau Zelda create de Shigeru Miyamoto. Miyamoto a fost primul care s-a gandit si a reusit sa recreeze intr-un joc relativ simplist, aventurile copilariei, un fel de Cireșarii virtual, in care tu sa fi eroul principal. Pe atunci grafica era foarte limitata, dar imaginatia ajutata de o poveste bine gandita si de dialoguri interesante, completa lipsurile tehnologiei de la inceputul anilor 1990.

Diferenta intre film si carte este ca filmul iti prezinta viziunea regizorului, pe cand, citind cartea si neavand suportul vizual,  iti creezi propria viziune, ceea ce ofera o experienta mai bogata si la un nivel mai spiritual. Filmul tine ocupati ochii si urechile, pe cand cartea iti tine ocupata mintea. Cam la fel se intampla si cu jocurile acelea cu grafica simpla dar sugestiva. Exista carti pe care imi doresc sa le vad ecranizate, din dorinta de vedea “cu adevarat” acele intamplari monumentale – Stapanul Inelelor ar fi o astfel de ecranizare, dar aceste filme nu pot decat sa completeze experienta cartii, nu sa o si inlocuiasca.

Inchei cu tema din Chronotrigger (foto) de Yasunori Mitsuda, cantata de orchestra Eminence

Finala Megastar 2008

De ce ma uit la Megastar? Simplu, pentru ca acolo am ocazia sa vad pe unii dintre cei mai talentati si mai buni tineri artisti din Romania. Pentru ca in afara catorva nume consacrate, care apar tot mai rar la televizor, scena muzicala romaneasca e saraca in oameni noi si valorosi, iar cei care mai apar raman cvasianonimi. Megastar este sansa celor valorosi de a iesi din anonimat. Deasemenea ma impresioneaza foarte mult perseverenta si tenacitatea unor tineri de a iesi din anonimatul vietii banale pe care o traim marea majoritate, iar prin efortul urias depus ajung sa atinga o stea, sa isi implineasca visul, rasplatidu-si vocatia de artist. Noi, “banalii de acasa”, avem multe de invatat de la ei, pentru ca fiecare dintre noi am renuntat odata la un vis, doar pentru ca ni s-a parut prea greu sau ca viata a fost complicata.

Dar acum voi scrie despre oameni care au reusit. Trupa Buzz, formata din Claudiu, Mihai si Amir, a castigat competitia, 60 de mii de euro de la Prima TV si un contract pe un an cu marea casa de discuri Universal. Felicitari lor, pentru ca au meritat, in special Claudiu si Mihai, care participa a doua oara, dar de data asta ca formatie. Fetele de la Pepper Girls – Jo, Laura si Raluca, au fost aproape, dar cineva a trebuit sa ocupe locul doi. Sincer, am tinut cu fetele, dar o parte din minte tinea si cu Buzz, pentru ca ambele trupe meritau premiul. Pe Jo o mai auzisem la MS1 si 2 in backing vocals, dar Raluca m-a impresionat cel mai mult prin voce, ea castigand defapt si premiul 2 la Mamaia. Trebuie sa fie foarte greu pentru ea ca sa gestioneze un al doilea loc 2, dupa peste 3 luni de munca intense in “cantonamentul” de la Megastar.

Oricine castiga eram multumit, dar “ghinionul” Ralucai  imi demonstreaza ca in viata nu e deajuns ca sa fi bun, sa ai valoare, sa muncesti enorm, si sa iti doresti ceva cu toata fiinta. Trebuie sa ai si un pic de noroc, iar norocul nu poate fi cuantificat, ca sa stim cat ne lipseste. Dar un lucru e cert – cat timp ai ceva de aratat, trebuie sa nu renunti si sa ti capul sus, pentru ca acum 2 ani Claudiu pleca de la Megastar, prematur, pe la mijlocul competitiei, iar azi a reusit ceea ce poate nici el nu credea cand s-a inscris din nou in concurs. Fetele de la Pepper Girls mi-au placut pentru ca de fiecare data creau un moment aparte, adesea exploziv si viu, ceea ce nu toate trupele din concurs reuseau. Mi-a placut ca au reusit sa exprime ca ele cred in ceea ce fac pe scena, prin atitudine.

Mi-au placut mai multe trupe, cu toate ca nu am scris saptamanal cum faceam anul trecut, dar interesul meu pentru  emisiune a ramas acelasi. O salut si o incurajez in continuare pe Bridge (sunt fan cu autograf, nu uita 😀 ) si astept concert Alien Kitten la Timisoara cat mai curand 🙂

In loc de incheiere sau recenzie banala, am sa pun cateva melodii de ale lor, pentru ambele trupe (va rog sa le ascultati)

Continue reading

My first WoW machinima! (updated)

Doua lucruri m-au inspirat in realizarea acestui clip de machinima – melodia lui Vali Sterian “Amintire cu Haiduci” (pe care o tot aud la TV intr-o reclama) si padurile din Grizzly Hills din Northrend (World of Warcraft). De fiecare data cand treceam in goana calului prin padurile acelea ma gandeam la ritmul melodiei lui Vali Sterian pana cand mi se desfasura un intreg film in imaginatia mea.

Dupa multe ore de munca, am realizat acest prim clip de WoW machinima, pe care l-am urcat cu multa satisfactie pe youtube 🙂 Calitatea nu este foarte buna, dar asta a facut youtube dintr-un clip fain de 456 MB. Poate o sa pun si varianta hi-resolution undeva, dar deocamdata caut solutii (poate imi dati voi sugestii).


Amintire cu Haiduci in Grizzly Hills from Sirg on Vimeo.

Am dorit sa exprim sentimentul de libertate, aventura si poate nostalgie pe care padurile acelea mi le dadeau. Deasemenea, sa nu uitam ca noi romanii, avem ceva foarte pitoresc in istoria si legendele noastre.

Reeditare – Am constatat ca pe vimeo se vede mai bine, asa ca am refacut un pic clipul si l-am urcat acolo.