Contur infinit » nemultumiri

Vrei să faci ceva? Mai bine lasă :)

Sirg — Sun, 21 Mar 2010 20:18:56 +0000

Gradina cu narcise

În zona în care stau eu (încă mai) e mult spațiu verde, dar probabil nu pentru multă vreme. Cu toate că primăvara întârzie să vină, de parcă cineva ne-a blestemat cu vremea asta cenușie, operațiunea “curățenia de primăvară” e în toi prin oraș. Se pare că la primărie e plictiseală mare, pentru că cineva a venit și ne-a somat asociația ca să desfințăm împrejmuirea pe care o făcusem în jurul spațiului verde din fața blocului.

Aveam și noi un spațiu verde frumos, îngrijit de o familie din bloc, care creșteau acolo tot felul de flori dar pentru că multă lume intra pe acolo ca vitele sau fura florile, au pus o mică împrejmuire care nu deranja (aparent) pe nimeni. Dar se pare că cel care muncește e fraier, pentru că dășteptul vine și fură ce muncește altul, zicând că acolo e al nimănui și nu e nici o problemă dacă florile alea devin ale lui ca el să le vândă la colț. Tot așa, cel care muncește e fraier pentru că iată, de ce să fie frumos, când poate să fie urât și distrus, cu alte cuvinte să fie moartă capra vecinului, deci toată lumea va fi mulțumită nu de propria-i bucurie ci de sărăcia altuia.

Trăiesc într-o țară de tâmpiți, din păcate aflați la conducere, cărora în loc să le pese de probleme, ei se preocupă cu cei care muncesc și cei care încearcă să facă ceva. Muncești, faci ceva? Dacă da, atunci ești un prost, cel puțin ăsta e mesajul transmis de autorități. De fapt, cum se vede și la tv, cei care muncesc iau țeapă de la guvern ca să aibe ce mânca și alții care nu le prea au cu munca. Sigur, am divagat, dar revenind, și eu am avut o gradina din asta la care am renunțat când am văzut cum alții îți băteau joc de munca mea. Normal că și vecinul meu își va băga picioarele în grădina cu flori, pentru că nu e tâmpit să munceasca pentru ca alții să fure sau să-i distrugă munca. Va fi o mizerie, pentru că unde e o tufă, cineva se găsește să arunce un gunoi, iar apoi grămada cere vârf, așa că în scurt timp totul se uniformizează într-o mizerie generală pe care un băiat isteț o poate transforma într-o parcare sau ceva comercial. Poate vă sună cunoscut modul ăsta de operare, e felul în care s-a falimentat totul la noi pentru a se ~~fura~~ privatiza.

De ce nu mi-aș lua iPad sau tableta Apple

Sirg — Fri, 29 Jan 2010 15:45:22 +0000

Am fost foarte entuziasmat când am auzit că Apple lucrează la o tabletă parcă furată din recuzita Starfleet a universului Star Trek. Chiar dacă nu pot cu un simplu “engage” să zbor cu warp 9 între planete, măcar pot să mă joc cu o tabletă din aceea ca a lui Data sau Picard.

Am fost și mai entuziasmat când am citit știrile live de la lansarea tabletei, cu poze frumoase și o prezentare foarte bine făcută de Steve Jobs și echipa lui. Apoi, după ce m-am mai liniștit un pic, întrebările au început să-mi curgă, precum picătura chinezească. Dar aia unde e, dar asta de ce nu e…

Hai să le luăm pe rând:

Tableta Apple e un gadget blocat în universul Apple, tu o cumperi dar Apple ți-o controlează, adică ai doar un control limitat asupra aplicațiilor și conținutului pe care îl poți pune pe ea. Deci, dacă nu o piratezi:
- nu poți să-ți pui colecția de muzică pe ea doar dacă ai cumpărat-o de la Apple,
- nu poți vedea nimic multimedia decât dacă ai achiziționat conținutul respectiv din iStore
- idem pentru cărți și toate celelalte lucruri.

Nu are multitasking, deși e un fel de laptop. Ăsta trebuia să fie motivul zero pentru care n-am ce face cu o astfel de tabletă. Bineînțeles că multitaskingul există, dar el este blocat intenționat, tocmai ca tu să nu poți controla tot ce face tableta. Adică eu nu pot avea un messenger deschis în timp ce citesc un blog, sau să ascult o muzică în timp ce scriu un document. Bine ați revenit în epoca MS-DOS

Ești blocat cu sistemul Mac. Ar fi fost minunat să poți instala un sistem open source precum Linux dar și Windows. Desigur, pentru o platformă din asta mobilă, un Linux optimizat ar fi soluția ideală. Dar iPad nu este un device revoluționar, este doar un mod revoluționar de a stoarce bani din americanul fraier sau captiv în rețeaua Apple. Zic captiv, pentru că odată ce ai investit mii de dolari în tot felul de gadgeturi, programe, aplicații și conținut multimedia de la Apple, e greu să abandonezi tot, chiar dacă ai putea merge către o platformă în care să ai control deplin asupra ce faci.

Conectică specifică Apple — nu ai porturi USB, SD, hdmi. De ce ai avea, când interesul lor e să nu poți face ce vrei pe tableta ta. Totul se transferă prin programul lor infernal iTunes, așa că nu-ți poți folosi tableta pe post de hard-disk portabil, cum multă lume și-a imaginat.

Apple au fost întotdeauna lideri în inovație: primul PC, laptop, mp3 player, etc, dar au rămas mereu prea exclusiviști concentrați pe nucleul lor dur de fani, puternic în State. Dar eu mă declar dezamăgit de tableta iPad, un gadget frumos și atât, pentru că mă așteptam la o deschidere mult mai mare a celor de la Apple către utilizatori, nu doar cei deja fidelizați. În epoca web 2.0, când accentul este pus exclusiv pe utilizator, comunitate și dorințele lor, mi se pare firesc ca să oferi libertate cât mai mare utilizatorului, nu să duci fidelizarea până la șantaj. Sunt convins că până la sfârșitul anului va apărea o tabletă de tip S, ca la iPhone, care va rezolva neajunsurile, dar întretimp, producători precum Samsung sau Google/HTC vor veni cu variantele lor, probabil cu sistem Android.

Totuși, dacă va fi să aleg, între 500-600 de euro pentru o tabletă și un concediu într-o țară din vest, voi alege concediul, pentru că așa am făcut acum 2 ani și n-am regretat.

Inginerul din Silicon Valley si ţăranul din Spania

Sirg — Tue, 08 Dec 2009 09:04:46 +0000

Văd că acum diaspora e vinovată de al doilea mandat al lui Băsescu şi mi se pare regretabil că am ajuns să ne blamăm rudele şi prietenii plecaţi pentru că şi-au amintit de România. Noi ne mândrim cu elita din Silicon Valley şi râdem de ţăranul din Spania sau de căpşunari, dar acum sunt băgaţi în aceeaşi oală. Nu pot vorbi pentru fiecare, dar cei pe care îi ştiu eu, au plecat tocmai pentru că realizaseră că modernizarea ţării cu partide de tip PSD va dura mult mai mult decât pot sau vor ei să aştepte. În fond toţi avem o viaţă de trăit iar anii pe care i-am irosit în tranziţie nu se vor mai întoarce niciodată. Ei aveau nişte vise de realizat şi au sacrificat mult pentru a le îndeplini dincolo.

Realitatea e că odată ce ai trăit un pic prin occident, nu mai poţi fi minţit de demagogii din România. Nu mai poţi pune botu’ la propaganda şi manipularea jenantă pentru orice stat democratic făcută de trusturile de presă de la noi. Îţi pute pur şi simplu. Chestiile astea nu pot decât să îţi reamintească de ce ai plecat, pentru că cenzura şi manipularea nu pot ajuta la modernizarea nici unui stat. Aşa că normal că te duci şi dai un vot de blam celor care vor să ajungă la putere prin mijloace de tristă amintire.

Ar trebui să avem încredere în votul celor din diaspora, pentru că România se vede altfel de acolo şi întotdeauna cei care s-au întors din occident, au venit cu o mentalitate mai sănătoasă şi cu mai mult bun simţ.

Sunt antisocial pentru că …

Sirg — Wed, 25 Nov 2009 08:36:27 +0000

Nu joc Farmville pe Facebook (!)
Nu socializez pe hi5
Nu am 1000 de prieteni pe facebook/hi5 şi nu adaug “prieteni” pe care nu-i cunosc
Nu folosesc twitter
Nu sunt online pe messenger
Nu sunt nici măcar invizibil pe messenger (pur si simplu nu sunt)
Nu răspund la mesaje offline
Nu îmi verific emailurile destul de des
Nu-mi place să scriu SMS-uri
Nu sunt suficient de activ în blogosferă

Da, nici nu ştiu ce pierd, şi da, aşa e “când îmbătrâneşti” ca să le răspund anumitor persoane murătură
Ştiu că problema Farmville e o abatere gravă, dar ţin să precizez că am avut o gradină adevărată timp de mulţi ani, şi e puţin altfel, doar mai fain. Nu joc nici Mafiawars sau Castle Age, dar prefer “treasure island” şi sus-jos.

E greu să fi pirat în ziua de azi

Sirg — Fri, 30 Oct 2009 22:10:17 +0000

Decând am citit prima dată Comoara din Insulă de Robert Stevenson am fost fascinat de pirați și îmi mai amintesc că pe atunci îmi doream cu ardoare un joc LEGO cu pirați și soldați coloniali. Anii au trecut și am cam uitat de viața de pirat, fie ea și din plastic lego.

Totuși, mereu am vrut să am și eu măcar o pălărie de pirat, un bicorn sau tricorn din acela negru cu Jolly Roger (cap de mort cu oase în X). Săptămâna asta am fost pe la diverse magazine, întrebând:
- Pălărie de pirat aveți?
- (pauză scurtă, urmată de o privire suspicioasă).. nu, nu avem decât ce se vede (adică niște pălării de babe și cowboy mioritici)
Nu știam ce să zic.. știți, am un prieten pirat care și-a pierdut-o în Bega, sau sunt piratul Barbă Sură și dacă nu-mi dați o pălărie vă….. dau o mură în gură — pentru că toți se uitau ciudat la mine. Îmi dau seama că în ultima vreme e criză de pirați fără pălărie, dar văd că e și o criză de pălării și mai ales pălărieri, meșteșug pe cale de dispariție în ziua de azi.

Într-un sfârșit am găsit un mic magazin/atelier ticsit de pălării băbești, unde i-am zis vânzătoarei: doamnă, vreau și eu o pălărie de pirat, poate îmi faceți la comandă dacă nu aveți. (Nu-i o mare filozofie ca să faci un tricorn.. îți trebuie doar o pălărie cu boruri foarte largi, pe care le ridici și le coși de mijloc). Dar tanti pălăreasă știa doar să facă pălării pentru vârsta a treia și cu toate că era pustiu prin magazinul ăla, nu și-a bătut capul cu pirați aspiranți ca mine. Chestie care mă duce cu gândul la inflexibilitatea comerciantului și afaceristului român — el nu vede oportunitatea, nici când vine cineva și îl trage de mânecă: băi cal ochelarist, uite aici!
Precis există o mulțime de copii și trăzniți ca mine care au nevoie sau vor la un moment dat o pălărie de pirat, o tichie de vrăjitoare (că tot vine Halloween, doh), o mătură zburătoare (ah, stai), un costum de clown sau pentru o piesă la școală, sau mai știu eu ce chestie atipică dar haioasă, ca să nu mai zic de zecile de costume de moș Crăciun care se vând în decembrie.

Mă dau bătut, e greu să fi pirat zilele astea!

Troaca porcilor

Sirg — Mon, 12 Oct 2009 07:20:09 +0000

Indiferent ce ziar online românesc citeşti, nu poţi să nu rămâi la un moment dat stupefiat de comentariile care se fac la articole. Este incalificabil ce se întâmplă, de parcă ar fi un concurs al retardaţilor pentru cele mai stupide şi inutile comentarii din lume. Mă întreb dacă nu ar trebui un permis de navigare pe net, aşa cum îţi trebuie în traficul rutier.. Nu contează dacă e un ziar local, naţional sau de profil sportiv, 90% din comentarii nu respectă nici o regulă, n-au nici un argument, nu sunt la subiect sau sunt injurii, predici, atacuri la persoană, instigări şi răfuieli între comentatori. De foarte multe ori m-am întrebat cine sunt aceşti oameni şi ce îi face să comenteze la modul cel mai penibil cu putinţă, unii parcă străduindu-se să fie ilogici.
Devine repetitiv să tot apelez la exemplul “de dincolo”, dar nu am văzut ceva similar la nici o publicaţie online străină, ba dipotrivă: comentarii inteligente, completări, idei interesante şi utile prezentate succint şi scrise normal, fără majuscule sau ortografia de messenger, foarte populară la noi. Peste tot există moderatori şi cei care ţin ziarele astea online impun un anumit standard. La ziarele noastre, standardul este troaca porcilor, de la grohăit şi plescăit în sus, pentru că, probabil, cei care moderează au acelaşi nivel cu spamerii.

10 motive pentru care nu-mi place Yahoo messenger

Sirg — Thu, 27 Aug 2009 07:19:55 +0000

Cei care mă au în lista de “mess” au observat că mă văd tot mai rar. Asta nu e pentru că mă ascund de ei, ci pentru că m-am săturat de messenger şi aproape că îl urăsc. Folosesc invenţia asta drăcească demult timp, primele mele amintiri se pierd în negura vremurilor îndepărtate ale mirc-ului şi ale netcafe-urilor întunecoase şi înghesuite în apartamente de bloc la parter. Într-o vreme vorbeam foarte mult pe messenger, dar cu timpul mi-am dat seama că pe măsură ce tehnologia devine mai accesibilă, noi ne ascundem tot mai mult în faţa monitoarelor şi vorbim tot mai puţin faţă în faţă, ca oamenii. Astfel, devenim tot mai superficiali şi cu toate că comunicarea creşte în cantitate — twitter, bloguri, forumuri, IM — scade în calitate.

Iată o listă cu motivele pentru care nu-mi place yahoo messenger, valabilă şi pt alte sisteme de IM:

10. Offline
- Mesajele offline nu ma deranjează neapărat, dar nu e o idee bună să îmi laşi un mesaj offline de tipul, vezi că îţi arde casa, pentru că s-ar putea să îl primesc prea târziu sau să-l pierd.

9. Concentrare
- Nu mă pot concentra la activităţile mele dacă sunt online şi toată lumea mă bâzâie. Vezi spam.

8. Monosilabe
- Este cât se poate de neplăcut ca să încerci să porţi o discuţie şi să ţi se răspundă doar cu “aha”, “k”, şi emoticoane.

7. Indisponibilitate
- Nu-i înţeleg pe cei care îşi pun un status de tipul, “nu vreau sa vorbesc cu nimeni, sad“. Recomand modul invizibil sau Sign Out. Vezi concentrare.

6.1. To be or not to be
- BUZZ!!! DING!! Eşti? [...] BUZZ!!! Eşti? De asta nu e bine să foloseşti messneger dacă ai probleme cu inima. BUZZerul te va aborda direct, din imprevizibilul spaţiu al celor invizibili, prin ambuscadă. Oportunist şi rar la vorbă nu te caută decât când are nevoie. Vezi 6 şi 1.

6. Spam
- Mesaje mass de tipul: vreau să vând Nokia XXXX în stare perfectă, puţin zgâriat, fără încărcător, Cutare are nevoie de grupa sanguina X, Yahoo se închide dacă nu dai acest mesaj mai departe, Dacă nu-mi dai buzz nu îmi eşti prieten, etc. Hei, există o mulţime de firme care caută oameni pentru băgat pliante nesolicitate la oameni în poştă!

5. Mutaţii lingvistico-ortografice
- Fataaaa… ji q dak…. yo m duk la el la majorat.. hay ji u nu fy najpa! byne… da qti ani faqe?

4. Emoticoane
- Tuturor ne plac, dar unii le folosesc în exces, sau le folosesc în loc de punct. Eu ştiam că se pune un pic de sare în mâncare, nu mâncarea în sare. Vezi şi spam.

3. Multitasking
- Are 300 de contacte în listă şi vorbeşte cu 10 odată, iar tu primeşti tot atâta atenţie cât primeşte musca enervantă ce se tot aşează pe ecran. Vezi 2)

2. Impoliteţe. Persoana cu care vorbesc nu răspunde.
- Sunt o mulţime de motive pentru asta, dar tot este deranjant, mai ales când te grăbeşti şi vrei un răspuns repede.

1. Indiferenţă
- Cred că asta mă deranjează cel mai tare, când descopăr că scriu de pomană şi îmi pierd timpul, ca şi cum aş vorbi singur.

Tehnician IT sau muncitor necalificat

Sirg — Tue, 11 Aug 2009 16:50:28 +0000

Sunt multe lucruri care mă supără în ţara asta, dar poate cel mai mult detest munca neplătită şi subaprecierea omului pe piaţa muncii. Când eram mic, în comunism, se zicea că “munca e brăţară de aur” şi orice meserie era bine privită, mai ales cea de muncitor. Dar eu am avut de mic alte înclinaţii, de exemplu, spre desen şi ulterior pentru calculatoare. Aşa că am făcut o facultate de profil, am studiat şi m-am dezvoltat într-o altă direcţie, pentru care aveam mai multe abilităţi. Dar în România, angajatorii se aşteaptă ca oamenii să lucreze pentru ei pe nimica, în timp ce ei duc acasă mii de euro, ca şi cum angajaţii ar face figuraţie.

De exemplu, o firmă de IT şi servicii angajează tehnician IT (anunţ pe net). Se cer o groază de chestii, studii, cunoştinţe, experienţă măcar 6 ani (!), disponibilitate la program prelungit şi deplasări (că doar nu-ţi cere carnet de şofer doar ca să parchezi maşina şefului), etc contra… 200 de euro salar fix plus “bonusuri”, care mai mult ca sigur înseamnă bonuri de masă. De ce a ajuns tehnicianul IT să fie plătit ca un muncitor necalificat sau femeie de serviciu? Ce înseamnă 850 de lei în ziua de azi? Poate un om să trăiască pe cont propriu din 850 de lei pe lună? Sub 800 de lei vorbim deja de un caz social, dar bineînţeles că pe angajator îl doare la bască, el nu consideră că ar avea o responsabilitate. Ce viitor poţi avea cu 200 de euro pe lună? Dar cu 300? În cât timp îţi poţi lua o maşină 2nd hand cu banii ăia?
Eu zic mersi că am avut un pic mai mult noroc, dar cunosc o serie de astfel de oameni care au fost sau sunt umiliţi în felul ăsta. Dacă ăştia sunt banii, atunci nu te poţi aştepta ca omul acela să dea randament, să îi pese de ceea ce face, să se implice în firma ta şi să îţi aducă plus valoare. Da, unii zic că stai, prima dată să văd că te implici şi după aia te recompensez… păi nu, stai tu şefule, prima dată nu mă umili, dă-mi ceva ca să nu mă duc ruşinat acasă în ziua de salar, şi apoi mai vedem dacă mă implic. E vorba şi de domeniul de activitate, totuşi, doar lucrezi cu calculatoare, cu clienţi, nu cu fier vechi sau porci.

Sunt convins că aceeaşi situaţie e în nenumărate domenii de activitate din fascinanta noastră ţară. Din păcate, omul cu studii şi carte este primul umilit — se pare că la el ţine — pentru că pe muncitor nu îl poţi fraieri. Pe un muncitor îl doare fix în sculă, el ştie doar că are de dat acolo cu ciocanul, unde i-a zis maistrul, iar la ora de plecare pune sculele la loc şi merge acasă cu mintea odihnită. În schimb, un inginer sau un economist are răspundere, el şi după ce pleacă acasă se mai gândeşte la probleme de servici, cum să rezolve aia, ce o să facă mâine şi alte lucruri stressante. Nu trebuie decât o cotă greşită ca să pice toată construcţia, sau un zero în plus ca să se îngroape firma. Totuşi, se oferă 200 de euro pe lună = frecţie la picior de lemn în anul de criză 2009. Ce înseamnă 200 de euro? 200 de euro este diurna unui europarlamentar român la Bruxelless, adică 200 de euro pe zi pentru figuraţie, plimbat cu şoferul personal, gâdilat şi masat fundul pe fotoliul albastru de la Parlament.

Nu-i de mirare că peste tot unde te duci, lumea te tratează ca pe un duşman sau cu falsitate: trebuie să dai şpagă la doctori şi asistente ca să nu te lase să mori — partea sinistră, de Auschwitz, e că chiar te-ar lasa să mori — trebuie să dai bani la profesori ca să înveţi ceva inutil, la funcţionari şi lista poate continua până la dezgustul final când îţi dai seama cât de mizerabili am ajuns, niste animale mai chinuite decât în 1989. Nouă ni se aplică atât de bine maxima mea favorită — homo homini lupus — sau “omul e lup pentru om” (Plautus) şi asta pentru că problemele economice dezumanizează omul, mai ales în situaţii în care există contraste. În 1989, contrastele nu prea existau, 99% erau uniform de săraci şi astfel la revoluţie, lumea a avut cu cine să fie solidară. Dar acuma, e fiecare pentru el, care pe care.

În România, pentru fiecare om cu valoare există 10 nulităţi cu bâte care să îi dea imediat în cap. Dacă vrei să fi ceva în România, într-un domeniu serios, nu mă refer la cocălari vedetă, trebuie prima dată să te afirmi în străinătate, să fi apreciat “dincolo”, pentru că aici nu te lasă nimeni să te afirmi. Normal, nici nu ai cum să te afirmi cu 200 de euro pe lună.

Iancu nu știe să piardă

Sirg — Sun, 14 Jun 2009 14:39:07 +0000

Pentru că juca Poli Timișoara în finala Cupei României, am zis să ma uit și eu, poate batem și văd un meci bun, istoric. Aiurea, Poli n-a contat în teren și cu ajutorul arbitrului cei de la CFR Cluj au primit un penalty cu care i-au debusolat pe poliști, așa că Poli a pierdut cam ușor finala. Dar nu asta m-a deranjat, ci mizeriile făcute de galeria noastră “model”, huliganisme pe care le condamnăm la Dinamo sau la alte cluburi din București. Cred că cea mai ridicolă fază de fotbal pe care am văzut-o, a fost momentul în care un suporter de la Poli a intrat pe teren, tocmai în momentul în care echipa sa desfășura un atac la poarta adversă, stricând un atac care ar fi putut însemna un gol valabil. Penibil.

Ce m-a scârbit cel mai mult e faptul că poliștii nu au știut să piardă, neprezentându-se la festivitatea de premiere pentru a primi medaliile de finaliști. Chiar dacă Iancu a cerut asta, tot este o lipsă totală de fair play și civilizație. În final este un sport și o muncă, nu o luptă politică sau mai știu eu ce răfuială. Chiar dacă pierzi, tot trebuie să te prezinți, trebuie să arăți că știi să pierzi cu demnitate, indiferent dacă ai fost nedreptățit sau nu. Până și boxerii își dau mâna, la final, după ce și-au cărat pumni. Că așa e în tenis. Apoi mai e o chestie – orice club de fotbal reprezintă un oraș, niște fani, poate și un județ, ca să nu mai pomenesc de sponsori, ce bagă bani în clubul ăla. Care nu se numește FC Iancu, ci FC Timișoara, deci nu faci numai cum ai tu chef. Eu m-am uitat la finală și ca să văd cum ia Poli ceva. O medalie sau chiar cupa. Medalia aia reprezintă rezultatul muncii echipei pe tot anul, sau mai mult; să dai cu piciorul la ea e ca și cum ai fi muncit degeaba. Până la urmă m-am uitat degeaba la meci.

A vrut să arate Iancu că echipa lui e peste competiție și că nu are nevoie de premierea oficială? Păi trebuia să câștige cu 3-0 și să refuze cupa, nu medaliile de locul doi. Păcat că toate astea sunt o perdea de fum pentru a ascunde alte probleme mult mai importante la club, iar fanii, sportul, dar și imaginea Timișoarei are de suferit din cauza asta.

Sondajele si doctorul Tulp

Sirg — Mon, 04 May 2009 22:00:27 +0000

Pentru ca se pregateste scena pentru campania prezidentiala, au inceput sa circule diverse sondaje care ii prezinta politicienii nostri in situatii nu tocmai roze. 40, 30, 20 si 10% din optiunile celor care se mai incumeta sa voteze in Romania.

In general politicienii jubileaza caderea lui Basescu in sondaje, pe fondul crizei si a sifonarii imaginii sale de catre toate antenele si trusturile de presa antipresedinte. Dar sincer, imaginea pe care o vad eu este a unor politicieni jubiland si frecandu-si palmele deasupra unui hoit. Un “hoit” numit Romania. Imi cer scuze fata de cei mai sensibili, dar stadiul in care se afla tarisoara noastra este comparabil cu “Lectia de anatomie a doctorului Tulp”, in care pictorul Rembrandt ne arata un grup de studenti participand la o autopsie. Presedintele Tulp ne arata de unde trebuie taiat pentru a strange mai multi bani pentru cutare sector, si unde trebuie cusut, ca sa nu se mai piarda resurse. Totusi, trupul a fost parasit demult de viata, aceasta plecand treptat in cautarea soarelui prin Italia si Spania, trimitand ocazional acasa mici electrosocuri menite sa resusciteze trupul agonizant examinat de presedintele Tulp si elevii sai. Poate “doctorul Tulp” a avut intentii bune, dar e cert e ca la momentul sosirii lui se mai putea face doar o inviere miraculoasa sau o autopsie. Din pacate tara noastra se numeste Romania si nu Lazar.

Fatalismul situatiei ma face sa propun pentru guvernare toata componenta lucrarii “Cina cea de taina” de Leonardo Da Vinci, pentru ca au toate datele, inclusiv celebrul “tradare primesc, dar sa stim si noi de ea”, atat de important in societatea romaneasca. Totusi, personajul central al celebrei lucrari nu poate trece testul carismei in massmedia romaneasca. Desi e pastor, El nu injura, nu conduce beat dar transforma apa in vin si nu vinul in sprit, nu face afaceri, nu face poduri ci merge pe apa si asa mai departe. Deci nu ar fi popular, mai ales cat timp tine la capra vecinului mai mult decat la cea proprie.

Cu alte cuvinte, culegem ce am semanat si avem ce ne place sa avem. N-as fi scris ceva atat de negativ daca nu eram foarte dezamagit de perspectivele tot mai inguste pe care le are un om obisnuit pe plaiurile tricolore. Spectacolul tragi-comic cu bataia pe mici si bere gratis de 1 mai este emblematic. Am ajuns sa cred ca Bucurestiul este total reprezentativ pentru 90% din Romania si sa inteleg de ce Caragiale era atat de fascinat de metehnele bucurestenilor. Nu ma deranjeaza mizeria atat cat degradarea individului in raport cu seamanul sau si dispretul fata de acesta, fata de regula, duplicitatea si rastalmacirea adevarului dupa interes. Asta se vede ori unde, in trafic, pe strada, la coada, intre vecini sau colegi si chiar intre prieteni. Nu e de mirare ca ne ducem in jos.

Revenind la sondaje, ma amuza ca banalii nostri prezidentiabili dau atentie sondajelor, in loc sa le fie rusine si sa se gandeasca la faptul ca daca ar fi alegeri, poate doar 20% din populatia cu drept de vot s-ar mai obosi sa joace sah pe buletinul de vot. Si atunci, intreb, cine sunt acei 30-20% care ar vota cu omul in costum nr.1 sau omul in costum nr.2? Desigur taranii momiti cu mici plouati si bere gratis, batranii blazati, saracii si pomanagii – oamenii care oricum contribuie cel mai putin la economia tarii. Care va fi schimbarea? Nici una, in afara de alegerea celui care va tine bisturiul doctorului Tulp pentru urmatorii 5 ani…