Iata ca niciodata nu e prea tarziu si unul din proiectele pe care le indragesc foarte mult si la care am colaborat mai demult, blogul “la trecut” al lui igu, revine cu o sumedenie de materiale noi intr-o forma imbunatatita ce promite multe surprize placute si tot felul de amintiri despre lucruri parca uitate pentru totdeauna.
Sa ne amintim cum era pe atunci sa fi copil, soimii patriei sau pionieri…
Revin de data asta pe tema ceasurilor mecanice, fiind un entuziast al mecanismelor complexe si precise, cu un comentariu lăsat de Cristian, un cititor căruia îi mulțumesc. Continue reading
Pe mine m-au fascinat de mic ceasurile mecanice cu mecanismele lor complicate şi precise, însoţite de ţăcănitul atât de caracteristic. Îmi amintesc că aveam mai multe ceasuri ruseşti “de noptieră” marca Slava, dar şi alte mărci. Părinţii mei aveau desemenea ceasuri de mână mecanice. În general, se purta Pobeda, o marcă rusească destul de bună, şi cei mai grozavi aveau un Doxa, celebra marcă elveţiană.
Când eram eu copil, ceasurile electronice erau o mare noutate în România, dar erau mari, din plastic şi grosolane, faţă de elegantele şi robustele ceasuri clasice. Noutatea pe vremea aceea erau ceasurile electronice cu melodii, şi adesea la şcoală ne chinuiam ceasurile “împrumutate” de la părinţi punând toate melodiile pînă când se termina bateria.
Dar, revenind la ceasurile mecanice, constat cu părere de rău că vremea lor a trecut. Continue reading
Colea Răutu este unul din actorii pe care mi-i amintesc cu mare drag din copilărie, datorită personajelor pe care le interpreta, mai ales piratul din Toate Pânzele Sus! un serial pe care l-am văzut în perioada în care citeam cartea după care vedeam filmul 🙂 El era mereu negativul de neuitat, pirat, tătar, turc, pașă sau gangster Continue reading
Am constatat că, în mod suprinzător, azi există mulţi tineri care regretă într-un fel sau altul regimul comunist şi pe Nicolae Ceauşescu [link]. Foarte probabil aceştia nu au prins mare lucru din regimul trecut sau, daca l-au prins, n-au înţeles de ce a ieşit Timişoara în stradă în 1989.
[…] nici acum nu ne merge bine… dupa toate
evenimentele si dupa toate promisiunile… Ceausescu cel putin nu ne fura… totul erea al
statului… al lui…in schimb democratia .. nu a facut decat sa inmulteasca hotii in romania[…]
Îi înţeleg pe bătrânii nostalgici, pentru că mulţi s-au format şi identificat cu acel regim, iar acum e prea târziu şi prea greu ca să se adapteze vieţii tumultoase din sistemul economiei de piaţă. Dar nu îi înţeleg pe tineri, mai ales pe cei care vorbesc de ceva netrăit pe propria piele sau lucruri aflate de la bunici sau părinţi nostalgici şi confuzi politic.
Pentru mine, epoca Ceauşescu este un subiect foarte clar definit, iar concluziile le-am tras în timp şi nu după nişte bere ieftină într-un moment de frustrare. Cred că e foarte grav dacă populaţia tânără regretă dictatura pe motiv că “atunci era mai bine şi era ordine, nu ca acuma” – probabil cel mai uzitat discurs. Continue reading